#citat
- adjudeca — A atribui prin hotărâre judecătorească, prin licitație publică sau în urma unui concurs un bun, un contract, o lucrare ori un premiu uneia dintre persoanele participante; a recunoaște oficial dreptul de proprietate sau câștigul cuiva în mod legal și structural.
- adjudecare — Acțiunea de a adjudeca și rezultatul ei; act juridic și administrativ prin care un bun scos la licitație publică, un contract de achiziție ori o execuție de lucrări este atribuit definitiv, prin hotărâre oficială, persoanei care a oferit prețul cel mai avantajos sau a îndeplinit criteriile tehnice solicitate.
- adjudecat — Care a fost atribuit în mod definitiv prin licitație, decizie judecătorească sau hotărâre administrativă; bun sau contract care a trecut în proprietatea ori responsabilitatea celui care a oferit cel mai bun preț. În limbajul licitațiilor, cuvântul este folosit și ca interjecție pentru a marca momentul încheierii tranzacției.
- adjudecatar — Persoană fizică sau juridică căreia i se atribuie în mod oficial un bun, un serviciu sau executarea unei lucrări publice în urma unei proceduri de licitație, adjudecare ori executare silită. În sens structural, reprezintă entitatea declarată câștigătoare a unei competiții comerciale reglementate legal, devenind titulara drepturilor și obligațiilor contractuale stabilite prin oferta declarată ca fiind cea mai avantajoasă.
- adjudecatară — Forma feminină a termenului adjudecatar; persoană fizică sau entitate juridică (privită ca firmă ori societate comercială) căreia i se atribuie oficial un bun sau un contract în urma unei proceduri de selecție ori licitație. Reprezintă partea contractantă declarată câștigătoare, având datoria de a semna acordul final și de a depune garanția de bună execuție.
- adjudecatoare — Femeie care deține rolul oficial de a atribui un bun, un premiu sau un contract în cadrul unei licitații ori competiții; ca adjectiv, descrie o entitate, o comisie sau o autoritate feminină ori neutră (precum o instituție publică) care are competența legală și structurală de a efectua o adjudecare.
- adjudecator — Persoană sau entitate care atribuie în mod oficial un bun scos la vânzare prin licitație sau un contract de achiziție publică; judecător ori arbitru care deține autoritatea structurală de a soluționa un litigiu prin acordarea unui drept de proprietate sau a unui premiu.
- adjudica — A atribui prin hotărâre judecătorească, prin licitație publică sau în urma unui concurs un bun, un contract, o lucrare ori un premiu uneia dintre persoanele participante; a recunoaște oficial dreptul de proprietate sau câștigul cuiva în mod legal și structural. Reprezintă de asemenea forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular și plural a aceluiași verb.
- adjudicare — Acțiunea de a adjudeca și rezultatul ei; act juridic sau administrativ formal prin care un bun scos la licitație ori un contract de achiziție publică este atribuit definitiv unuia dintre ofertanți; decizie definitivă a unei comisii prin care se finalizează un proces competitiv.
- adjudicatar — Persoană fizică sau juridică căreia i se atribuie în mod oficial un bun scos la licitație publică sau un contract de achiziție, în urma prezentării celei mai avantajoase oferte financiare ori tehnice. Reprezintă beneficiarul final al procesului de adjudecare, dobândind drepturi și obligații contractuale sau de proprietate în raport cu autoritatea contractantă ori executorul.
- adjudicațe — Variantă arhaică și regională pentru termenul 'adjudecare', reprezentând actul juridic prin care o autoritate instanțială sau o comisie de licitație atribuie în mod definitiv proprietatea unui bun ori execuția unei lucrări către persoana care a oferit cel mai bun preț. Folosit în vechile coduri de procedură civilă pentru a consfinți transferul silit de bunuri.
- adjudicațiune — Formă livrescă și arhaică a substantivului 'adjudecare', desemnând operațiunea juridică și administrativă prin care un bun (mobil sau imobil) supus urmăririi silite ori licitației publice este vândut definitiv și transferat în patrimoniul celui mai bun ofertant. Termenul reflectă influența masivă a dreptului romano-francez asupra legislației românești vechi.
- adult — Persoană, animal sau plantă care a ajuns la deplina dezvoltare fizică, biologică și psihică, atingând faza de maturitate și capacitatea de reproducere; individ ieșit din perioada copilăriei și a adolescenței. În sens juridic, termenul desemnează persoana care a împlinit vârsta majoratului (stabilită legal de regulă la 18 ani) și care dobândește capacitatea deplină de exercițiu, asumându-și răspunderea civilă și penală completă pentru faptele sale.
- adultă — Forma de feminin singular pentru substantivul sau adjectivul 'adult'; persoană de sex feminin, organism animal ori specimen vegetal care a trecut de perioada de pubertate și adolescență, atingând deplina dezvoltare fizică, anatomică și psihică, precum și maturitatea reproductivă. În context juridic, reprezintă o femeie care a împlinit vârsta majoratului legal, dobândind capacitate deplină de exercițiu și asumându-și întreaga răspundere civilă și penală pentru actele sale.
- adv — Abreviere lexicografică standard universal utilizată în dicționare, glosare și gramatici pentru a indica partea de vorbire numită adverb (cuvânt neflexibil care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb). În contextele economice, tehnologice și de business moderne, acronimul provine din limba engleză (de la 'advertising' sau 'advertisement'), fiind utilizat ca prescurtare pentru reclame, campanii publicitare plătite ori strategii de promovare media.
- advertising — Activitate complexă, strategică și creativă de promovare publicitară a unor produse, servicii, mărci sau idei, realizată prin intermediul canalelor media plătite (print, TV, radio, digital) cu scopul de a influența comportamentul, percepția sau deciziile de cumpărare ale publicului-țintă. Ca domeniu economic și de cercetare, înglobează tehnici avansate de psihologie socială, analiză de date, design vizual și copywriting structurat pentru crearea de campanii persuasive.
- advertorial — Articol de presă sau conținut editorial conceput pentru a prezenta informații într-un stil jurnalistic, dar care este plătit de un textier sau o companie cu scopul mascat ori asumat de a promova un produs, un serviciu sau o imagine de marcă. Ca instrument de marketing, îmbină obiectivitatea aparentă a designului de știri cu obiectivele persuasive ale publicității comerciale, fiind obligatorie marcarea sa distinctă pentru a respecta codurile deontologice ale mass-mediei.
- aerodinamicitate — Calitatea, proprietatea sau gradul în care un obiect solid posedă o formă aerodinamică; capacitatea structurală a caroseriei unui vehicul sau a fuzelajului unei aeronave de a pătrunde prin straturile de aer cu o rezistență minimă la înaintare. Deși utilizat frecvent în jargonul auto sau comercial, în mediul academic este preferat termenul tehnic rafinat 'aerodinamică'.
- aeroelasticitate — Ramură a mecanicii și ingineriei aerospațiale care studiază interacțiunile dintre forțele aerodinamice, forțele elastice ale structurii unui corp solid și forțele de inerție ale acestuia, aflate în mișcare relativă. Acest domeniu este crucial în proiectarea aeronavelor de mare viteză și a podurilor suspendate pentru prevenirea fenomenelor de instabilitate structurală distructivă, cum ar fi flutterul sau bufetajul.
- afiș — Înștiințare publică tipărită, ilustrată sau scrisă, de dimensiuni de obicei mari, prin care se anunță o manifestare culturală, sportivă, politică sau comercială și care se lipește pe ziduri ori pe panouri speciale pentru a atrage atenția trecătorilor; poster, placardă.