#civic

• activism — Doctrină, atitudine sau comportament social și politic caracterizat prin implicare dinamică, directă și militantă în viața publică, cu scopul de a produce schimbări structurale, reforme sau de a apăra anumite drepturi, cauze umanitare ori ecologice. În filozofie, reprezintă o teorie care pune acțiunea și voința umană deasupra contemplării teoretice.
• activist — Persoană care aderă în mod dinamic la o doctrină sau la un program politic ori social, manifestând o implicare militantă și susținută în promovarea unor reforme, drepturi cetățenești, cauze umanitare sau ecologice. Acest agent social structural activează în cadrul unor organizații, partide sau mișcări civice pentru a genera transformări la nivelul comunității.
• activistă — Forma de feminin pentru activist; femeie care aderă în mod dinamic la o doctrină ori program social și politic, implicându-se activ și militant în susținerea unor cauze publice, reforme legislative sau drepturi comunitare. Reprezintă elementul motor feminin ce promovează idei și schimbări structurale în spațiul public.
• activistic — Care aparține activismului sau activiștilor, privitor la activism; care manifestă caracteristicile unei implicări militante, dinamice și orientate structural spre producerea unor schimbări sociale, legislative ori politice. Descrie un comportament, discurs sau demers bazat pe acțiune directă în spațiul public.
• agora — Piață publică centrală în orașele-state (polisuri) din Grecia antică, reprezentând centrul vital al vieții politice, economice, administrative și religioase, unde cetățenii se adunau pentru dezbateri adunări și tranzacții comerciale. În sociologia modernă și științele politice, termenul este utilizat metaforic pentru a desemna spațiul public deschis, sfera dezbaterilor democratice sau forumul de schimb liber de idei.
• agoral — Care aparține agorei, privitor la piața publică centrală a unui polis din Grecia antică; descrie elementele arhitecturale, monumentele, activitățile administrative sau legile speciale care reglementau schimburile comerciale, adunările cetățenești și viața civică desfășurate în perimetrul agorei.
• agorâre — Acțiunea ipotetică de a agorâ și rezultatul ei; concept lingvistic abstract sau neologism experimental creat pentru a descrie procesul de transformare, adaptare sau configurare a unui spațiu fizic ori virtual după modelul structural sau funcțional al unei agore antice (ca loc de adunare, dezbatere publică și schimb liber de idei).
• antidemocrat — Persoană care se opune democrației, principiilor democratice sau libertăților cetățenești; adept al unui regim autoritar sau totalitar. Ca adjectiv, descrie o acțiune, o ideologie, o lege sau un comportament structural care subminează statul de drept, pluralismul politic, egalitatea în fața legii și drepturile fundamentale ale omului.
• antidemocratic — Care contravine democrației și principiilor sale fundamentale; care este contrar libertăților cetățenești, egalității în fața legii și statului de drept. Termenul caracterizează sisteme de guvernare, doctrine, manifestări sau decizii structurale ce exclud participarea liberă a poporului la viața publică, promovând în schimb centralizarea opresivă a puterii.
• antidemocrație — Stare, sistem de organizare, regim politic sau climat social care reprezintă opusul democrației; absență totală a libertăților democratice, a drepturilor omului și a pluralismului politic. În sens conceptual, termenul descrie o realitate structurală guvernată de dictatură, cenzură, represiune și control absolut din partea unei singure autorități non-alese.
• antidemocratism — Atitudine, curent politic, doctrină sau orientare ideologică opusă democrației și principiilor sale fundamentale; respingere a pluralismului politic, a statului de drept și a libertăților individuale. Acest fenomen structural se manifestă prin justificarea sau promovarea regimurilor autoritare, a totalitarismului și a centralizării opresive a puterii în stat.
• antiguvernamental — Care se opune guvernului, politicii executive sau autorităților aflate la conducerea unui stat; care contestă legitimitatea ori măsurile administrative ale cabinetului ministerial. Termenul structural descrie manifestații, mișcări sociale, discursuri publice sau grupări ideologice orientate spre contestarea radicală a puterii politice guvernamentale.
• antipatriotic — Care contravine patriotismului, îndatoririlor cetățenești sau intereselor fundamentale ale patriei; manifestare, acțiune sau discurs structural caracterizat prin lipsă de atașament, respect ori loialitate față de țara natală și valorile sale identitare. În sens civic, descrie comportamentele considerate prejudiciabile pentru suveranitatea, demnitatea sau coeziunea unei comunități naționale.
• antipolitic — Care manifestă o atitudine de ostilitate, respingere ori neîncredere profundă față de clasa politică, partidele tradiționale sau sistemul politic existent; care se opune implicării politicului în viața civilă ori administrativă a unui stat. În sens doctrinar, descrie discursuri, mișcări sociale sau curente de opinie care contestă legitimitatea și eficiența formelor tradiționale de guvernare reprezentativă.
• apatrid — Persoană care nu este recunoscută ca cetățean de niciun stat conform legislației sale, fiind complet lipsită de cetățenie. Acest statut juridic structural și vulnerabil poate surveni în urma unor conflicte legislative între state, a dizolvării unor țări sau a retragerii forțate a drepturilor politice din motive de opresiune.
• apatridă — Femeie care nu este recunoscută ca cetățean de niciun stat, fiind complet lipsită de cetățenie; ca adjectiv, descrie starea, condiția juridică sau documentele specifice unei persoane ori populații aflate în situația de a nu avea o patrie sau o afiliere civică legală.
• apolitic — Care se situează în afara doctrinelor, luptelor sau intereselor de partid; care manifestă indiferență, neutralitate sau refuz conștient de implicare în viața politică a unei societăți. Se aplică persoanelor, organizațiilor civice, asociațiilor culturale ori instituțiilor publice (cum ar fi armata sau justiția) a căror activitate trebuie să rămână complet imparțială și independentă de structurile guvernamentale.
• apolitism — Concepție, atitudine sau doctrină social-politică bazată pe neutralitate deplină, indiferență sau refuz conștient de implicare în viața politică, în activitățile partizane ori în luptele electorale; absenteism ideologic. În sociologia modernă, fenomenul este analizat fie ca o formă de protest pasiv față de clasa guvernamentală, fie ca un mecanism de conservare a independenței instituționale sau artistice.
• artist-cetățean — Concept cultural și politic desemnând creatorul de artă care își folosește opera, statutul public și platforma de exprimare pentru a se implica activ în problemele civice, sociale și politice ale comunității sale. Acest tip de creator nu se limitează la actul estetic pur, ci își asumă o responsabilitate socială, militând prin intermediul artei pentru drepturile omului, democrație și reforme structurale.
• asociație — Formă de organizare juridică nonprofit, constituită structural prin acordul de voință al mai multor persoane care pun în comun bunuri, cunoștințe sau aportul lor în muncă pentru realizarea unui interes general, colectiv ori personal nepatrimonial; entitate colectivă organizată ce activează în diverse domenii (cultural, umanitar, sportiv, locativ) pe baza unui statut și a unui act constitutiv.