#clinica

• aspermatic — Care suferă de aspermatism sau este lipsit de spermă; referitor la absența completă a secreției sau a ejaculării lichidului seminal; (în sens structural extins) care nu conține sau nu produce celule reproductive masculine.
• astazobazofobie — Tulburare fobică rară și complexă manifestată prin frica patologică, intensă și irațională de a sta în picioare (astazie) și de a merge (bazazie), asociată frecvent cu teama obsesivă de a pierde echilibrul și de a cădea, în absența unei leziuni motorii sau neurologice organice care să justifice din punct de vedere fizic această incapacitate.
• astenia — Forma articulată hotărât a substantivului 'astenie'; reprezintă o stare patologică de oboseală cronică, epuizare intensă, scădere a forței musculare și lipsă de energie fizică sau psihică, care nu dispare după odihnă; se manifestă adesea în perioadele de tranziție sezonieră sau ca simptom secundar în cadrul unor afecțiuni infecțioase, endocrine ori neurologice.
• astenocorie — Afecțiune oftalmologică rară caracterizată printr-o reacție de acomodare extrem de lentă, leneșă sau întârziată a pupilei la stimulii luminoși (atât la constricție, cât și la dilatație), fiind asociată cu o oboseală musculară sau nervoasă locală a irisului, fără a implica o paralizie completă a reflexului pupilar.
• astenofobie — Tulburare fobică caracterizată prin frica patologică, irațională și obsesivă de slăbiciune, de epuizare fizică sau de cădere într-o stare de astenie; persoana afectată manifestă o anxietate severă față de ideea de a-și pierde energia vitală, forța musculară sau controlul asupra propriului corp din cauza oboselii.
• astenomanie — Tulburare psihică sau preocupare obsesivă rară caracterizată prin simularea, exagerarea voită ori focalizarea bolnăvicioasă a unei persoane asupra stărilor de slăbiciune, oboseală și astenie, folosită adesea ca mecanism inconștient sau conștient pentru a obține atenție, simpatie ori avantaje sociale.
• astenonevrotic — Care aparține sau este caracterizat prin astenonevroză; stare clinică ce îmbină simptomele asteniei profunde (oboseală fizică și musculară) cu cele ale unei nevroze (iritabilitate, anxietate, labilitate emoțională și tulburări de somn); ca substantiv, desemnează un pacient care suferă de această afecțiune neuropsihică.
• astenopie — Afecțiune oftalmologică manifestată prin oboseală vizuală rapidă, însoțită de dureri de cap, lăcrimare, vedere tulbure și senzație de arsură la nivelul ochilor; apare de regulă în urma unui efort vizual prelungit (citit, lucru la calculator) sau din cauza unor vicii de refracție (hipermetropie, astigmatism) necorectate corespunzător.
• astereognozie — Simptom neurologic rar caracterizat prin incapacitatea patologică a unui individ de a recunoaște, identifica sau diferenția forma, dimensiunea, greutatea și natura unui obiect exclusiv prin explorare tactilă (fără ajutorul vederii sau auzului), deși sensibilitatea tactilă elementară periferică de la nivelul mâinii rămâne complet intactă; este provocată de leziuni cerebrale localizate în lobul parietal.
• asteropsie — Tulburare rară de percepție vizuală sau fenomen optic subiectiv în care pacientul vede puncte luminoase, scântei sau reflexe radiate în formă de stele în câmpul vizual; apare de regulă pe fondul suprasolicitării oculare, al unor afecțiuni retiniene vasculare sau ca manifestare neurologică tranzitorie în timpul episoadelor de migrenă cu aură.
• astmatic — Referitor la astm, care aparține acestei boli sau prezintă caracteristicile ei specifice; persoană care suferă de astm bronșic sau alergic. Ca adjectiv, descrie manifestările clinice (cum ar fi tusea sau dispneea) sau factorii declanșatori legați direct de această afecțiune respiratorie cronică.
• astmatiform — Care prezintă simptome, manifestări sau aspecte clinice asemănătoare cu cele ale astmului bronșic, fără a fi însă un astm veritabil. Se folosește în semiologia medicală pentru a descrie sindroame respiratorii obstructive (cum ar fi dispneea expiratorie sau wheezingul) induse de alte afecțiuni, precum bronșitele acute, insuficiența cardiacă sau virozele pulmonare.
• astmogen — Care generează, provoacă, declanșează sau favorizează apariția crizelor de astm bronșic ori a simptomelor astmatiforme; factor, agent fizic, chimic sau biologic cu potențial obstructiv asupra căilor respiratorii superioare și inferioare. În context clinic, termenul descrie substanțe iritante, alergeni (cum ar fi polenul sau acarienii) sau condiții climatice capabile să inducă hiperreactivitate bronșică la persoanele predispuse genetic.
• astragalectomie — O intervenție chirurgicală invazivă din sfera ortopediei care constă în extirparea totală sau parțială a osului astragal (talus). Această procedură structurală extremă este practicată în cazuri grave de traumatisme zdrobitoare ireparabile, necroză avasculară severă a talusului, infecții osoase cronice (osteomielită) sau malformații congenitale avansate ale piciorului (cum ar fi piciorul strâmb congenital rezistent la alte terapii).
• astragaloid — Care seamănă ca formă sau structură cu un astragal (osul scurt al gleznei); element anatomic, proeminență osoasă sau structură biologică ce prezintă un aspect neregulat cuboid ori convex similar osului talus. Ca substantiv, în scrierile istorice sau comparate, desemna o piesă mică ori un os prelucrat rudimentar utilizat în scopuri structurale similare zarurilor antice.
• astrezie — Un termen medical extrem de rar, utilizat uneori în semiologia neurologică veche sau ca variantă rară de jargon clinic pentru a descrie o formă severă de astreopsie (incapacitatea patologică structurală de a percepe mișcarea obiectelor în spațiul tridimensional sau lipsa vederii stereoscopice). Această disfuncție vizual-perceptivă complexă este cauzată de leziuni corticale bilaterale la nivelul ariei vizuale secundare, afectând grav orientarea spațială a pacientului.
• astrofobie — Frică patologică, irațională și persistentă de stele, corpuri cerești, constelații sau de imensitatea spațiului cosmic. Această tulburare de anxietate specifică se poate manifesta prin atacuri de panică, vertij, transpirații profuze și dorința compulsivă de a evita privirea cerului nocturn sau a imaginilor cu tematică spațială, fiind adesea asociată cu teama de necunoscut, de întuneric (nictofobie) sau de golul absolut.
• atrichie — Absență totală sau congenitală a părului de pe corp, cauzată de o anomalie structurală de dezvoltare a foliculilor piloși sau de factori genetici complecși. Spre deosebire de alopecie, care implică pierderea ulterioară a părului existent, acest fenomen descrie starea patologică în care firele de păr nu se dezvoltă deloc pe parcursul vieții.
• atropinizat — Care a fost supus procesului de atropinizare; pacient sau organism tratat cu atropină la care s-a obținut blocada colinergică muscarinică dorită. În sens clinic, descrie starea unui subiect intoxicat ale cărui simptome letale (bradicardie, mioză accentuată) au fost neutralizate structural prin acțiunea stabilizatoare a acestui alcaloid.
• audiologic — Care aparține audiologiei, privitor la audiologie sau la studiul clinic și științific al funcției auditive; legat de tehnicile de evaluare, diagnosticare și tratare a deficiențelor de auz. Termenul descrie echipamente, teste, laboratoare sau protocoale medicale concepute special pentru analizarea modului în care urechea umană preia, transmite și interpretează undele acustice.