#cod penal

• agresionat — Formă neologistică arhaică sau rară, echivalentă cu termenul modern 'agresat', folosită istoric pentru a descrie o persoană sau o entitate care a fost supusă unui atac violent, unei vătămări sau unei acțiuni ostile din partea unui atacator. În limba română contemporană, cuvântul este considerat o formă redundantă și nerecomandată, fiind substituit complet de 'agresat'.
• agresiune — Act, comportament sau atac violent, neprovocat și ilegal, îndreptat împotriva integrității fizice sau morale a unei persoane ori împotriva suveranității unui stat. În dreptul penal, constituie o infracțiune gravă ce implică folosirea forței sau a amenințărilor, în timp ce în relațiile internaționale reprezintă recurgerea la forța armată de către un stat împotriva independenței teritoriale a altei națiuni.
• agreso — Formă neologistică timpurie, arhaică sau rară pentru substantivul 'agresor' (at度が, atacator), utilizată ocazional în jargonul juridic sau în traducerile literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În limba română contemporană, cuvântul este considerat o eroare de adaptare sau o formă incompletă, fiind substituit în totalitate de termenul standard 'agresor'.
• agresoare — Persoană de sex feminin, stat, armată sau entitate care comite o agresiune, un atac violent, neprovocat și ilegal asupra unui individ ori asupra unei națiuni suverane. Ca adjectiv, califică o forță militară, o atitudine sau o conduită feminină cu un caracter profund ofensiv, ostil și predispus la utilizarea forței.
• alcoolemie — Concentrația de alcool pur (etanol) prezentă în sângele unei persoane, exprimată de obicei în grame de alcool la litru de sânge (g/l) sau în miligrame. Reprezintă un indicator toxicologic fundamental utilizat în medicina legală și de către organele de poliție pentru a evalua gradul de intoxicație și capacitatea psiho-motorie a unui individ.
• amenința — A exprima, prin vorbe, gesturi sau fapte, intenția de a face rău cuiva, de a pedepsi sau de a pune în pericol viața, integritatea ori bunurile unei persoane; a constitui un pericol iminent sau a prevesti o evoluție nefavorabilă a unui fenomen (cum ar fi vremea rea). În sens juridic, reprezintă elementul material al infracțiunii de amenințare, constând în insuflarea unei stări de temere victimei.
• amnestiabil — Care îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi amnistiat; termen de natură juridică folosit pentru a descrie o infracțiune, o pedeapsă sau o persoană condamnată susceptibilă de a fi absolvită de răspundere penală în baza unui viitor act oficial de clemență. Calificarea unui delict ca fiind amnestiabil depinde structural de limitele de pedeapsă stabilite prin lege și de natura faptei comise.
• antițigănism — Formă specifică de rasism, xenofobie și intoleranță manifestată prin prejudecăți, discriminare, discurs ură, stereotipuri negative și acte de violență îndreptate împotriva persoanelor de etnie romă (țigani). Acest fenomen structural și istoric se traduce prin marginalizare socială, segregare educațională și excludere economică, fiind combătut în mod oficial prin legislații naționale și tratate internaționale privind drepturile omului.
• antițigănist — Care aparține antițigănismului, privitor la prejudecățile și discriminarea împotriva etniei rome ori care propagă manifestări rasiste la adresa acesteia; persoană care manifestă o atitudine ostilă, xenofobă și discriminatorie față de romi, adoptând sau promovând stereotipuri negative și discursuri de ură.
• aroga — A-și însuși, a-și atribui sau a-și pretinde în mod abuziv, nejustificat și fără a avea dreptul legal sau moral o calitate, un titlu, o prerogativă, un merit sau o competență care aparține de drept altei persoane ori autorități. Verbul se folosește aproape exclusiv în construcție reflexivă ('a-și aroga') și implică o atitudine trufașă, sfidătoare sau o depășire gravă a atribuțiilor oficiale.
• arogare — Acțiunea de a-și aroga și rezultatul ei; însușirea, atribuirea sau pretinderea abuzivă și nejustificată a unui drept, a unei calități, a unui titlu, a unei competențe sau a unor merite care nu aparțin de drept persoanei respective. În context administrativ sau constituțional, termenul descrie actul prin care o autoritate preia în mod ilegal prerogativele unei alte instituții, încălcând normele de drept.
• articol — Text publicat într-un ziar, revistă sau volum colectiv, care tratează o temă politică, socială, economică ori științifică. În gramatică, reprezintă partea de vorbire flexibilă care însoțește un substantiv pentru a arăta în ce măsură obiectul denumit este cunoscut vorbitorilor. În drept, definește diviziunea elementară a unui text legislativ, cod sau contract, numerotată distinct, iar în comerț desemnează orice sortiment de marfă sau produs individual expus spre vânzare.
• asasin — Persoană care comite o crimă cu premeditare, ucigând un alt om în mod intenționat, perfid sau la comandă contra unei recompense materiale; ucigaș plătit care acționează în secret pentru a suprima o victimă din motive politice, personale sau financiare. În sens istoric, termenul făcea referire la membrii unei secte musulmane medievale fanatice din Orientul Apropiat, cunoscuți pentru atacurile lor surpriză asupra liderilor politici.
• asasina — A ucide o persoană cu premeditare, prin surprindere sau prin perfidie, de cele mai multe ori pentru atingerea unor scopuri politice, financiare ori din răzbunare. În sens figurat, reprezintă acțiunea de a distruge sau de a degrada în mod violent ori perfid reputația, cariera, opera sau planurile cuiva.
• asasinare — Acțiunea de a asasina și rezultatul ei; uciderea premeditată, ilegală și violentă a unei persoane, comisă de obicei cu sângere rece și din motive politice, materiale sau de răzbunare. Acest proces structural implică o planificare minuțioasă și este adesea îndreptat împotriva unor figuri publice, lideri de stat sau personalități marcante, având un impact major asupra ordinii sociale și juridice.
• asasini — Forma de plural a substantivului asasin; persoane care comit omoruri cu premeditare sau execută atacuri violente, adesea la comandă ori din motive politice sau financiare. Din punct de vedere istoric, termenul face referire la membrii unei secte secrete șiite militante din Orientul Mijlociu (sec. XI-XIII), renumiți pentru atacurile lor strategice și fanatice împotriva liderilor vremii.
• autodenunț — Acțiunea prin care o persoană se prezintă de la sine în fața organelor de urmărire penală sau a autorităților judiciare pentru a mărturisi o infracțiune ori o faptă ilicită pe care a comis-o personal sau la care a participat, înainte ca aceasta să fie descoperită. În termeni procedurali structurali, reprezintă o cauză de reducere a pedepsei sau de impunitate conform codului penal.
• autodenunța — A se prezenta de la sine în fața organelor de urmărire penală sau a autorităților judiciare competente pentru a mărturisi și a asuma comiterea unei infracțiuni ori a unei fapte ilicite proprii, înainte ca aceasta să fie cunoscută sau descoperită de stat. Acest act structural procedural este realizat de făptuitor din motive de remușcare sau pentru a beneficia de reduceri substanțiale ale pedepsei prevăzute de lege.
• autodenunțare — Acțiunea de a se autodenunța și rezultatul ei; denunțare de sine făcută în mod voluntar în fața autorităților penale înainte ca fapta să fie cunoscută de acestea. Acest act reprezintă o manifestare oficială de recunoaștere a vinovăției și produce efecte structurale atenuante majore în stabilirea cuantumului pedepsei finale.
• autodenunțat — Care s-a denunțat singur, în mod voluntar și din proprie inițiativă, în fața autorităților judiciare ori a organelor de urmărire penală pentru comiterea unei infracțiuni proprii, înainte ca fapta să fie descoperită de organele de stat. În sens procedural, descrie statutul structural al făptuitorului care a recurs la o mărturisire completă pentru a beneficia de clemență sau impunitate.