#conjunctiv

• adăogi — Formă de conjunctiv prezent sau indicativ prezent (persoana a II-a singular) a verbului tranzitiv 'a adăuga' ori a variantei sale vechi 'a adăoga'; utilizată în graiurile populare și în texte administrative vechi cu sensul de 'să adaugi' sau 'adaugi', exprimând îndemnul sau acțiunea de a pune ceva în plus.
• adauge — Formă de conjunctiv prezent (persoana a III-a singular și plural) a verbului tranzitiv 'a adăuga'; utilizată în limba română standard ca formă gramaticală corectă ('el să adauge'). În mod complet independent, reprezintă și o variantă arhaică sau regională de infinitiv ori indicativ prezent utilizată în vechi documente bisericești sau juridice pentru a exprima actul de suplimentare sau sporire a unui lucru.
• adăugi — Formă de conjunctiv prezent sau indicativ prezent (persoana a II-a singular) a verbului tranzitiv 'a adăuga'; utilizată în graiurile populare și în texte vechi ca variantă fonetică pentru standardul 'să adaugi' sau 'adaugi', exprimând acțiunea de a pune ceva în plus.
• adenoviroză — Boală infecțioasă și contagioasă provocată de adenovirusuri, care afectează structural și funcțional mucoasele aparatului respirator, digestiv ori ocular, precum și țesutul limfoid asociat. Această afecțiune se manifestă clinic printr-o varietate de sindroame, inclusiv faringită, conjunctivită (febra faringo-conjunctivală), gastroenterită sau adenită mezenterică, fiind deosebit de frecventă în rândul copiilor.
• adenovirus — Gen de virusuri de dimensiuni medii, lipsite de anvelopă, având o structură icosaedrică și un genom alcătuit din ADN dublu-catenar, responsabile de o gamă largă de afecțiuni infecțioase la oameni și animale. Acest agent patogen structural afectează în mod frecvent mucoasele aparatului respirator, digestiv și ocular, determinând rinite, faringite, gastroenterite sau conjunctivite epidemice.
• adhortativ — Care conține, exprimă sau servește la formularea unui îndemn, a unei încurajări, a unei rugăminți stăruitoare sau a unui sfat bine intenționat; în lingvistică, descrie o modalitate verbală, o structură sintactică ori o nuanță a modului imperativ/conjunctiv (adesea la persoana I plural) utilizată pentru a incita la o acțiune comună (de exemplu, 'să mergem!'). Acest termen structural definește o funcție pragmatică și comunicativă orientată spre influențarea comportamentului interlocutorului.
• adulmec — Forma de persoana I singular a indicativului prezent și a conjunctivului prezent pentru verbul tranzitiv și intranzitiv 'a adulmeca'. Exprimă acțiunea proprie a vorbitorului de a percepe un miros, de a lua urma unui element sau, în sens figurat, de a bănui, a intui, a scruta ori a investiga o situație ascunsă, un pericol sau o oportunitate pe baza flerului și a unor indicii subtile.
• adurmec — O formă regională rară sau variantă fonetică alterată rurală pentru persoana I singular a indicativului prezent și a conjunctivului prezent a verbului tranzitiv a adulmeca. Exprimă acțiunea proprie a vorbitorului de a percepe un miros, de a lua urma unui element sau, în sens figurat, de a bănui, a intui ori a scruta o situație ascunsă prin intermediul flerului, fiind o formă influențată acustic de radicalul verbului a adormi în anumite graiuri vestice.
• alature — Formă verbală atestată în graiurile regionale sau în uzul arhaic pentru modurile conjunctiv prezent (să alature) ori imperativ, sau o variantă grafică veche a verbului 'a alătura'; acțiunea de a pune un obiect sau o persoană lângă alta, de a asocia, de a alinia ori de a anexa elemente într-un ansamblu structural comun. În limba literară modernă, această formă a fost standardizată sub aspectul radicalului 'alăture' (el/ei să alăture).
• albuginee — Membrană fibroasă, densă, rezistentă și de culoare albă-sidefie, alcătuită din țesut conjunctiv strâns, care învelește structural anumite organe interne animale sau umane, cum sunt testiculele, ovarele ori corpii cavernoși; tunică albuginee.
• albuminoid — Care se aseamănă cu albumina sau are proprietăți similare cu ale acesteia; denumire veche dată scleroproteinelor, o clasă de proteine insolubile cu rol structural și de susținere în organism (cum ar fi keratina, colagenul sau elastina), prezente în țesuturile conjunctive, oase, unghii și firele de păr.
• alini — Formă flexionară a verbului 'a alinia' (persoana a II-a singular la prezent indicativ sau conjunctiv: să alini); acțiunea de a așeza elemente, obiecte sau persoane în linie dreaptă ori de a le grupa conform unui reper comun. În sens digital sau administrativ, se referă la actul de a ordona datele sau de a te ralia unui set de reguli ori standarde colective.
• alunească — Formă de persoana a III-a singular și plural a modului conjunctiv prezent pentru verbul 'a aluneca'; exprimă o dorință, o posibilitate sau o acțiune ipotetică de pierdere a echilibrului sau de deplasare fluidă. Rar, funcționează ca adjectiv feminin ce descrie o nuanță aromatică sau o caracteristică legată de alune.
• anine — Formă flexionară de persoana a III-a singular a conjunctivului prezent pentru verbul 'a anina'; reprezintă acțiunea dorită, ipotetică sau imperativă prin care un subiect agață, fixează sau suspendează un obiect de un suport înalt. De asemenea, poate apărea istoric sau regional ca o variantă de plural neortodoxă sau arhaică pentru substantivul anin (arbori), deși forma standard este 'anini'.
• aponeurotic — Care aparține sau se referă la o aponevroză, o membrană fibroasă, albicioasă și rezistentă formată din țesut conjunctiv dens, care servește ca înveliș pentru mușchi sau ca structură de inserție a acestora pe oase; aponevrotic. În chirurgia anatomică, termenul descrie formațiuni fibroase late (cum ar fi cele din regiunea abdominală sau plantară) implicate în menținerea posturii și transmiterea forțelor musculare.
• aponevrotic — Care aparține sau se referă la o aponevroză, o membrană fibroasă, albicioasă și rezistentă formată din țesut conjunctiv dens, care învelește mușchii sau servește la inserția lor pe elementele scheletice; sinonim cu aponeurotic. În chirurgia reconstructivă și ortopedică, termenul descrie planuri tisulare rezistente utilizate ca repere anatomice sau zone de ancorare structurală.
• arască — Formă verbală de persoana a III-a (singular și plural) a modului conjunctiv prezent sau a modului imperativ pentru verbul 'a ara'; exprimă o dorință, o comandă, o necesitate sau o acțiune ipotetică prin care un plugar sau un utilaj agricol prelucrează solul prin răsturnarea brazdelor cu plugul. Această formă flexionară este esențială în structurarea propozițiilor subordonate condiționale sau finale din textele tehnice agricole și din literatura tradițională.
• ardească — Forma de persoana a III-a singular și plural a modului conjunctiv prezent pentru verbul 'a arde'; exprimă dorința, posibilitatea, necesitatea sau imperativul ca un obiect structural, un material sau o entitate să sufere un proces de combustie ori oxidare termică. În sens figurat și literar, este utilizat frecvent în formule de blestem popular, urări arhaice sau expresii dinamice ce denotă o pasiune intensă, o suferință interioară profundă ori o mistuire spirituală.
• areolar — Care aparține areolei, privitor la o areolă sau care prezintă mici spații, rețele ori cavități delimitate structural. În anatomie și histologie, termenul este utilizat în mod fundamental pentru a descrie țesutul conjunctiv lax (areolar), caracterizat printr-o rețea structurală de fibre elastice și de colagen care lasă spații libere între ele, având rolul esențial de a susține organele, de a lega pielea de mușchii subiacenți și de a permite difuzia nutrienților.
• arește — Formă regională, arhaică sau de tranziție fonetică utilizată în anumite graiuri rurale pentru persoana a III-a singular și plural a modului conjunctiv prezent al verbului 'a aresta' (să arește în loc de să aresteze); exprimă dorința, ordinul, posibilitatea sau necesitatea ca autoritățile, potera ori străjerii să priveze de libertate un suspect în mod legal. În sens structural-juridic istoric, forma apare în vechile zapise și condici de judecată pentru a ordona reținerea imediată a unui împricinat.