#conversion

• Abas — Rege legendar al Argosului în mitologia greacă, bunicul lui Perseu, cunoscut pentru scutul său sacru înzestrat cu puteri magice ce puteau paraliza inamicii. În istoria medicinei, psihanaliză și antropologie, figura lui Abas și linia sa dinastică sunt analizate în legătură cu arhetipurile fricii somatizate, unde privirea sau scutul mitic servesc ca metafore pentru mecanismele psihice de apărare ce induc blocaje motorii sau crize de conversie isterică.
• abazic — Termen medical care descrie o persoană afectată de abazie, caracterizată prin incapacitatea parțială sau totală de a merge sau de a-și menține stațiunea verticală, deși forța musculară, sensibilitatea și coordonarea segmentelor în poziție culcat sunt complet păstrate. Se întâlnește în afecțiuni neurologice organice (leziuni frontale, cerebeloase, sindroame extrapiramidale) sau în tulburări de conversie psihogenă (isteria clasică, unde apare sub forma sindromului de astazie-abazie).
• abazie — Simptom neurologic și neuropsihiatric caracterizat prin imposibilitatea totală sau parțială de a merge, în condițiile în care forța musculară, coordonarea mișcărilor în poziție orizontală și sensibilitatea picioarelor sunt intacte. Poate avea o cauză organică, corelată cu leziuni ale lobului frontal, ale cerebelului sau ale căilor vestibulare, sau o cauză funcțională (psihogenă), întâlnită în cadrul tulburărilor de conversie (disociative), unde apare frecvent asociată cu astazia (imposibilitatea de a sta în picioare).
• abdominalgie — Termen clinic utilizat pentru a descrie orice formă de durere localizată la nivelul abdomenului. În semiologia psihiatrică și medicina psihosomatică, abdominalgia reprezintă una dintre cele mai frecvente acuze somatice, fiind adesea expresia clinică a unei tulburări de conversie, a anxietății generalizate sau a unui episod depresiv mascat, caz în care investigațiile organice nu relevă nicio leziune structurală.
• adjectiva — A schimba valoarea gramaticală a unui cuvânt (substantiv, participiu, gerunziu etc.) prin transformarea lui în adjectiv sau prin atribuirea unor funcții specifice acestei clase morfologice. În sens reflexiv, descrie procesul prin care o parte de vorbire dobândește calități adjectivale în mod contextual sau permanent în evoluția limbii.
• adjectivare — Acțiunea de a adjectiva și rezultatul ei; proces morfologic și semantic prin care o unitate lexicală aparținând altei părți de vorbire (cum ar fi un participiu, un gerunziu, un substantiv sau un adverb) își schimbă valoarea gramaticală, devenind adjectiv. Acest fenomen structural implică adaptarea acordului în gen, număr și caz cu substantivul determinat și îmbogățirea sensului cu nuanțe calificative.
• adjectivat — Care a fost supus procesului de adjectivare; cuvânt (provenit din participiu, gerunziu, substantiv etc.) care a dobândit valoare de adjectiv și se comportă identic cu acesta din punct de vedere flexionar și sintactic. În sens tehnic, descrie elementul lexical care determină un substantiv și preia mărcile gramaticale ale acestuia.
• adjectiviza — A transforma un cuvânt aparținând altei clase morfologice (substantiv, verb, adverb) într-un adjectiv, atribuindu-i caracteristicile flexionare și funcționale specifice acestuia. În sens reflexiv, se referă la procesul prin care o unitate lexicală își schimbă statutul gramatical în mod contextual sau permanent, dobândind capacitatea de a determina un substantiv și de a se acorda cu acesta.
• adjectivizare — Acțiunea de a adjectiviza și rezultatul ei; fenomen morfologic sau procedeu stilistic prin care un cuvânt își schimbă valoarea gramaticală nativă, devenind adjectiv. Acest mecanism de îmbogățire a vocabularului implică adoptarea flexiunii specifice (acord în gen, număr și caz) și îndeplinirea funcției sintactice de atribut.
• adjectivizat — Care a fost supus procesului de adjectivare; cuvânt (provenit din participiu, gerunziu, substantiv sau adverb) care a dobândit valoare de adjectiv și se comportă identic cu acesta din punct de vedere flexionar și sintactic. În sens tehnic, descrie elementul lexical care determină un substantiv și preia mărcile gramaticale ale acestuia, adaptându-și forma pentru a exprima calități sau însușiri.
• adverbializa — A schimba valoarea gramaticală a unui cuvânt aparținând altei părți de vorbire, transformându-l în adverb prin conversie sau prin modificarea contextului sintactic; a dobândi caracteristici sau funcții specifice adverbului. În lingvistica structurală, fenomenul descrie procesul prin care substantive, adjective sau forme verbale nominale își pierd flexiunea originală pentru a deveni determinanți circumstanțiali invariabili.
• adverbializare — Acțiunea de a adverbializa și rezultatul ei; proces morfologic și sintactic prin care un cuvânt aparținând altei clase gramaticale (substantiv, adjectiv, pronume, participiu) dobândește valoarea și funcția unui adverb, pierzându-și capacitatea de flexiune. Acest mecanism reprezintă una dintre principalele căi de îmbogățire a sistemului adverbial în limbile indoeuropene prin intermediul conversiei.
• adverbializat — Care a fost transformat în adverb; substantiv, adjectiv sau altă parte de vorbire care a dobândit valoarea, funcția sintactică și caracterul neflexibil specifice unui adverb în urma unui proces de conversie. În terminologia lingvistică, acest concept descrie elemente lexicale care și-au pierdut capacitatea de determinare nominală și s-au stabilizat ca modificatori circumstanțiali ai nucleului predicativ.
• albastru — Care are culoarea cerului senin sau a mării adânci, situată în spectrul luminos vizibil între verde și violet, având o lungime de undă cuprinsă aproximativ între 450 și 495 nanometri. Ca substantiv neutru, desemnează culoarea însăși, un pigment sau, în sens figurat și stilistic, simbolul absolut al infinitului, al seninătății, al nobleții (sânge albastru) ori al melancoliei profunde.
• amariniza — Acțiunea de a adapta un motor, un aparat sau un echipament industrial pentru a funcționa în condiții de siguranță și eficiență maximă în mediul marin, prin aplicarea de straturi protectoare anticorozive și modificarea sistemelor de răcire. Prin extensie, înseamnă a deprinde sau a aclimatiza un echipaj uman cu rigorile vieții de pe mare și a-i dezvolta reflexele necesare navigației.
• amarinizare — Acțiunea de a amariniza și rezultatul ei; totalitatea modificărilor structurale, chimice și mecanice aduse unui sistem industrial pentru a rezista la coroziunea salină și la impactul mecanic al valurilor. Reprezintă procesul tehnologic prin care un echipament terestru standard este transformat într-un dispozitiv naval omologat, capabil să funcționeze în condiții extreme de umiditate.
• amarinizat — Care a fost supus unui proces complet de amarinizare (marinizare); echipament terestru, motor industrial, avion sau circuit electronic modificat structural și tratat chimic pentru a funcționa la parametri optimi în medii maritime dure. În sens militar, descrie starea finală a unui sistem de armament omologat pentru utilizarea pe nave de război sau portavioane, având o rezistență sporită la salinitate și șocuri mecanice.
• anihilație — Proces fizic fundamental de interacțiune și transformare integrală a masei unei particule elementare și a antiparticulei sale corespunzătoare în energie radiantă (fotoni de înaltă frecvență), în momentul coliziunii lor. Acest fenomen reprezintă o variantă terminologică specializată pentru anihilare, fiind utilizat cu precădere în astrofizică și fizica cuantică pentru a descrie reacțiile structurale timpurii din univers sau emisiile de radiații gamma din nucleele galactice active.
• arendășire — Termen rarisim or variantă de acțiune ce desemnează procesul istoric de organizare ori transformare a unei moșii conform sistemului de arendășie; acțiunea de a pune un domeniu sub conducerea unui arendaș. În studiile filologice, poate descrie fixarea morfologică a termenilor legați de contractele agrare.