#criticism

• artistism — Preocupare excesivă sau exclusivă pentru aspectele formale, tehnice și estetice ale artei, adesea în detrimentul conținutului de idei ori al funcției sociale a operei; estetism exagerat. În critica literară și culturală, termenul caracterizează atitudinea sau stilul unui creator care prioritizează căutarea frumosului pur, a rafinamentului stilistic și a originalității formale dincolo de orice utilitate practică.
• astralitate — Calitatea sau starea de a fi astral; caracterul cosmic, stelar sau imaterial al unui element, al unei stări de spirit ori al unei opere artistice. În filozofia culturii și critică literară, termenul exprimă o dimensiune superioară, detașată de contururile lumii terestre grosiere, ce tinde spre infinitul bolții cerești, puritate absolută și spiritualizare metaforică.
• autobiografism — Tendință, orientare sau procedeu literar manifestat prin utilizarea excesivă ori sistematică a elementelor din viața personală a autorului în structura unei opere de ficțiune. Spre deosebire de o autobiografie clasică, acest fenomen descrie amprenta autoreferențială profundă pe care experiențele reale, trăirile intime și amintirile scriitorului o lasă asupra textului narativ sau poetic, estompând granițele dintre realitate și imaginație.
• autoencomiastic — Care conține un elogiu adus propriei persoane; referitor la discursul, textul sau atitudinea prin care cineva se preamărește ori se laudă singur în mod excesiv, utilizând figuri de stil specifice panegiricului sau odelor clasice.
• autoflagela — A-și aplica singur lovituri de bici sau pedepse fizice grele ca act de penitență religioasă, ispășire a păcatelor sau fanatism mistic. În sens figurat, termenul descrie acțiunea de a se autodevaloriza, de a se critica în mod excesiv, sever și distructiv din cauza unui sentiment profund de vinovăție profesională sau personală.
• autoflagelare — Acțiunea de a se autoflagela și rezultatul ei; practică constând în aplicarea voluntară de lovituri de bici sau alte pedepse corporale severe asupra propriului trup, specifică unor ritualuri de penitență mistică. În sens figurat, reprezintă un comportament psihologic marcat de autocritică excesivă, culpabilizare obsesivă și devalorizare sistematică a propriei persoane în urma unui eșec sau a unui sentiment profund de vinovăție.
• autoflagelat — Despre persoane sau acțiuni: care a fost supus autoflagelării; care și-a aplicat singur pedepse fizice sau biciuiri în scop penitențial. În sens larg și figurat, descrie un individ profund marcat de sentimente de vinovăție, care adoptă o atitudine de autodevalorizare și autocritică severă, refuzând iertarea de sine.
• autoparodia — A-și parodia propriile opere, stilul, ideile sau manifestările comportamentale; a reproduce în mod intenționat, caricatural și autoironic elementele caracteristice ale propriei personalități ori creații artistice pentru a genera un efect comic sau reflexiv. În critică, reflectă maturitatea unui creator care își analizează clișeele stilistice structurale prin intermediul satirei orientate spre sine.
• autoparodiere — Acțiunea de a se autoparodia și rezultatul ei; proces artistic sau literar prin care un creator ori o entitate își parodiază în mod conștient, autoironic și deconstructiv propriul stil, propriile clișee, opere sau comportamente. Această tehnică structurală, frecventă în postmodernism, funcționează ca o formă de reflexivitate critică superioară, subminând solemnitatea operei din interior pentru a chestiona limitele reprezentării artistice și a clișeelor interpretative.
• autopastișa — A-și imita în mod conștient sau inconștient propriul stil, temele, motivele sau tehnicile de creație folosite în operele anterioare; a realiza o pastișă după propriile structuri artistice, repetând formule de succes fără a aduce o inovație estetică reală. Spre deosebire de autoparodiere, care are o intenție caricaturală și subversivă, acțiunea de a autopastișa tinde să mențină tonul și manierismul original, devenind adesea un semn de epuizare creativă sau de fixare într-o formulă confortabilă.
• autopastișat — Care a fost imitat sau reprodus de către propriul autor într-o manieră care copiază stilul, temele ori tehnicile operelor sale anterioare; text, tablou, stil sau creator aflat în starea de autoimitare structurală lipsită de un aport real de noutate estetică. În context critic, descrie o lucrare ce reia formule de succes din trecut, menținând aspectul formal original fără a adăuga o viziune conceptuală proaspătă.
• autorecenza — A-și scrie sau a-și realiza o recenzie ori o analiză critică propriei opere literare, artistice sau științifice; a evalua public, în mod conștient și autoreferențial, valoarea, structura sau impactul propriei creații. În jurnalismul cultural și mediul digital modern, acțiunea de a se autorecenza este utilizată fie ca un exercițiu asumat de autoironie și reflexivitate estetică, fie ca o strategie mascată sau transparentă de autopromovare pentru atragerea atenției publicului.
• autorecenzie — Acțiunea de a se autorecenza și rezultatul ei; recenzie, eseu critic sau analiză structurală redactată de un autor despre propria sa operă. Acest tip de text autoreferențial, utilizat frecvent în curentele literare experimentale sau de tip avangardă, funcționează ca un instrument metaliterar prin care creatorul își explică intențiile estetice, decodifică simbolurile ascunse și își ghidează în mod direct publicul cititor în procesul de interpretare.
• avancronică — Articol jurnalistic, cronică preliminară sau prezentare critică succintă publicată înainte de premiera unui spectacol, lansarea unui film, vernisajul unei expoziții ori publicarea unei cărți. Scopul său principal este de a oferi publicului detalii introductive, perspective tematice și analize anticipate, stimulând interesul fără a dezvălui elemente cheie ale intrigii sau rezoluției.
• Avenarius — Numele de familie al lui Richard Avenarius (1843–1896), faimos filozof german, considerat fondatorul empiriocriticismului (sau al filozofiei experienței pure); a dezvoltat o teorie conform căreia sarcina filozofiei este de a dezvolta o viziune naturală asupra lumii prin eliminarea conceptelor metafizice din experiența umană imediată. Opera sa principală, 'Critica experienței pure', a influențat profund dezbaterile epistemologice din secolul al XX-lea și a stârnit replici celebre din partea altor gânditori ai epocii.
• Azorín — Pseudonimul literar al faimosului scriitor, eseist și critic literar spaniol José Martínez Ruiz (1873–1967), membru de bază al „Generației de la 98”; opera sa se remarcă prin stilul minimalist, propozițiile scurte și descrierile melancolice ale peisajelor și vieții din Castilia, având o influență profundă asupra evoluției prozei spaniole moderne.
• Bachelard — Nume de familie francez celebru în spațiul academic universal datorită lui Gaston Bachelard, un influent filosof, epistemolog și critic literar din secolul al XX-lea. Opera sa structurală a revoluționat filosofia științei prin introducerea conceptului de 'obstacol epistemologic' și a analizat profund imaginarul poetic prin prisma elementelor primordiale ale naturii, exercitând o influență majoră asupra structuralismului și poststructuralismului.
• bacovian — Care aparține marelui poet simbolist George Bacovia, referitor la opera, stilul sau universul său artistic; specific atmosferei sumbre, melancolice și apăsătoare din poeziile sale. În sens structural, termenul descrie un cadru estetic dominat de culori obsedante, claustrare urbană, nevroză, monotonie muzicală și sentimentul descompunerii biologice sau existențiale.