#definiție dex

• acromatism — Proprietate a unui sistem optic de a transmite sau de a reflecta lumina fără a produce aberații cromatice, permițând formarea unei imagini clare, ale cărei margini nu sunt colorate parazitar. În sens medical și biologic, termenul desemnează absența totală a pigmenților colorați dintr-un țesut sau dintr-o structură anatomică, ori anomalia vederii în care subiectul percepe lumea în nuanțe exclusiv de alb, negru și gri.
• acromatiza — A corecta un sistem optic format din mai multe lentile sau prisme pentru a elimina aberațiile cromatice, asigurând focalizarea culorilor din spectrul vizibil în același punct. Prin extensie, acțiunea presupune combinarea unor materiale cu indici de refracție și dispersie diferiți pentru a neutraliza descompunerea nedorită a luminii albe în fascicule colorate.
• acromatizare — Acțiunea de a acromatiza și rezultatul ei; proces tehnic sau experimental prin care se corectează și se elimină aberațiile cromatice ale unui sistem optic format din lentile ori prisme. Acest fenomen structural permite re reunionul fasciculelor de lumină cu lungimi de undă diferite într-un punct focal comun, garantând obținerea unor imagini de o claritate superioară, fără contururi colorate artificial.
• acromatizat — Care a fost supus procesului de acromatizare; sistem optic, obiectiv sau ansamblu de lentile corectat din punct de vedere cromatic pentru a preveni dispersia luminii și formarea franjurilor colorate parazitare. În sens tehnic, descrie starea finală a unui dispozitiv de precizie ale cărui aberații sfero-cromatice au fost reduse la minimum conform standardelor industriale.
• acromatizm — Variantă grafică și ortografică secundară sau istorică a termenului 'acromatism'; definește proprietatea structurală a unui sistem optic de a transmite fasciculele de lumină albă fără a le descompune în componente cromatice parazitare. În textele tehnice vechi sau în manuscrisele de secol XIX, reprezenta standardul de transcriere din limba franceză înainte de uniformizarea terminologică modernă.
• acromato — Element prim de compunere savantă (prefixoid) care provine din limba greacă veche ('achromatos') și servește la formarea unor neologisme din domeniul fizicii, biologiei sau medicinei. Acesta introduce în structura cuvântului derivat semnificația de 'absență a culorii', 'neutralitate cromatică' sau 'lipsă a pigmenților'.
• acromatocit — Eritrocit patologic degradat care și-a pierdut complet conținutul de hemoglobină, apărând sub microscop ca o structură celulară palidă, decolorată sau goală; celulă roșie reziduală (umbră eritrocitară) rezultată în urma unui proces sever de hemoliză ori traumatism mecanic al membranei.
• acromatofil — Care nu manifestă afinitate pentru coloranții histologici sau biologici standard, rămânând incolor ori fixând foarte greu pigmenții în timpul tehnicilor de laborator. Termenul descrie structuri celulare, țesuturi sau microorganisme care prezintă o rezistență naturală la colorarea histochimică uzuală.
• acromatofilie — Proprietate sau caracteristică a unor celule, țesuturi ori structuri anatomice microscopice de a fi acromatofile, manifestând o rezistență totală sau o lipsă completă de afinitate față de coloranții biologici uzuali. În tehnicile de laborator, această condiție biochimică structurală împiedică fixarea pigmenților, lăsând probele incolore în urma expunerii la reactivi.
• acromatognozie — Tulburare neurologică rară (gnozică) caracterizată prin incapacitatea pacientului de a recunoaște, identifica sau numi culorile, deși sistemul său vizual periferic, retina și nervul optic sunt intacte structural. Această afecțiune este provocată de obicei de leziuni localizate în cortexul cerebral occipito-temporal (aria vizuală asociativă) și se manifestă adesea în cadrul agnoziei vizuale.
• acromatop — Persoană afectată de acromatopsie, care suferă de o anomalie totală a vederii caracterizată prin incapacitatea congenitală sau dobândită de a distinge culorile, percepând mediul înconjurător exclusiv în nuanțe de alb, negru și gri. Ca adjectiv, termenul descrie un individ, un ochi sau un sistem vizual care prezintă această formă severă și rară de cecitate cromatică totală.
• acromatopă — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromatop'; desemnează o femeie sau o fată care suferă de acromatopsie, neavând capacitatea de a percepe spectrul cromatic. Ca adjectiv, se acordă în gen și număr cu substantivele feminine, descriind o structură anatomică, o bunică, o mamă sau o retină care nu posedă pigmenții necesari vederii colorate.
• acromatopsic — Care suferă de acromatopsie; caracterizat prin incapacitatea totală de a percepe și de a distinge culorile spectrului vizibil, lumea fiind percepută exclusiv în tonuri de gri, alb și negru. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat cu această afecțiune congenitală rară, cauzată de o disfuncție structurală severă a celulelor fotoreceptoare cu conuri din retină.
• acromatopsică — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromatopsic'; descrie o persoană de sex feminin, o structură anatomică sau o manifestare clinică caracterizată prin pierderea ori absența completă a sensibilității la culori. În context genetic, identificarea unei femei acromatopsice indică de obicei o transmitere autozomal recesivă a genelor mutante CNGA3 sau CNGB3.
• acromatopsie — Afecțiune oftalmologică congenitală sau dobândită, de natură genetică ori neurologică, caracterizată prin incapacitatea totală de a percepe culorile spectrului vizibil. Subiectul afectat distinge doar nuanțe de alb, negru și gri (vedere monocromatică), starea fiind adesea însoțită de o acuitate vizuală redusă, sensibilitate extremă la lumină (fotofobie) și mișcări involuntare ale ochilor (nistagmus).
• acromatoză — Condiție patologică generalizată caracterizată prin absența totală sau diminuarea severă a pigmentației normale dintr-un țesut, organ ori de la nivelul întregului organism. În dermatologie, termenul descrie stări severe de depigmentare cutanată (cum ar fi formele extreme de albinism sau vitiligo universal), în care celulele nu mai produc melanină.
• acromaturie — Condiție clinică patologică manifestată prin emisia de urină complet incoloră sau palidă, lipsită de pigmenții urinari normali (precum urocromul și urobilina). Acest fenomen poate indica o diluție extremă în diabetul insipid, o incapacitate severă de concentrare a rinichilor în stadiile avansate de insuficiență renală sau un aport masiv și brusc de lichide.
• acromazie — Termen general care desemnează absența totală a culorii sau a pigmenților dintr-un mediu structural. În medicină, este sinonim cu acromatopsia (cecitate cromatică totală) sau descrie depigmentarea celulară și cutanată (lipsa melaninei); în optică, definește corectarea perfectă a aberațiilor cromatice ale unui sistem de lentile.
• acromegal — Care suferă de acromegalie; caracterizat prin dezvoltarea excesivă și disproporționată a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței, nas, mandibulă) din cauza hipersecreției patologice de hormon de creștere (somatotrop) după închiderea cartilajelor de conjugare. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat clinic cu această afecțiune neuroendocrină cronică, declanșată cel mai frecvent de un adenom hipofizar.
• acromegală — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromegal'; descrie o persoană de sex feminin sau o structură anatomică (conformație, fizionomie, simptomatologie) afectată de acromegalie ori caracterizată prin trăsăturile acestei boli. La femei, evoluția afecțiunii poate provoca, pe lângă modificările scheletice, tulburări severe ale ciclului menstrual și macroglosie.