#definiție dex

• aval — Partea unui curs de apă situată în direcția curentului, spre vărsare (în opoziție cu amonte); (adverbial) în direcția curgerii apei; (în economie și drept) garanție personală scrisă, de obicei pe o cambie sau bilet la ordin, prin care o persoană (avalist) se obligă să plătească suma menționată în cazul în care debitorul principal nu își îndeplinește obligația.
• avala — A garanta prin semnătură (aval) plata unei cambii, a unui bilet la ordin sau a altui efect de comerț, devenind solidar răspunzător alături de debitorul principal în cazul neîndeplinirii obligației de plată la scadență.
• avalanșă — Masă mare de zăpadă, gheață, pietre sau pământ care se desprinde brusc de pe versantul abrupt al unui munte și se deplasează rapid la vale, distrugând totul în cale; (figurat) acumulare bruscă, masivă și copleșitoare de evenimente, scrisori, solicitări sau stări emoționale.
• avalare — Acțiunea de a avala și rezultatul ei; operațiunea juridică și financiară prin care o persoană fizică sau juridică garantează prin semnătură plata unei cambii ori a unui bilet la ordin, asumându-și responsabilitatea solidară pentru stingerea datoriei comerciale.
• avalea — Termen arhaic sau regional utilizat în trecut în graiurile din sudul și estul țării, având înțelesul de 'la vale', 'în jos' ori folosit ca îndemn direcțional pentru a ghida mișcarea coborârii unui vehicul, a unui utilaj ori a animalelor de povară de-a lungul unui drum în pantă.
• avalim — Termen arhaic sau regional utilizat în trecut în spațiul balcanic și în unele comunități rurale din sudul țării pentru a desemna un bir, o dare, o taxă comunală locală sau o formă de obligație materială impusă locuitorilor pentru întreținerea drumurilor publice sau a sistemelor de scurgere a apelor.
• avalist — Persoană fizică sau juridică care garantează prin semnătură (aval), pe o cambie sau pe un bilet la ordin, plata acestui titlu de credit la scadență, obligându-se solidar și necondiționat alături de persoana garantată.
• avalistă — Femeie sau entitate juridică de sex feminin care garantează prin semnătură (aval), pe o cambie sau pe un bilet la ordin, plata acestui titlu de credit la scadență, obligându-se solidar și necondiționat alături de persoana garantată în caz de neplată.
• avaliza — A garanta prin semnătură (aval) plata unei cambii, a unui bilet la ordin sau a altui titlu comercial, asumându-și obligația de a achita suma înscrisă în cazul în care debitorul principal nu își îndeplinește îndatoririle la scadență.
• avalizat — Care a fost garantat prin aplicarea unei semnături de aval; bilet la ordin, cambie sau efect de comerț pentru care un garant (avalist) și-a asumat responsabilitatea solidară și necondiționată de plată în caz de default al debitorului principal.
• avalizată — Forma de feminin pentru 'avalizat'; care a fost asigurată sau securizată prin aplicarea unui aval; cambie sau obligație comercială garantată de un terț solidar.
• avălmășie — Stare de dezordine totală, amestec haotic, devălmășie sau confuzie generalizată în care lucrurile, ideile sau persoanele sunt îngrămădite fără nicio regulă ori logică. În sens figurat, descrie o agitație tumultuoasă, o viziune încâlcită sau o succesiune rapidă și necontrolată de evenimente ori gânduri care copleșesc capacitatea de percepție a unui individ.
• avămit — Care a fost supus vămuirii sau taxării la trecerea unei granițe ori a unui punct de control fiscal; marfă sau bun pentru care s-au plătit integral dările ori vama conform legiuirilor vechi. În context istoric, termenul descrie statutul juridic și comercial al mărfurilor străine care au primit dreptul de a fi vândute pe teritoriul țării după achitarea dărilor către vistieria domnească.
• avant-post — Post militar de santinele sau detașament de trupe trimis înaintea unei poziții defensive ori a unei mari unități pentru a asigura paza, a preveni atacurile prin surprindere și a culege informații despre inamic. În sens figurat, reprezintă un punct avansat, o poziție de pionierat sau o stație izolată care deschide drumul într-un domeniu cultural, științific ori teritorial.
• avant-scenă — Partea din față a scenei unui teatru, situată între cortină și orchestră ori public, unde actorii se află cel mai aproape de spectatori. În sens figurat, desemnează o poziție de prim-plan, de maximă vizibilitate sau de importanță crucială în viața publică, politică, culturală ori în cadrul unui eveniment de amploare.
• avantagia — A acorda unui subiect un avantaj, o poziție favorabilă, un profit sau un privilegiu în raport cu alții; a pune într-o situație superioară ori a favoriza în mod direct sau indirect. În sens estetic sau vestimentar, descrie acțiunea unei culori, croieli ori lumini de a pune în valoare calitățile fizice ale unei persoane, făcând-o să arate cât mai bine.
• avantagiare — Acțiunea de a avantagia și rezultatul ei; procesul prin care se acordă un tratament preferențial, un profit, o înlesnire sau o poziție de superioritate unei persoane ori unui grup. În contexte administrative sau juridice, termenul descrie actul formal ori informal de favorizare, adesea analizat din perspectiva echității sociale.
• avantagiat — Care se află într-o situație favorabilă, care beneficiază de un avantaj, de un privilegiu sau de o poziție superioară în raport cu alții. În sens social sau economic, descrie o persoană, o comunitate sau o entitate care dispune de resurse, oportunități ori facilități suplimentare, beneficiind de condiții de start superioare mediei.
• avantagiu — Formă arhaică, etimologică sau regională pentru cuvântul 'avantaj'; reprezintă un folos, un profit, un câștig, o înlesnire sau o situație favorabilă de care dispune cineva în raport cu alții. Deși utilizată în textele juridice și literare din secolul al XIX-lea, forma a fost complet înlocuită în limba română contemporană de varianta modernă 'avantaj'.
• avantaj — Poziție favorabilă, folos, profit, câștig sau utilitate pe care o obține ori o deține cineva într-o acțiune, competiție, afacere sau relație socială; superioritate sau avans pe care un context strategic sau o calitate nativă le oferă în raport cu ceilalți. În sport, reprezintă o situație în care jocul nu este oprit de arbitru după o abatere, deoarece echipa faultată păstrează posesia mingii și poate continua atacul.