#diagnostic

• Ab love principium — Aforism latin adaptat în metodologologia medicală și epidemiologie însemnând 'să începem cu ceea ce este cel mai important' (literal: 'începutul de la Jupiter'). În diagnosticul clinic, toxicologie și investigarea epidemiologică, maxima impune regula de a începe evaluarea cu ipoteza cea mai probabilă, cu toxicul cel mai periculos sau cu organul vital cel mai afectat, pentru a optimiza timpul de intervenție și a salva viața pacientului.
• Abderhalden — Eponim medical legat de numele biochimistului Emil Abderhalden, utilizat pentru a desemna reacția imunologică de apărare (reacția Abderhalden) bazată pe fermenții de apărare din ser, folosită în trecut pentru diagnosticarea precoce a sarcinii sau a anumitor afecțiuni oncologice și psihiatrice (precum demența precoce). De asemenea, termenul definește sindromul Abderhalden-Kaufmann-Lignac, o tulburare metabolică congenitală rară caracterizată prin cistinoză și nanism renal.
• abdomenoscop — Denumire arhaică sau istorică pentru endoscopul utilizat în trecut la examinarea directă a cavității abdominale (precursor al laparoscopului modern). În semiologia clinică timpurie, introducerea abdomenoscopului a permis medicilor să verifice vizual ipotezele somatice ale pacienților alienați, eliminând suspiciunile de tumori reale în cazurile de delir hipocondriac grav sau sarcină imaginară (pseudocieză).
• abdominoscopie — Metodă diagnostică arhaică sau istorică constând în examinarea vizuală directă a cavității abdominale și a organelor interne cu ajutorul unui abdomenoscop introduse printr-o incizie mică a peretelui pântecelui. În semiologia neuropsihiatrică veche, efectuarea unei abdominoscopii servea ca instrument de diagnostic diferențial pentru excluderea patologiilor tumorale sau inflamatorii reale la pacienții alienați care prezentau fixații somatice severe, delir hipocondriac persistent sau fenomene de pseudocieză (sarcină imaginară).
• abhorare — Acțiunea de a abhora și rezultatul ei; procesul psihic sau manifestarea externă a unui sentiment profund de respingere, detestare maximă, ură sau aversiune de nestăvilit. În terminologia medicală și analiză comportamentală, termenul indică dinamica psihică prin care un individ își exprimă repulsia somatică sau ideatică, fiind un indicator important în evaluarea intensității unor tulburări afective ori a aversiunilor condiționate.
• acromegalic — Variantă sinonimică a adjectivului acromegal; care se referă la acromegalie, manifestă simptomele acesteia sau este afectat de hipersecreția de somatotrop. Ca substantiv, termenul definește un bărbat care prezintă tabloul clinic al bolii, marcat prin hipertrofia oaselor feței, a mâinilor și a picioarelor secundar unui adenom hipofizar.
• acropatologie — Ramură specializată a patologiei medicale sau disciplină clinică de nișă care se ocupă cu studiul sistematic, diagnosticul, descrierea anatomică și tratamentul tuturor bolilor, anomaliilor structurale, leziunilor și tulburărilor funcționale localizate la nivelul extremităților corpului (mâini, picioare și degete).
• adenografie — Metodă imagistică sau tehnică radiologică de investigare care permite vizualizarea structurală și examinarea detaliată a sistemului glandular ori a ganglionilor limfatici. Acest procedeu medical se realizează de regulă prin introducerea unei substanțe de contrast radiopace în vasele limfatice eferente, urmată de efectuarea unor radiografii succesive pentru a detecta anomalii precum tumori, blocaje structurale sau inflamații cronice.
• adenogramă — Rezultatul scris, reprezentarea grafică sau interpretarea microscopică cantitativă și calitativă a celulelor obținute prin puncția aspirativă a unui ganglion limfatic ori a unei glande. Această investigație structurală de laborator (cunoscută și ca limfadenogramă) stabilește raportul procentual dintre diferitele tipuri celulare (limfocite, neurofile, histiocite) pentru a diferenția o reacție inflamatorie de o proliferare malignă.
• adipocel — Formațiune herniară rară sau sac herniar al cărui conținut structural este alcătuit exclusiv din țesut gras (adipos) sau epiploon, fără implicarea unor anse intestinale sau a altor organe interne; hernie grasă localizată cel mai frecvent în regiunea inghinală sau ombilicală.
• aerocistografie — Metodă radiologică de investigare a vezicii urinare ce constă în efectuarea unor radiografii după ce cavitatea vezicală a fost destinsă prin insuflarea unei cantități controlate de aer sau de alt gaz steril. Acest examen imagistic permite evidențierea conturului pereților vezicali, detectarea tumorilor radiotransparente, a calculilor sau a diverticulilor, funcționând ca mediu de contrast negativ.
• aerocistoscop — Instrument medical endoscoic conceput special pentru examinarea vizuală directă a interiorului vezicii urinare, după ce aceasta a fost destinsă mecanic prin insuflarea de aer steril sau alt gaz, în loc de lichid. Acest dispozitiv permite chirurgului urolog să inspecteze mucoasa vezicală fără distorsiunile optice provocate uneori de fluide.
• aerocistoscopie — Metodă de explorare endoscopică vizuală directă a interiorului vezicii urinare prin intermediul unui aerocistoscop, după ce cavitatea a fost destinsă mecanic prin insuflarea de aer steril sau alt gaz. Această procedură diagnostică sau terapeutică permite examinarea minuțioasă a mucoasei vezicale și efectuarea de mici intervenții chirurgicale fără utilizarea unui mediu lichid.
• aeropletismograf — Aparat medical de înaltă precizie utilizat pentru măsurarea și înregistrarea variațiilor de volum ale aerului din plămâni sau ale fluxurilor gazoase respiratorii în timpul diferitelor faze ale ventilației. Dispozitivul funcționează structural pe baza modificărilor de presiune din interiorul unei cabine etanșe, oferind date clinice esențiale pentru diagnosticarea afecțiunilor pulmonare obstructive sau restrictive.
• aerouretroscop — Instrument medical urologic de precizie utilizat pentru examinarea vizuală directă a interiorului uretrei, conceput structural pentru a permite insuflarea controlată de aer sau gaz cu scopul de a dilata lumenul urinar și a facilita vizualizarea mucoasei. Acest dispozitiv tehnic permite diagnosticarea stricturilor, a chisturilor sau a altor patologii uretrale specifice.
• albuminemie — Prezența și concentrația albuminei în plasma sanguină; test de laborator clinic utilizat pentru determinarea cantitativă a acestei fracțiuni proteice, fiind un indicator fundamental al stării de nutriție, al funcției de sinteză a ficatului și al permeabilității glomerulare a rinichilor.
• albuminometrie — Metodă sau tehnică de laborator utilizată pentru determinarea cantitativă a concentrației de albumină dintr-un lichid biologic, în special din urină sau din serul sanguin, fiind un parametru esențial în diagnosticarea afecțiunilor renale ori hepatice.
• albuminorahie — Prezența și concentrația cantitativă de albumină sau de proteine totale în lichidul cefalorahidian (LCR); test diagnostic utilizat în neurologie, a cărui valoare crescută (hiperalbuminorahie) indică o alterare a barierei hematoencefalice.
• albuminoreacție — Test clinic sau biochimic de laborator utilizat pentru detectarea calitativă sau cantitativă a prezenței albuminelor ori a altor fracțiuni proteice macromoleculare într-un fluid biologic (cum ar fi urina, serul sau lichidul cefalorahidian) prin inducerea unei reacții specifice de precipitare, turbiditate ori colorare.
• aldolază — O enzimă din clasa liazelor care catalizează reacția reversibilă de scindare a fructozo-1,6-bifosfatului în doi triozo-fosfați (gliceraldehid-3-fosfat și dihidroxiaceton-fosfat), un pas fundamental în procesul metabolic al glicolizei. Nivelul sanguin al acestei enzime este determinat clinic pentru diagnosticarea afecțiunilor musculare acute ori hepatice.