#examinat

• actinoscopie — Termen medical istoric utilizat în trecut pentru a desemna fluoroscopia sau radioscopia; metodă de examinare vizuală directă și în timp real a structurilor interne ale corpului uman prin proiectarea umbrelor radiologice pe un ecran fluorescent sub acțiunea razelor X. Această tehnică structurală timpurie permitea medicilor din secolul trecut să observe mișcările organelor (cum ar fi pulsațiile inimii sau respirația plămânilor) fără a mai develope o placă fotografică.
• aerocistoscopie — Metodă de explorare endoscopică vizuală directă a interiorului vezicii urinare prin intermediul unui aerocistoscop, după ce cavitatea a fost destinsă mecanic prin insuflarea de aer steril sau alt gaz. Această procedură diagnostică sau terapeutică permite examinarea minuțioasă a mucoasei vezicale și efectuarea de mici intervenții chirurgicale fără utilizarea unui mediu lichid.
• aeroscopie — Metodă științifică, tehnică sau investigație de laborator ce constă în examinarea, observarea și analiza proprietăților fizice, biologice sau a impurităților din aerul atmosferic prin intermediul aparatelor optice. Această disciplină structurală permite identificarea microparticulelor, bacteriilor și compușilor poluanți suspendați în straturile inferioare ale troposferei, oferind date esențiale pentru meteorologia aplicată și igiena publică.
• alcooloscop — Aparat sau dispozitiv optic utilizat pentru examinarea calitativă ori determinarea rapidă și orientativă a prezenței și concentrației de alcool într-un amestec lichid sau în vaporii expirați. Spre deosebire de un alcoolmetru de precizie, acesta oferă o evaluare vizuală sau structurală imediată, fiind folosit istoric în laboratoarele analitice rudimentare și în primele teste de teren.
• amforofonie — Fenomen acustic patologic observat în timpul auscultației toracice, caracterizat prin modificarea timbrului vocii sau al zgomotelor respiratorii, care capătă o rezonanță metalică distinctă, similară cu sunetul produs prin vorbirea deasupra unui vas gol. Această anomalie structurală indică prezența unei caverne pulmonare voluminoase, aerate și cu pereți rigizi, ori existența unui pneumotax.
• amplexare — Acțiunea de a îmbrățișa sau de a cuprinde strâns; în biologie și zoologie, reprezintă actul de cuplare sau reflexul de fixare fermă (specific amfibienilor în timpul amplexusului, unde masculul cuprinde femela cu membrele anterioare); în terminologia medicală și anatomică, descrie cuprinderea, examinarea manuală prin palpare circulară sau unirea structurală strânsă a unor țesuturi ori vase de sânge.
• analiza — A cerceta un întreg, un fenomen sau un obiect descompunându-l în elementele sale componente pentru a-i determina structura, proprietățile sau legile de dezvoltare. În sens larg, înseamnă a examina cu atenție, a studia în profunzime, a evalua critic o situație sau un comportament, ori a efectua determinări calitative și cantitative de laborator asupra unor substanțe sau probe biologice.
• analizare — Acțiunea de a analiza și rezultatul ei; procesul efectiv de examinare detaliată, studiere critică sau descompunere structurală a unui obiect, text, set de date ori eșantion. Spre deosebire de substantivul abstract 'analiză' (care adesea indică rezultatul sau metoda în sine), termenul de față subliniază desfășurarea dinamică a operațiunii sau activitatea în curs de execuție.
• analizat — Care a fost supus unui proces de analiză, examinare sau descompunere structurală; obiect, text, fenomen ori set de date studiat în amănunt pentru a-i determina proprietățile sau elementele componente. În sens clinic sau tehnic, descrie o probă biologică sau un material asupra căruia s-au efectuat determinări calitative ori cantitative de laborator.
• anamneză — Metodă clinică fundamentală ce constă în totalitatea datelor obținute de medic sau psiholog prin intermediul unui dialog structurat cu pacientul ori cu apropiații acestuia, referitoare la istoricul apariției bolii, antecedentele heredocelulofamiliale, condițiile de viață și de muncă. Reprezintă prima etapă esențială a examenului clinic, având scopul de a orienta diagnosticul spre o anumită patologie și de a stabili o relație de încredere între specialist și pacient.
• anoscop — Instrument medical tubular, de formă cilindrică sau conică, fabricat din metal ori material plastic steril, utilizat în proctologie pentru vizualizarea directă și examinarea endoscopică a mucoasei canalului anal și a porțiunii inferioare a rectului. Acest dispozitiv structural este echipat adesea cu un sistem de iluminare integrat și permite medicului să diagnosticheze fisuri, hemoroizi, polipi sau alte leziuni locale, oferind totodată acces pentru manevre terapeutice minore sau prelevări bioptice.
• anuscopie — Procedură medicală de diagnosticare minim invazivă, constând în examinarea directă a mucoasei canalului anal și a rectului inferior cu ajutorul unui anuscop, efectuată pentru depistarea bolilor proctologice.
• astroscopie — Metodă sau tehnică rară și descriptivă de observare directă și examinare vizuală continuă a corpurilor cerești fără înregistrare grafică ori fotografică automată. În sens istoric, termenul se referea la studiul calitativ al fenomenelor stelare realizat prin simpla privire prin ocularul telescoapelor, fiind înlocuit în epoca modernă de spectroscopie și astrofotografie.
• audiologic — Care aparține audiologiei, privitor la audiologie sau la studiul clinic și științific al funcției auditive; legat de tehnicile de evaluare, diagnosticare și tratare a deficiențelor de auz. Termenul descrie echipamente, teste, laboratoare sau protocoale medicale concepute special pentru analizarea modului în care urechea umană preia, transmite și interpretează undele acustice.
• autoanalizare — Acțiunea de a se autoanaliza sau rezultatul ei; proces de examinare conștientă, detaliată și sistematică a propriilor procese mentale, stări emoționale, motive și comportamente; introspecție. În contexte tehnice sau medicale rari, poate desemna și rularea unei proceduri automate de diagnosticare sau analiză chimică executată de un aparat asupra propriilor componente sau eșantioane introduse.
• autocontemplare — Acțiunea de a se autocontempla și rezultatul ei; proces profund de introspecție, meditație și analiză interioară prin care un individ își examinează propriile gânduri, stări emoționale, mecanisme psihologice și conștiința de sine. Această practică structurală permite dobândirea unei clarități existențiale superioare și o evaluare detașată a propriei identități.
• autoexamen — Examinare pe care o face cineva asupra propriei persoane; investigare clinică preventivă realizată individual (precum palparea) sau analiză critică interioară a propriilor gânduri, cunoștințe, comportamente și stări de conștiință.
• autoexaminare — Acțiunea de a se autoexamina și rezultatul ei; proces metodic prin care un individ își investighează propriul corp în scopul prevenirii unor afecțiuni sau își analizează critic stările sufletești, gândurile și cunoștințele.
• autoexaminat — Care a fost supus unui proces de autoexaminare sau analiză proprie; pacient care s-a investigat singur din punct de vedere fizic ori clinic înainte de triaj, sau individ care și-a evaluat critic propriile stări de conștiință și gânduri.
• autopsia — A examina cadavrul unei persoane prin disecție structurală și analiză macroscopică sau microscopică a organelor interne, cu scopul de a stabili cu precizie cauza medicală sau medico-legală a decesului, evoluția bolilor latente ori natura leziunilor suferite. Acest proces clinic riguros permite documentarea anatomo-patologică a modificărilor tisulare și este esențial în investigarea morților violente, suspecte sau subite, oferind date obiective pentru expertiza judiciară.