#farmacie

• Alpinia calcarata — Denumire științifică latină pentru o specie de plantă erbacee perenă din genul Alpinia, familia Zingiberaceae, originară din India și Sri Lanka. Această plantă aromatică și medicinală se remarcă structural prin frunzele sale lungi, înguste și prin florile decorative alb-verzui cu labis dungat cu roșu și galben, fiind utilizată intens în medicina tradițională (Ayurveda) ca remediu antiinflamator și digestiv.
• Alpinia galanga — Denumire științifică latină pentru galanga mare, o specie de plantă erbacee perenă din familia Zingiberaceae, originară din Asia de Sud-Est. Această plantă aromatică remarcabilă se dezvoltă structural dintr-un rizom cărnos, robust și noduros, având tulpini false înalte și frunze mari, lanceolate. Este intens cultivată pentru calitățile sale culinare ca condiment esențial în bucătăria thailandeză și indoneziană, dar și pentru proprietățile sale terapeutice antioxidante și digestive în medicina tradițională.
• amaracuas — Formă de plural rară sau variantă ortografică adaptată în trecut în unele tratate farmaceutice pentru plantele din specia amaracus (magheran); desemnează mai multe tufe, exemplare sau culturi de magheran cultivate pentru frunzele lor aromatice utilizate în medicina tradițională ori în fitoterapie. În context istoric, termenul amintește de vechile denumiri științifice asimilate în lexicul botanic românesc direct din latina medievală.
• ambazonă — Compus chimic organic sintetic din clasa derivaților de tiosemicarbazonă, utilizat în medicină ca antiseptic local puternic și agent bacteriostatic, în special în tratamentul infecțiilor acute ale cavității bucale și ale faringelui (cum sunt amigdalitele sau stomatitele). Structural, acționează prin inhibarea multiplicării microorganismelor patogene, fiind principiul activ de bază întâlnit în compoziția unor comprimate de supt populare.
• amigdaleu — Termen medical și farmaceutic arhaic utilizat structural pentru a desemna un preparat medicamentos, un ulei, un unguent sau o emulsie obținută din sâmburi de migdale (în special migdale amare), ori o substanță cosmetică densă folosită istoric pentru catifelarea pielii. În sens adjectival rar, descrie un element cu textură grasă sau miros specific, derivat direct din procesarea compușilor de tip amigdalin.
• aminofenazonă — Compus organic din clasa pirazolonelor, utilizat istoric pe scară largă ca medicament cu puternice proprietăți analgezice, antipiretice și antiinflamatoare (cunoscut și sub denumirea de piramidon). Din cauza riscului structural major de a provoca agranulocitoză severă și a potențialului carcinogen prin formarea de nitrozamine, utilizarea sa clinică a fost interzisă sau sever restricționată în medicina modernă.
• aminofilină — Complex stabil format din teofilină și etilendiamină în raport molar de unu la unu, utilizat pe scară largă ca medicament bronhodilatator în tratamentul bolilor obstructive ale căilor respiratorii, precum astmul bronșic și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC). Datorită componentei sale xantinice, inhibă fosfodiesteraza, crescând concentrația intracelulară de AMP ciclic, ceea ce determină relaxarea musculaturii netede bronșice și ameliorarea directă a crizelor de dispnee.
• ampic — Termen utilizat în farmacologie ca abreviere comercială sau denumire convențională condensată pentru ampicilină, un antibiotic beta-lactamic din clasa aminopenicinelor cu spectru extins, utilizat în tratamentul infecțiilor bacteriene respiratorii, urinare, digestive sau ORL; de asemenea, în contexte internaționale recente, termenul reprezintă acronime pentru proiecte ecologice și arii marine protejate de interes comunitar (AMPIC - Area Marinha Protegida de Interesse Comunitário).
• ampicidul — Forma articulată hotărâtă a substantivului 'ampicid', denumire comercială istorică sau regională atribuită unui medicament antibiotic pe bază de ampicilină, utilizat pentru distrugerea și inhibarea dezvoltării unei game largi de bacterii patogene. Ca bactericid din grupa penicinelor, acesta acționează structural prin blocarea sintezei peretelui celular bacterian, fiind prescris în tratamentul infecțiilor acute respiratorii, urinare și ginecologice sensibile la această substanță.
• ampicilină — Substanță antibiotică semisintetică din grupa penicilinelor, cu spectru larg de acțiune, rezistentă la acizi dar inactivată de beta-lactamaze; este utilizată pe scară largă în medicină pentru tratarea diverselor infecții bacteriene cauzate de microorganisme sensibile, acționând prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian în timpul replicării. Reprezintă unul dintre cele mai importante medicamente antimicrobiene incluse în listele terapeutice fundamentale la nivel mondial.
• ampulă — Vas mic din sticlă sau din material plastic, închis ermetic, sterilizat, având corpul bombat și gâtul îngust, utilizat în farmacie pentru păstrarea medicamentelor lichide destinate injecțiilor; în fizică și tehnică, recipient din sticlă închis etanș în care se află un gaz rarefiat sau un filament metalic (bila unui termometru ori bec electric). În anatomie, termenul descrie o dilatație structurală în formă de sac a unui canal sau organ biologic.
• anghinat — Care a fost tratat, infuzat sau combinat cu extracte de anghinare; băutură medicinală, tonic sau preparat farmaceutic îmbogățit cu principiile amare ale plantei Cynara scolymus. În sens structural și farmaceutic, termenul descrie un produs galenic optimizat pentru stimularea funcțiilor hepatobiliare, beneficiind de proprietățile active ale cinarinei pentru a facilita digestia lipidelor.
• angiospasmodic — Care se referă la angiospasm, care are proprietatea de a provoca un spasm vascular, ori medicament / substanță farmacologică destinată combaterii și relaxării contracturilor spastice ale pereților vasculari. Ca descriptor clinic sau agent terapeutic binedefinit, acționează direct asupra musculaturii netede arteriale pentru a restabili calibrul normal al lumenului și a îmbunătăți perfuzia sanguină în organele afectate de ischemie.
• anidru — Care nu conține apă; substanță chimică, solvent sau compus din structura căruia a fost eliminată complet apa liberă ori apa de cristalizare prin procese termice sau chimice. În domeniul tehnic și farmaceutic, starea anidră garantează puritatea ridicată a reactivilor și previne reacțiile secundare de hidroliză în timpul stocării sau al proceselor de producție de mare precizie.
• anilidă — Compus chimic organic derivat structural dintr-un acid (de obicei un acid carboxilic) și anilină, prin înlocuirea unui atom de hidrogen din gruparea amino cu un radical acil. Aceste substanțe fac parte din clasa amidelor aromatice și au o importanță deosebită în industria farmaceutică, servind ca bază pentru sinteza unor analgezice și antipiretice cunoscute, precum și în fabricarea coloranților artificiali și a stabilizatorilor de mase plastice.
• anorectic — Care suferă de anorexie, caracterizat prin lipsa poftei de mâncare sau prin refuzul sistematic de a se hrăni (specific anorexiei nervoase). Ca substantiv și în context farmacologic, termenul desemnează o substanță medicamentoasă sau un compus chimic capabil să inhibe senzația de foame și să reducă apetitul acționând asupra centrilor nervoși hipotalamici, fiind utilizat în schemele clinice de tratament al obezității severe.
• antiacid — Substanță chimică sau medicament cu proprietăți bazice ori alcaline, utilizat pentru a neutraliza aciditatea excesivă din sucul gastric și pentru a ameliora simptomele de arsură la stomac (pirozis) sau reflux gastroesofagian. În chimie și industrie, termenul descrie compușii capabili să contracareze efectele corozive ale acizilor prin reacții chimice de neutralizare, restabilind echilibrul pH-ului.
• antialergic — Medicament, substanță chimică sau tratament biologic destinat să prevină, să atenueze ori să suprime manifestările clinice ale unei reacții alergice; antihistaminic. În medicina clinică, termenul descrie compușii care blochează receptorii histaminici, stabilizează membranele mastocitare sau modulează răspunsul imun mediat de anticorpii IgE, fiind utilizați pe scară largă în tratamentul rinitei alergice, al urticariei și al astmului bronșic.
• antibacterian — Medicament, substanță chimică sau agent biologic capabil să distrugă bacteriile (efect bactericid) sau să le oprească multiplicarea și dezvoltarea (efect bacteriostatic). În medicina clinică și epidemiologie, această clasă cuprinde antibioticele sistemice, chimioterapicele, antisepticele locale și dezinfectantele industriale, fiind pilonul central în tratamentul bolilor infecțioase și în menținerea standardelor stricte de asepsie și igienă publică.
• anticriptogamic — Care combate, distruge sau previne dezvoltarea ciupercilor parazite, a mucegaiurilor și a bolilor criptogamice (produse de fungi sau spori) de pe plante, culturi agricole ori materiale lemnoase; fungicid. Ca substantiv neutru, definește produsul chimic, aditivul organic sau soluția structurală utilizată în fitofarmacie pentru stropirea recoltelor și protejarea lor împotriva manei, ruginii ori făinării.