#filologie

• acastași — Formă pronominală și adjectivală demonstrativă arhaică și regională (variantă a lui 'acesteași'), utilizată pentru a exprima identitatea absolută, având înțelesul de 'exact acestea', 'chiar acestea' sau 'tot acestea'. Întâlnit în texte juridice, bisericești și cronici medievale din regiunile intracarpatice, termenul întărește referirea la entități de gen feminin menționate anterior, subliniind că este vorba despre aceleași elemente, fără nicio modificare.
• adăugătură — Element, bucată de material, text sau detaliu adăugat ulterior la un ansamblu gata format pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l extinde sau a-i completa sensul. În context textil, reprezintă o bucată de pânză folosită pentru a mări un veșmânt, în timp ce în filologie descrie un adaos sau o inserție textuală realizată de un editor sau copiist într-un manuscris.
• adăugitură — Element, bucată de material, text sau detaliu adăugat ulterior la un ansamblu gata format pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l extinde sau a-i completa sensul. În context textil, reprezintă o bucată de pânză folosită pentru a mări un veșmânt, în timp ce în filologie descrie un adaos sau o inserție textuală realizată de un editor sau copiist într-un manuscris.
• adelung — Nume de familie german deținut de personalități istorice marcante, cel mai cunoscut fiind Johann Christoph Adelung, filolog și lexicograf de seamă din secolul al XVIII-lea, renumit pentru standardizarea limbii germane moderne. În context lingvistic și metodologic, termenul face referire directă la principiile sale riguroase de lexicografie și ortografie fonetică bazată pe uzul cult al limbii, influențând profund evoluția dicționarelor academice europene.
• adnota — A însemna, a nota sau a adăuga note, observații, comentarii, explicații ori glose pe marginea unui text, a unui document, manuscris sau a unei cărți; a insera elemente explicative menite să faciliteze înțelegerea profundă ori interpretarea critică a unei opere literare sau științifice. În sens modern, se aplică și prelucrării seturilor de date pentru inteligența artificială.
• adnotare — Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; însemnare, notă, observație sau comentariu explicativ scris pe marginea unui text ori la subsolul unei pagini pentru a clarifica, completa sau interpreta o informație. Reprezintă un instrument filologic și didactic esențial în studiul critic al documentelor sau în organizarea structurală a materialelor de studiu.
• adnotat — Care conține adnotări, note explicative, glose, comentarii sau etichete descriptive structurate; text, document ori set de date completat cu însemnări marginale menite să clarifice înțelesul sau să antreneze un algoritm software. În plan gramatical, reprezintă participiul trecut al verbului 'adnota', asimilat pe scară largă în vocabularul academic ca adjectiv calitativ.
• adnotație — Notă, însemnare explicativă, glosă sau scurt comentariu critic scris pe marginea unui text, manuscris ori document istoric pentru a clarifica un termen, un pasaj sau contextul operei; rezultatul acțiunii de a adnota. În lingvistica computațională, desemnează o etichetă structurală atașată unei unități de text pentru a-i atribui un sens formal.
• adnotațiune — Formă învechită, juridică și livrescă a cuvântului 'adnotație'; însemnare, notă marginală sau scurt comentariu explicativ adăugat pe marginea unui text ori document oficial. Această variantă păstrează sufixul etimologic latin de tip cult, fiind întâlnită în manuscrisele de secol XIX și în reeditările scrierilor cronicarilor sau ale scriitorilor clasici români.
• adnotatoare — Persoană de sex feminin care se ocupă cu adnotarea unor texte, manuscrise ori seturi de date; specialistă responsabilă cu adăugarea de note, comentarii sau etichete descriptive structurate. Ca adjectiv, descrie o entitate (mașină, unealtă sau funcție lingvistică) care îndeplinește operațiunea structurală de marcare și explicare a documentelor.
• adnotator — Persoană care adaugă note, glose, comentarii explicative sau etichete descriptive pe marginea unui text, manuscris ori într-un set de date; specialist responsabil cu prelucrarea structurală și clarificarea informațiilor. În tehnologia modernă, reprezintă specialistul sau instrumentul software (adnotator automat) care marchează datele brute pentru antrenarea modelelor de inteligență artificială.
• adultera — A falsifica o substanță, un produs alimentar, farmaceutic sau comercial prin adăugarea unor elemente străine, inferioare calitativ sau artificiale, cu scopul de a-i mări volumul sau greutatea și de a obține un profit ilicit; a corupe, a denatura. În filologie și critică literară, verbul semnifică a altera sensul original al unui text, al unui document istoric sau al unei opere de artă prin interpolări sau modificări neautorizate. Ca adjectiv feminin (arhaic), descrie o persoană care a comis un adulter.
• aglutinațiune — Formă învechită, arhaică și livrescă a substantivului aglutinare, întâlnită în textele științifice, filologice sau medicale din secolul al XIX-lea. Denotă exact același fenomen de unire, sudare sau lipire structurală a morfemelor ori celulelor biologice într-un tot compact.
• Ahilevs — Variantă grafică și fonetică academică, fidelă transliterării directe din limba greacă veche, pentru numele eroului mitologic Ahile. Folosită cu precădere în studiile de filologie clasică, traduceri moderne riguroase ale epopeilor homerice și lucrări de specialitate istorică pentru a restitui sonoritatea originală a numelui fiului zeiței Tetis și al regelui Peleu.
• Aidoio — Formă de transliterare academică rară pentru epitetul mitologic grecesc 'Aidoios' (venerabil, demn de respect, august), utilizat uneori în studiile de filologie clasică și istorie veche ca personificare ori titlu simbolic atribuit divinităților sau magistraților antici care vegheau asupra respectului moral și a decenței structurale în cetate.
• alalagmosi — Formă arhaică și rară, utilizată ca variantă substantivală feminină pentru acțiunea de a scoate strigăte de bucurie sau pentru starea de aclamație sacră în cadrul slujbelor religioase vechi; procesul structural de manifestare sonoră a credinței prin exclamații ritmice. Termenul reprezintă o adaptare morfologică specifică manuscriselor timpurii, având rolul de a traduce concepte teologice legate de slăvirea extatică.
• albanist — Specialist în albanistică; cercetător, filolog sau istoric dedicat studiului științific, structural și comparativ al limbii albaneze, al literaturii, istoriei și culturii poporului albanez. Ca adjectiv, descrie un element care aparține acestui domeniu academic de cercetare balcanică ori activității specialiștilor săi.
• albanistă — Femeie sau fată specializată în albanistică; cercetătoare sau filologă dedicată studiului limbii, literaturii și istoriei Albaniei; forma feminină a substantivului albanist. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a termenului albanist.
• albanistică — Ramură a filologiei și a balcanisticii care se ocupă cu studiul științific, istoric, structural și comparativ al limbii albaneze, al literaturii, folclorului, istoriei și culturii materiale și spirituale a poporului albanez. Acest domeniu academic analizează atât dialectele interne, cât și legăturile etnolingvistice substratice cu alte limbi din Peninsula Balcanică, inclusiv cu limba română.
• albanolog — Savant, lingvist, filolog sau cercetător istoric specializat în studierea profundă și comparativă a limbii albaneze, a evoluției sale structurale, a textelor literare scrise, precum și a istoriei, folclorului și culturii poporului albanez. Ca adjectiv, descrie un element care aparține direct de albanologie ori este specific studiilor academice din acest domeniu balcanic.