#fruct

• agudă — Fructul comestibil, zemos și dulce al agudului (dudului), format dintr-o aglomerare de bace mici (polidrupă), care își schimbă culoarea de la alb-verzui la roșu închis sau negru pe măsură ce se coace; cunoscută în mod curent sub denumirea de dudă.
• agudoi — Denumire populară regională sau augmentativă folosită pentru a desemna un agud (dud) de mari dimensiuni, cu o coroană extrem de dezvoltată și tulpina groasă, sau un exemplar sălbatic, bătrân, din genul Morus. În anumite graiuri locale, termenul indică și varietățile de dud negru care produc fructe voluminoase.
• agurare — Acțiunea de a agura și rezultatul ei; termen regional sau arhaic folosit în anumite comunități pomicole pentru a descrie procesul de rărire manuală a fructelor verzi, necoapte sau crude (cum ar fi aguridele sau micii pomi fructiferi), cu scopul de a asigura o dezvoltare structurală optimă și o acumulare superioară de zaharuri în producția rămasă pe ramuri.
• Akebia trifoliata — Specie de plantă agățătoare foioasă și lemnoasă, înrudită strâns cu vița de ciocolată, originară din regiunile muntoase și împădurite ale Asiei de Est; se individualizează structural prin frunzișul său compus format din exact trei foliole mari, cu margini ușor ondulate sau lobate, și prin scoarța tulpinilor cu o textură mai aspră și mai întunecată. Florile sale unisexuate au o nuanță profundă de violet-închis, aproape negru, iar bacele mari rezultate toamna au un aspect exotic de păstaie crăpată, adăpostind semințe negre cufundate într-o pulpe gelatinoasă dulce, apreciată atât în horticultura ornamentală, cât și ca delicatesă locală.
• alocarp — Termen care descrie un organism vegetal, un fruct sau un sistem de reproducere rezultat în urma fertilizării încrucișate (alogamie), adică prin polenizarea cu polen provenit de la o altă floare sau de la un alt individ din aceeași specie. În sens structural, definește structurile carpice sau fructele a căror dezvoltare genetică depinde strict de aportul extern de material polinic, asigurând o variabilitate genetică ridicată.
• alocarpie — Formare a fructelor în urma unei polenizări încrucișate (alogamie), proces biologic structural prin care ovulul unei flori este fecundat cu polen provenit de la o altă floare a aceleiași specii. Acest fenomen garantează o diversitate genetică ridicată și o viabilitate sporită a semințelor rezultate.
• altoit — Care a fost supus procesului de altoire; pom fructifer sau plantă nobilă grefată pe un portaltoi rezistent. Ca substantiv neutru, reprezintă acțiunea propriu-zisă de unire a altoiului cu portaltoiul sau perioada în care se execută această lucrare horticolă.
• altuit — Care a suferit o operație de grefare; plantă sau pom fructifer nobil unit structural cu un portaltoi; ca substantiv neutru, reprezintă acțiunea sau rezultatul procesului de altuire.
• alun — Arbust foios indigen din familia Betulaceae (Corylus avellana), înalt de până la 5-6 metri, cu tulpini ramificate de la bază, frunze subrotunde, dințate și flori unisexuate (amenți masculi și flori femele reduse); produce fructe comestibile de tip achenă (alune), globuloase sau ovoide, învelite parțial într-uniciul foliar franjurat.
• aluna — Forma articulată hotărât a substantivului feminin 'alună' (fructul alunului, o achenă comestibilă cu coajă lemnoasă, tare). Alternativ, funcționează ca persoana a III-a singular a timpului perfect simplu sau ca participiu/adjectiv trunchiat în graiuri populare pentru verbul 'a aluna' (a aluneca).
• alună-turcească — Fructul alunului turcesc (Corylus colurna); o nuculă sau achenă comestibilă, globuloasă și ușor turtită, cu coaja lemnoasă extrem de groasă și tare, protejată de un înveliș (involucru) cărnos, profund franjurat și strâns lipit, recunoscută pentru aroma sa intensă de nucă.
• Ambato — Oraș important și centru administrativ situat în regiunea muntoasă centrală (Cordiliera Andină) a Ecuadorului, capitala provinciei Tungurahua. Este cunoscut la nivel internațional sub denumirea de 'Orașul Florilor și al Fructelor' datorită producției agricole remarcabile și a festivalului său faimos; reprezintă un nod economic, industrial și comercial regional esențial, fiind reconstruit complet după cutremurul devastator din 1949.
• Amelanchier — Gen de plante erbacee, arbuști sau arbori mici din familia Rosaceae, originar în principal din regiunile temperate ale Americii de Nord, cunoscut popular sub numele de 'merișor de miere' sau 'pomul de stafide'. Aceste plante sunt cultivate structural pentru calitățile lor ornamentale (flori albe spectaculoase primăvara, frunziș colorat toamna) și pentru fructele lor comestibile, mici, globuloase, de culoare purpuriu-închis, extrem de dulci și bogate în antioxidanți.
• Amelanchier alnifolia — Specie de arbust fructifer și ornamental din genul Amelanchier, familia Rosaceae, originară din vestul Americii de Nord, cunoscută popular sub numele de 'saskatoon berry' sau 'merișor de miere cu frunze de arin'. Planta se caracterizează structural prin tulpini erecte, frunze ovale cu margini dințate asemănătoare cu cele ale arinului și ciorchini de flori albe, urmate de fructe globuloase de culoare purpuriu-închis spre negru, dulci și căutate pentru consumul proaspăt sau procesare industrială.
• Amelanchier canadensis — Specie de arbust sau arbore de dimensiuni mici din genul Amelanchier, familia Rosaceae, originară din estul Americii de Nord și al Canadei, cunoscută popular sub numele de 'merișor canadian' sau 'shadblow serviceberry'. Planta crește structural în zone umede, mlaștini ori păduri inundabile și se caracterizează prin tufe dense, cu tulpini multiple, flori albe grupate în ciorchini erepți și fructe globuloase comestibile, negre-purpurii, extrem de apreciate de fauna sălbatică.
• amficarp — Care produce fructe de două forme sau tipuri structurale diferite, adaptate adesea unor modalități distincte de diseminare a semințelor; caracteristică biologică a unor specii de plante (fenomen numit amficarpie) care dezvoltă fructe aeriene normale și fructe subterane cleistogame, asigurând supraviețuirea speciei în condiții de mediu instabile.
• amficarpie — Fenomen biologic și morfologic rar întâlnit la anumite specii de plante angiosperme care produc două tipuri structurale de fructe, complet diferite ca formă, structură și localizare anatomică. Acest mecanism adaptativ include, de regulă, dezvoltarea unor fructe aeriene normale (destinate diseminării la distanță prin vânt sau animale) și a unor fructe subterane cleistogame, rezultate din flori autofertile care se îngroapă în sol, asigurând supraviețuirea speciei în habitate instabile.
• amficarpogen — Care produce sau dă naștere la două tipuri structurale diferite de fructe; referitor la un organ, un peduncul floral ori un stimul hormonal capabil să declanșeze procesul de amficarpie. În anatomia plantelor, descrie axul sau mecanismul fiziologic care ghidează direcționarea diferită a structurilor reproductive, facilitând formarea paralelă a fructelor aeriene și a celor subterane.
• amfisarc — Tip de fruct uscat sau cărnos, indehiscent, caracterizat printr-un pericarp complex, cu un înveliș exterior (exocarp) lignificat, dur sau pielos și un interior pulpos, cărnos (mezocarp și endocarp) în care sunt înglobate numeroase semințe. Este un termen morfologic specific utilizat pentru a descrie fructele unor plante tropicale, cum ar fi cel al copacului de baobab sau al fructului de calabasa.
• Ampelopsis brevipedunculata — Denumirea științifică istorică sau sinonimă a speciei 'Ampelopsis glandulosa' (cunoscută și ca varietatea brevipedunculata), o liană perenă din familia Vitaceae, originară din Asia de Est și cunoscută sub numele de viță de porțelan (porcelain berry). Planta este utilizată ca specie ornamentală datorită fructelor sale spectaculoase, sferice și multicolore, care își schimbă nuanța de la verde și galben la nuanțe vii de albastru, turcoaz și purpuriu, deși prezintă un potențial invaziv ridicat în afara arealului nativ.