#genera

• amiloid — Agregat macromolecular proteic insolubil, cu o structură patologică fibrilară pliată în foițe beta, care se depozitează anormal în spațiile intercelulare ale diverselor organe și țesuturi. Deși denumirea sa istorică sugerează o asemănare cu amidonul datorită reacției specifice de colorare cu iodul, amiloidul este compus din proteine alterate conformațional și este direct responsabil de apariția și progresia amiloidozei și a unor afecțiuni neurodegenerative severe, precum boala Alzheimer.
• amiloidă — Forma de feminin a adjectivului 'amiloid', utilizată pentru a descrie o substanță, o degenerescență, o placă senilă sau o infiltrație organică ce prezintă caracteristicile structurale, fizico-chimice sau tinctoriale ale amiloidului. Se întâlnește frecvent în sintagme medicale consacrate precum 'substanță amiloidă' sau 'placă amiloidă', indicând prezența polimerilor proteici patologici.
• amiotrofic — Care se referă la amiotrofie sau provoacă o pierdere progresivă a masei musculare; caracterizat prin atrofia mușchilor scheletici din cauza denervării sau a unei boli neurodegenerative. Termenul este utilizat cel mai frecvent în patologia clinică pentru a descrie scleroza laterală amiotrofică, o afecțiune severă ce distruge selectiv neuronii motori, perturbând controlul mișcărilor voluntare.
• amplidină — Generator electric special de curent continuu, cu reacție de indus, utilizat ca amplificator electromagnetic de putere în sistemele automate de reglare și acționare electrică. Acest dispozitiv utilizează fluxul magnetic al curentului de scurtcircuit din indus pentru a obține un coeficient de amplificare extrem de ridicat, permițând controlul unor puteri mari de ieșire cu ajutorul unor semnale electrice de comandă foarte mici.
• anarhic — Care aparține anarhiei sau anarhismului, privitor la anarhie ori care promovează absența unei autorități centrale sau a ordinii juridice. În sens larg și uzual, descrie o stare de dezordine totală, haos organizațional, indisciplină, lipsă de reglementare structurală ori o acțiune spontană și nesupusă care sfidează orice ierarhie sau planificare prestabilită.
• anasarcă — Sindrom clinic sever caracterizat printr-un edem generalizat și masiv, care constă în acumularea patologică și excesivă de lichid seros în întregul țesut celular subcutanat, însoțită de revărsate lichidiene în marile cavități seroase ale corpului (pleură, pericard, peritoneu). Această stare structurală critică reprezintă o manifestare avansată a unor afecțiuni grave, cum ar fi insuficiența cardiacă decompensată, sindromul nefrotic, ciroza hepatică decompensată sau malnutriția proteică severă.
• anastază — Stare biologică latentă sau proces de restabilire a funcțiilor vitale după o perioadă de animație suspendată, asfixie temporară sau moarte clinică aparentă; reprezintă faza de tranziție activă în care un organism își reia metabolismul normal. În sens restrâns în histologie sau patologie, termenul poate descrie oprirea temporară a degradării celulare, urmată de un proces de regenerare tisulară structurală.
• anatexie — Proces geologic profund de topire parțială sau totală a rocilor preexistente din scoarța terestră profundă (metamorfice sau magmatice) sub acțiunea temperaturilor și presiunilor extrem de ridicate. Reprezentând etapa ultimă a metamorfismului regional (ultrametamorfism), anatexia duce la formarea magmelor granitice secundare și a rocilor mixte numite migmatite, având un rol fundamental în reciclarea și evoluția structurală a litosferei.
• anazarcă — Edem generalizat grav caracterizat prin acumularea masivă și infiltrarea structurală de lichid seros în țesutul celular subcutanat, precum și în marile cavități seroase ale corpului (pleură, pericard, peritoneu). Această manifestare clinică severă se întâlnește în stadiile avansate ale insuficienței cardiace congestive, ale sindromului nefrotic sau ale cirozei hepatice decompensate, reflectând o perturbare majoră a echilibrului hidroelectrolitic.
• anemogen — Produs, generat, modelat sau determinat structural de acțiunea vântului ori a curenților de aer (cum sunt formele de relief eoliene sau valurile marine de suprafață). În terminologia medicală și imagistică rară sau adaptată, poate descrie fenomene dinamice acustice legate de deplasarea fluidelor care simulează turbulențe sau sufluri similare curenților de aer.
• angiofluorografie — Metodă de investigație imagistică de înaltă precizie utilizată în oftalmologie pentru vizualizarea și înregistrarea structurală a circulației sanguine din vasele retinei și coroidei, prin injectarea intravenoasă a unei substanțe colorante fluorescente (de regulă, fluoresceina). Această procedură clinică binedefinită este fundamentală pentru diagnosticarea și monitorizarea retinopatiei diabetice, a degenerescenței maculare și a ocluziilor vasculare retiniene.
• angiomalacie — Proces patologic structural caracterizat prin înmuierea, pierderea consistenței și degenerarea peretelui unui vas de sânge (arteră sau venă). Acest fenomen clinic rar, provocat de afecțiuni degenerative, procese inflamatorii severe (precum vasculitele necrozante) sau necroză ischemică locală, slăbește rezistența structurală a lumenului vascular, expunând pacientul la riscuri majore de dilatare anevrismală, ruptură bruscă și hemoragii masive.
• antrena — A supune o persoană sau un animal unui program sistematic de exerciții fizice și psihice pentru a obține performanțe sportive ori profesionale ridicate; a pregăti metodic. De asemenea, înseamnă a atrage, a stimula sau a implica activ pe cineva într-o acțiune, discuție ori mișcare colectivă, sau, în sens fizic ori figurat, a trage după sine ori a provoca o consecință inevitabilă.
• antreprenor — Persoană fizică sau juridică ce inițiază, finanțează și conduce o afacere comercială, industrială ori agricolă, asumându-și integral riscurile asociate cu scopul de a obține profit. În sens larg și istoric, termenul definește un constructor sau o firmă care execută lucrări publice ori private pe bază de contract (antrepriză), iar în viziunea economică modernă reprezintă un vector al inovației care optimizează resursele existente.
• antroduodenostomie — Intervenție chirurgicală majoră ce constă în crearea unei anastomoze (legături artificiale directe) între antrul gastric și duoden, realizată de obicei după o rezecție parțială a stomacului sau în caz de obstrucție pilorică benignă ori malignă. Această procedură reface continuitatea anatomică și funcțională a tubului digestiv superior, permițând trecerea chimului gastric în intestinul subțire.
• apendicectomie — Intervenție chirurgicală de urgență sau programată ce constă în extirparea completă a apendicelui vermiform inflamat ori infectat. Această procedură clasică poate fi realizată prin abord deschis (laparotomie) sau prin tehnici minim invazive (laparoscopie), fiind tratamentul standard pentru apendicita acută.
• apendicocel — Formațiune herniară rară caracterizată prin pătrunderea și izolarea apendicelui vermiform în interiorul unui sac herniar (de regulă inghinal sau femural), cunoscută clinic și în contextul herniei Amyand. Această anomalie structurală poate evolua spre strangulare sau inflamație acută locală, necesitând tratament chirurgical.
• apendicoliză — Procedură chirurgicală minim invazivă sau deschisă care constă în eliberarea apendicelui vermiform din aderențele fibroase inflammatory cicatriceale care îl blochează sau îl distorsionează. Această intervenție de eliberare anatomică restabilește mobilitatea organului și lumenul normal, eliminând durerile cronice.
• apendicostomie — Procedură chirurgicală ce constă în aducerea apendicelui vermiform la suprafața peretelui abdominal și deschiderea acestuia pentru a crea o stomă terapeutică (cunoscută și ca procedura Malone). Această tehnică este utilizată pentru a permite efectuarea de clisme anterograde direct în colon în cazurile de incontinență fecală cronică sau constipație severă neurogenă.
• apendictomie — Variantă grafică și fonetică, mai puțin frecventă, pentru termenul standard 'apendicectomie'; intervenție chirurgicală de extirpare a apendicelui vermiform. Deși este corectă din punct de vedere etimologic în anumite limbi (cum ar fi englezescul 'appendectomy'), în limba română academică este preferată forma extinsă.