#inginerie civila

• afuire — Acțiunea de a afui și rezultatul ei; fenomen hidrodinaric de eroziune locală, spălare și excavare a albiei unui curs de apă sau a pământului de la baza unei construcții hidrotehnice, cum ar fi pilonii unui pod sau digurile, sub acțiunea directă a curenților puternici. Acest proces structural poate periclita stabilitatea întregii fundații dacă nu sunt aplicate măsuri de consolidare.
• afundare — Acțiunea de a afunda și rezultatul ei; procesul fizic de coborâre a unui corp sub nivelul unei suprafețe lichide sau în interiorul unui sol moale; lăsare sau tasare structurală a unei construcții ori a unui teren sub influența unei greutăți mari sau a cedării bazei.
• ampriză — Termen tehnic ce desemnează o lucrare sau o structură inginerească specializată destinată captării, prizei ori devierii dirijate a unui flux de apă dintr-un curs natural, canal ori bazin, în scopul alimentării sistemelor de irigații, a centralelor hidroelectrice sau a rețelelor de apă potabilă; de asemenea, termenul se utilizează uneori în topografie și transporturi pentru a indica ampriza sau lățimea fâșiei de teren ocupate definitiv de o cale ferată ori de un drum public.
• ancoraj — Dispozitiv, piesă sau ansamblu structural folosit pentru a fixa strâns o mașină, un element de construcție, un stâlp sau un cablu de o fundație solidă ori de un suport fix. În ingineria civilă, reprezintă sistemul ce asigură transmiterea eforturilor de întindere de la elementele structurale (cum sunt cablurile unui pod suspendat) la masivul de fundare.
• ancorat — Care a fost fixat strâns ori imobilizat cu ajutorul unei ancore sau al unor dispozitive speciale de prindere. Figurat, termenul descrie o persoană sau o entitate stabilă, bine integrată, conectată direct și profund la realitate, la tradiții ori la un anumit sistem de valori conceptuale.
• anroba — A acoperi, a îmbrăca sau a amesteca agregatele minerale (piatră spartă, pietriș, nisip) cu un liant hidrocarbonat (bitum fluid sau emulsie bituminoasă) pentru a obține mixturi asfaltice destinate îmbrăcăminților rutiere. În ingineria civilă, acest proces structural asigură coeziunea, impermeabilitatea și rezistența mecanică a straturilor bituminoase aplicate pe autostrăzi sau drumuri publice.
• anrocament — Element de construcție masiv realizat prin îngrămădirea, așezarea sau aruncarea ordonată ori haotică a unor blocuri mari de piatră brută, bolovani sau elemente prefabricate din beton (cum sunt stabilopozii). În ingineria hidrotehnică și civilă, această structură grea este utilizată pentru construirea de diguri, baraje, consolidări de maluri, protecții împotriva eroziunii valurilor sau a torenților și pentru fundații subacvatice solide.
• antretoază — Grindă secundară orizontală, piesă rigidă de legătură sau element structural de rigidizare montat transversal între două grinzi principale paralele, cu scopul de a le menține distanța constantă, a împiedica răsucirea ori flambajul acestora și a distribui uniform sarcinile gravitaționale sau dinamice. Acest element este esențial în construcția podurilor metalice, a viaductelor și a șarpantelor complexe.
• apăduc — Termen tehnic vechi și regional utilizat ca sinonim parțial pentru apeduct; structură de inginerie civilă, canal, jgheab masiv sau conductă de mari dimensiuni construită pentru a transporta și ghida fluxul de apă potabilă de la o sursă îndepărtată către o așezare sau o instalație industrială.
• apeduct — Sistem complex de canale, conducte de mari dimensiuni și construcții de inginerie civilă (adesea sub formă de poduri suspendate pe arcade) destinate colectării și transportului apei potabile pe distanțe lungi, de la sursa de captare până la rețeaua de distribuție a unui oraș. Reprezintă o lucrare hidrotehnică majoră de infrastructură urbană.
• asfalt — Amestec natural sau artificial de bitum și materii minerale granuloase, de culoare neagră sau brună-închisă, utilizat în mod structural ca liant impermeabil pentru pavarea drumurilor, hidroizolarea construcțiilor sau fabricarea unor lacuri protectoare. În sens colocvial, desemnează suprafața carosabilă a unei străzi sau a unei șosele modernizate.
• asfaltaj — Totalitatea lucrărilor tehnice de pavare sau acoperire a unei suprafețe rutiere, pietonale ori industriale cu un strat compact de asfalt; rezultatul operațiunii de asfaltare, privit ca structură finisată. Este un termen tehnic mai rar utilizat în vorbirea curentă, fiind înlocuit de obicei cu substantivul de acțiune 'asfaltare'.
• așternere — Acțiunea de a așterne și rezultatul ei; procesul tehnic, industrial, biologic sau gospodăresc prin care se realizează întinderea, distribuirea uniformă sau așezarea în straturi a unui material (textile, paie, amestecuri bituminoase, pământ) pe o suprafață dată. În construcții, definește operațiunea de aplicare mecanică sau manuală a covorului de asfalt ori a pietrișului în scopul realizării structurii rutiere.
• autoscreper — Utilaj greu de construcții autopropulsat, echipat cu o cupă mare cu lamă tăietoare inferioară, utilizat pentru săparea, încărcarea, transportul și nivelarea straturilor de pământ sau agregat pe distanțe medii. Spre deosebire de un screper tractat, autoscreperul integrează motorul și cabina direct pe șasiul mașinii, oferind o autonomie de lucru sporită și eficiență maximă în lucrările de terasamente mari sau construcții de autostrăzi.