#instraina

• abaliena — Termen medical și juridic arhaic însemnând a înstrăina, a transfera proprietatea unui bun sau, în sens psihopatologic, a provoca pierderea facultăților mintale sau a rupe contactul unei persoane cu realitatea înconjurătoare. În psihiatria clasică a secolului al XIX-lea, se folosea pentru a descrie procesul prin care un pacient își pierdea discernământul sau devenea alienat mintal.
• aliena — A înstrăina un bun, un drept sau o proprietate dintr-un patrimoniu prin vânzare, donație ori cesiune juridică. În sens psihologic și sociologic, verbul exprimă acțiunea de a (se) îndepărta, a (se) izola sau a rătăci mințile, determinând pierderea conștiinței de sine, alterarea facultăților mentale ori pierderea sentimentului de apartenență la un grup social, la o cultură sau la propriul mediu.
• alienabil — Care poate fi înstrăinat, vândut, donat sau transferat legal dintr-un patrimoniu în altul. În dreptul civil, acest adjectiv descrie statutul juridic al majorității bunurilor aflate în circuitul comercial privat, indicând faptul că proprietarul deține prerogativa deplină de dispoziție juridică asupra lor, spre deosebire de bunurile inalienabile (cum este domeniul public al statului).
• alienabilitate — Însușirea sau caracterul juridic a ceea ce este alienabil; aptitudinea legală a unui bun, drept sau titlu de proprietate de a fi înstrăinat, vândut, donat ori transferat în mod valabil dintr-un patrimoniu în altul. Această caracteristică structurală constituie regula de bază a circuitului civil privat, garantând libertatea deplină de dispoziție a titularilor de drepturi economice.
• alienant — Persoană fizică sau juridică care înstrăinează ori transferă legal un bun sau un drept din patrimoniul său (sinonim cu înstrăinător). În sens sociologic sau psihologic, termenul descrie un factor, un mediu ori un comportament care alienează, adică determină izolarea individului, pierderea identității de sine sau alterarea facultăților mentale ale unei persoane.
• alienare — Procesul psihic, social sau juridic prin care un individ devine străin de sine însuși, de comunitatea sa sau de produsele propriei sale munci, pierzându-și identitatea sau controlul conștient asupra existenței. În sens clinic, reprezintă o tulburare mintală profundă caracterizată prin pierderea contactului cu realitatea obiectivă, iar în plan juridic desemnează actul legal de înstrăinare, transferare sau transmitere a dreptului de proprietate asupra unui bun către o altă persoană fizică sau juridică.
• alienat — Care a fost înstrăinat sau transferat legal dintr-un patrimoniu; individ care suferă de o tulburare psihică gravă (nebun, alienat mintal) sau persoană izolată, ruptă de realitățile grupului social ori de sine însăși. Ca substantiv, termenul a fost utilizat istoric în medicină pentru a desemna pacienții din azilurile psihiatrice, iar în prezent descrie starea de dezrădăcinare culturală.
• alienată — Persoană de sex feminin care suferă de o afecțiune psihică gravă, manifestată prin pierderea discernământului și a contactului cu realitatea înconjurătoare; (adjectival) care este înstrăinată din punct de vedere social, cultural sau afectiv, trăind într-o izolare profundă față de grup sau de sine. În sens strict juridic, se referă la o proprietate, o cotă-parte sau o masă patrimonială de gen feminin care a făcut obiectul unui transfer legal de proprietate prin vânzare, donație sau cesiune.
• alienație — Concept teoretic fundamental în filozofie (Hegel, Marx) și sociologie, reprezentând starea sau procesul prin care omul devine străin de sine însuși, de produsele muncii sale, de societatea în care trăiește ori de propria sa natură umană. În sens medical și juridic arhaic, termenul este echivalent cu alienarea mintală, descriind pierderea facultăților intelectuale sau nebunia.
• alienațiune — Formă juridică și administrativă arhaică pentru cuvântul 'alienare', utilizată pe scară largă în vechile coduri de legi din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea (cum ar fi Codul Caragea sau Codul Calimach). Termenul definea actul solemn de înstrăinare, vânzare, ipotecare sau donare a unei proprietăți imobiliare ori a unei moșii boierești, precum și actul prin care un individ își ceda de bunăvoie drepturile succesorale sau titlurile nobiliare.
• astrăina — Variantă fonetică veche sau regională pentru verbul 'a înstrăina'; acțiunea de a transmite cuiva dreptul de proprietate asupra unui bun, de a îndepărta pe cineva dintr-un grup sau de a face pe cineva să devină străin ori indiferent față de familie ori prieteni. În formă reflexivă, exprima izolarea voluntară sau pierderea legăturii sufletești cu cei apropiați ori cu locurile natale.
• astreina — Variantă fonetică veche sau regională fără mutație vocalică pentru verbul 'a astrăina' (înstrăina); acțiunea de a înstrăina un bun material prin vânzare ori donație, sau de a îndepărta moralmente o persoană dintr-un grup sau din cadrul familiei. În formă reflexivă, exprimă acțiunea unui individ de a se izola, de a rupe legăturile emoționale cu rudele ori de a deveni indiferent față de locurile natale.
• astreinare — Acțiunea de a (se) astreina și rezultatul ei; procesul arhaic sau regional prin care un bun imobil ori mobil este transferat în proprietatea altei persoane, sau starea de îndepărtare, izolare și înstrăinare spirituală a unui individ față de mediul său social ori familial. În vechiul drept românesc, reprezenta termenul nominal pentru actul de cedare a drepturilor funciare.
• astreinat — Care a fost cedat, vândut sau transferat în proprietatea altei persoane; bun imobil ori material care a trecut printr-un proces de alienare legală. În sens figurat sau moral, descrie o persoană care s-a îndepărtat complet de familie, de comunitatea natală ori de valorile tradiționale, devenind un străin sau un izolat din punct de vedere social și emoțional.
• astriena — Variantă fonetică veche sau regională fără mutație vocalică pentru verbul 'a astrăina' (înstrăina); acțiunea de a înstrăina un bun material prin vânzare ori donație, sau de a îndepărta moralmente o persoană dintr-un grup sau din cadrul familiei. În formă reflexivă, exprimă acțiunea unui individ de a se izola, de a rupe legăturile emoționale cu rudele ori de a deveni indiferent față de locurile natale.
• astrienaător — Persoană, agent sau factor structural care provoacă, facilitează sau realizează o astrienare (înstrăinare, îndepărtare sau izolare); cel care cedează sau vinde bunuri din patrimoniul familial ori cel care seamănă discordie, determinând ruperea legăturilor emoționale și morale dintre membrii unei comunități sau ai unei familii.
• astrienătură — Un arhaism sau regionalism rar care desemnează rezultatul fizic sau moral al unei înstrăinări; o bucată de pământ, o moșie sau un bun material care a fost cedat sau vândut unei terțe persoane din afara comunității. În sens figurat, reprezintă starea de îndepărtare sufletească, răceala sau ruptura apărută în cadrul unei relații de rudenie sau de prietenie veche.
• astriina — O variantă fonetică regională extrem de izolată, cu închiderea vocalică e-i, pentru verbul arhaic 'astriena' (a înstrăina, a îndepărta); exprimă acțiunea de a înstrăina o proprietate ori de a izola moralmente o persoană. În formă reflexivă, redă procesul prin care un individ devine nepăsător, se îndepărtează emoțional de neam ori se stabilește definitiv pe meleaguri străine.
• astriinat — Variantă fonetică regională izolată pentru 'astreinat' (înstrăinat), caracterizată prin închiderea vocalică a grupului 'ei' în 'ii'; se referă la un bun material, pământ sau moșie care a fost cedat ori transferat în posesia altei persoane. În sens moral sau figurat, descrie o persoană care a rupt complet legăturile cu familia ori comunitatea natală, devenind complet detașată și izolată.