#latura

• abubă — Un termen medical popular, arhaic sau regional folosit în vechile comunități rurale pentru a desemna o umflătură dureroasă a pielii, o tumoare benignă, un abces infectat sau o pustulă inflamată. Deși utilizarea sa a scăzut drastic în limba modernă, cuvântul păstrează o valoare etnolingvistică deosebită, făcând referire la manifestările cutanate acute tratate în trecut prin remedii empirice și descântece de către vindecătorii satului.
• acrostichoides — Termen taxonomic utilizat ca epitet specific în nomenclatura botanică bilingvă pentru a descrie o specie de plantă (cel mai frecvent ferigi, cum ar fi Polystichum acrostichoides) ale cărei frunze, structuri fertile sau dispoziții ale sorilor seamănă izbitor din punct de vedere morfologic cu cele ale genului 'Acrostichum'.
• adjuncție — Operație sau raport de alăturare ori adăugare a unui element la o structură preexistentă, fără a-i altera identitatea de bază. În lingvistică, se referă la adăugarea unei structuri sintactice la un constituent major, iar în matematică (teoria categoriilor), reprezintă o relație fundamentală între doi functori paraleli, numiți functori adjuncți.
• adnascens — Termen botanic dintr-o nomenclatură științificăveche sau de circulație restrânsă, utilizat pentru a descrie un organism, o structură vegetală ori o plantă parazită (adesea specii de ferigi epifite, precum Pyrrosia adnascens) care crește strâns lipită sau unită structural de tulpina ori scoarța unui alt arbore, fără a-i absorbi neapărat seva.
• aeraulician — Inginer sau specialist tehnic calificat în domeniul aeraulicii, responsabil cu proiectarea, dimensionarea, testarea și întreținerea instalațiilor de ventilație, climatizare și evacuare a noxelor în construcții civile ori industriale.
• aeroduct — Conductă de mari dimensiuni, tub structural, canal artificial sau instalație tehnică complexă special concepută pentru captarea, transportul, vehicularea sau distribuirea maselor de aer ori a altor gaze într-un sistem industrial, minier sau de ventilație urbană. De asemenea, termenul poate descrie conceptual un coridor aerian securizat destinat exclusiv tranzitului controlat al anumitor fluxuri pneumatice.
• alătura — A pune sau a așeza un obiect ori o persoană lângă altceva, în imediata apropiere; a adăuga, a anexa sau a atașa un element suplimentar unui ansamblu sau unui document bazei. În formă reflexivă (a se alătura), reprezintă actul voluntar de a se uni, de a asocia, de a intra într-un grup, într-o organizație ori de a adera la o cauză comună, la o opinie sau la o acțiune colectivă.
• alăturare — Acțiunea de a alătura (sau a se alătura) și rezultatul ei; așezare alături, juxtapunere, asociere sau grupare a mai multor elemente, concepte ori persoane în același spațiu sau context structural. În stilistică sau arte vizuale, reprezintă combinarea unor nuanțe, cuvinte ori forme pentru a crea un contrast sau o armonie deosebită.
• alăturaș — Termen arhaic sau regional folosit pentru a desemna o persoană care stă alături de cineva, un însoțitor, un vecin apropiat sau un tovarăș de drum ori de muncă. În anumite contexte istorice și juridice rurale, cuvântul făcea referire și la martorul adus la hotărnicirea unor moșii sau la copărtașul dintr-o asociație agricolă tradițională.
• alăturat — Așezat, situat sau plasat alături, în imediata vecinătate sau proximitate structurală a ceva; anexat, atașat sau inclus într-un dosar, scrisoare ori mesaj electronic. Ca adverb, exprimă poziția spațială de vecinătate directă.
• alergat — 1. Care a fost fugărit, urmărit îndeaproape sau gonit; ființă epuizată în urma unei curse sau a unei hăituieli. 2. Ca substantiv neutru, exprimă acțiunea continuă de a alerga, de a umbla mult sau de a se agita intens pentru rezolvarea unor treburi zilnice ori obligații administrative. 3. Cal de curse antrenat și strunit special pentru întreceri hipice.
• alergătură — Acțiunea de a alerga mult și continuu, în special în sensul de a umbla intens de la o instituție la alta sau dintr-un loc în altul pentru a rezolva probleme administrative, a obține acte ori a îndeplini sarcini cotidiene obositoare. În limbajul curent, desemnează o stare de agitație fizică și efort prelungit asociat cu rezolvarea unor obligații.
• algerensis — Epitet taxonomic sau adjectiv specific utilizat în nomenclatura binară botanică și zoologică pentru a desemna o specie de plantă, animal sau microorganism descoperită original pe teritoriul Algeriei sau indigenă acestei zone. Termenul reprezintă o variantă sau o formă derivată din latina modernă pentru 'algeriensis', fiind utilizat exclusiv în mediul academic științific la nominativ singular pentru a cataloga specimene din ecosistemele nord-africane.
• aloftalmie — Tulburare rară sau anomalie structurală a aparatului vizual caracterizată printr-o asimetrie marcată a axelor optice, a dimensiunilor globilor oculari ori a poziției acestora în orbite, determinând o percepție vizuală nealiniată sau asincronă între cele două câmpuri monoculare. În practica clinică, termenul descrie cazurile atipice de deviație oculară asociate cu malformații congenitale ale structurilor orbitale sau ale musculaturii extrinseci.
• altalensis — Epitet specific în latina științifică, utilizat în nomenclaturile biologice internaționale pentru a descrie o specie (de plantă, insectă sau organism) descoperită, colectată ori endemică în regiunea Munților Altai (de exemplu, specii denumite simbolic sau geografic altalensis, corelate taxonomic cu regiunea altaică). Acest descriptor structural ajută la stabilirea ariei biogeografice native a taxonului în eșantioanele de laborator.
• amatocol — Compus chimic organic complex sau amestec coloidal derivat structural din rădăcini aromatice, utilizat experimental în laboratoarele de cercetare ca agent de legare ori în sinteza compușilor macromoleculari. Ca adjectiv, descrie un sistem sau o substanță care conține un astfel de nucleu molecular, fiind un neologism tehnic rar, întâlnit în special în cataloagele de specialitate și indexurile industriale de compuși azotați ori fenolici.
• ambrosiifolia — Epitet specific utilizat în nomenclatura botanică binară pentru a descrie o specie de plantă ale cărei frunze prezintă o formă, o segmentare sau o textură similară cu cele ale plantelor din genul Ambrosia. Termenul provine din combinarea numelui de gen 'Ambrosia' cu substantivul latin 'folium' (frunză), fiind atribuit structural unor specii diverse pentru a le evidenția caracteristicile morfologice foliare.
• ambrosioides — Epitet specific folosit în taxonomia plantelor pentru a desemna o specie care seamănă puternic ca aspect general, formă a inflorescenței sau miros cu plantele din genul Ambrosia. Termenul combină radicalul 'Ambrosia' cu sufixul grecesc '-oides' (asemănător cu, având forma de), fiind un indicator vizual sau olfactiv utilizat frecvent în identificarea științifică a speciilor (de exemplu, Dysphania ambrosioides, cunoscută ca epazote).
• amphibius — Epitet specific utilizat în nomenclatura binară latină pentru a desemna un organism vegetal sau animal care are un mod de viață dublu sau amfibiu, fiind capabil să trăiască, să se dezvolte ori să se reproducă atât în mediul acvatic, cât și în cel terestru. Este întâlnit frecvent în denumiri științifice celebre, precum cea a hipopotamului (Hippopotamus amphibius) sau a unor plante palustre.
• androgeus — Formă de bază grafică latină pentru numele eroului mitologic cretan Androgeu sau, în contextul biologiei moderne, epitet specific utilizat în nomenclatura binară internațională pentru a desemna diverse specii de insecte ori organisme care prezintă caracteristici morfologice structurale legate de masculinitate sau care au fost descoperite în regiuni asociate simbolic cu legendele clasice.