#plamani

• aeropiezoterapie — Metodă terapeutică sau procedură medicală de recuperare clinică ce utilizează aerul comprimat sau rarefiat, administrat în camere hiperbare ori hipobare speciale, pentru a trata diverse afecțiuni respiratorii, circulatorii sau articulare. Acest tratament structural ajută la îmbunătățirea oxigenării țesuturilor, stimularea metabolismului celular și facilitarea expansiunii pulmonare controlate.
• aeropletismograf — Aparat medical de înaltă precizie utilizat pentru măsurarea și înregistrarea variațiilor de volum ale aerului din plămâni sau ale fluxurilor gazoase respiratorii în timpul diferitelor faze ale ventilației. Dispozitivul funcționează structural pe baza modificărilor de presiune din interiorul unei cabine etanșe, oferind date clinice esențiale pentru diagnosticarea afecțiunilor pulmonare obstructive sau restrictive.
• aerosolizare — Acțiunea de a aerosoliza și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau experimental prin care o substanță lichidă ori solidă este transformată în particule microscopice suspendate în aer sau într-un mediu gazos. În medicină, reprezintă tehnica fundamentală de operare a nebulizatoarelor pentru a permite administrarea eficientă a medicamentelor direct în alveolele pulmonare.
• aerosoloterapie — Metodă terapeutică sau procedură clinică de tratament ce constă în introducerea dirijată în căile respiratorii a unor aerosoli formați din substanțe medicamentoase sau ape minerale naturale pulverizate sub presiune. Această tehnică structurală este utilizată pe scară largă în stațiunile balneare și clinici pentru umezirea mucoaselor, fluidificarea secrețiilor bronșice și tratarea afecțiunilor respiratorii cronice.
• aeroterapie — Metodă terapeutică, tratament igienic sau procedură balneară naturală ce constă în expunerea dirijată și metodică a corpului bolnavului la acțiunea aerului curat din zone geografice specifice (mare, munte, păduri de conifere). Acest tratament structural stimulează oxigenarea sângelui, reglează metabolismul, întărește sistemul imunitar și ameliorează afecțiunile respiratorii cronice sau stările de astenie.
• aluminoză — Formă severă de pneumoconioză cauzată de inhalarea prelungită și cronică a prafului fin de aluminiu sau a particulelor de alumină în mediul de lucru industrial, manifestată prin fibroză pulmonară progresivă, tuse și dificultăți respiratorii majore.
• alveolar — Care aparține alveolelor, privitor la alveole, care are forma unor alveole sau este prevăzut cu alveole; format dintr-o rețea de mici cavități structurale. În lingvistică, descrie sunetele (consoanele) articulate prin atingerea alveolelor dinților superiori cu vârful limbii (precum 'd', 't', 'n', 's', 'z').
• alveolită — Proces inflamator sau infecțios localizat la nivelul unei alveole. În stomatologie (alveolită postextracțională), reprezintă o complicație dureroasă ce apare după extracția unui dinte din cauza infectării sau absenței cheagului de sânge protector; în pneumologie, definește inflamația alveolelor pulmonare provocată de factori alergici, infecțioși ori toxici, afectând structural capacitatea respiratorie.
• angiopneumografie — Metodă radiologică de investigație imagistică ce constă în vizualizarea și înregistrarea structurală a sistemului vascular pulmonar (artere și vene pulmonare), prin injectarea unei substanțe de contrast radiopace. Această procedură clinică complexă este esențială în pneumologie și chirurgie toracică pentru diagnosticarea de precizie a tromboembolismului pulmonar, evaluarea malformațiilor vasculare locale sau maparea preoperatorie a circulației în cazul tumorilor pulmonare.
• antitripsină — Glicoproteină plasmatică sintetizată în principal de celulele hepatice, având rolul fiziologic esențial de a inhiba activitatea enzimelor proteolitice, în special a tripsinei și a elastazei neutrofile. Cel mai important reprezentant al acestei clase este alfa-1-antitripsina, o substanță macromoleculară care protejează țesutul pulmonar fragil împotriva degradării enzimatice autodistructive, deficitul ei genetic fiind direct corelat cu apariția emfizemului pulmonar precoce și a cirozei hepatice.
• aprindere — Acțiunea de a aprinde și rezultatul ei; proces fizico-chimic de declanșare a combustiei unui material sau amestec carburant. În ingineria mecanică, definește sistemul mecanic ori electronic care generează scânteia necesară funcționării motorului cu ardere internă, iar în medicină este utilizat popular pentru a desemna o inflamație acută, febrilă și severă a unui organ.
• asmatică — Persoană de sex feminin care suferă de astm sau care manifestă simptomele acestei afecțiuni respiratorii cronice; adjectiv care descrie o stare, o manifestare clinică (precum o respirație șuierătoare și dificilă) ori o tuse corelată direct cu astmul bronșic. În context medical modern, termenul trimite la hipersensibilitatea căilor aeriene inflamate, care reacționează prin bronhospasm la diverși factori alergeni ori la efort fizic.
• aspergilom — Formațiune fungică pseudotumorală, sub formă de ghem sau conglomerat, dezvoltată prin colonizarea cu fungi din genul Aspergillus (în special Aspergillus fumigatus) a unei cavități pulmonare preexistente (cum ar fi cele lăsate de tuberculoză, sarcoidoză sau chisturi aeriene). Cunoscut și sub numele de ghem fungic, acesta se dezvoltă fără a invada țesutul pulmonar înconjurător, dar poate provoca hemoptizii severe prin erodarea vaselor de sânge adiacente.
• atelectazie — Afecțiune respiratorie patologică ce constă în colabarea totală sau parțială a alveolelor pulmonare, ducând la pierderea conținutului aerian din parenchimul pulmonar afectat și la imposibilitatea realizării schimbului de gaze. Poate fi congenitală, apărută la nou-născuți prin neexpansionarea plămânilor la naștere, sau dobândită la adulți din cauza obstrucției căilor aeriene prin dopuri de mucus, tumori, corpi străini ori prin compresie extrinsecă exercitată de lichid sau aer în pleură.