#rect

• adresată — Formă de feminin a adjectivului sau participiului 'adresat', utilizată pentru a descrie o cerere, o scrisoare, o notificare ori o comunicare de gen feminin care a fost expediată sau îndreptată în mod formal ori voluntar către un anumit primitor. Se spune și despre o remarcă ori o întrebare orientată spre o persoană sau o instituție.
• Adrunic adscendens — Un termen hibrid non-standard care provine dintr-o confuzie lingvistică sau o eroare de transcriere digitală. Acesta combină numele medicamentului antigutos 'Adenuric' (având ca substanță activă febuxostatul, utilizat în tratamentul hiperuricemiei cronice) cu epitetul specific botanic 'adscendens' (întâlnit la specii de plante cu tulpini ascendente, precum Ludwigia adscendens, Saxifraga adscendens sau Desmodium adscendens). Ca entitate taxonomică independentă, acest termen nu există în nomenclatorul botanic oficial sau în dicționarele medicale recunoscute.
• adui — Termen dialectal și regional rar, utilizat preponderent în graiurile din zona Maramureșului și a Transilvaniei de Vest, având semnificația de a aduna, a strânge la un loc sau a acumula diverse obiecte ori bunuri. De asemenea, în anumite subgraiuri vestice, cuvântul apare ca o variantă fonetică arhaică a verbului 'a adia', descriind suflarea lină și ușoară a vântului. Acest cuvânt nu trebuie confundat sub nicio formă cu ortograma omofonă 'adu-i' (compusă din verbul 'adu' și pronumele '-i').
• aerocompas — Instrument de navigație aeriană (busolă giroscopică, magnetică sau electronică) montat la bordul aeronavelor, utilizat pentru determinarea și indicarea continuă a capului magnetic sau a direcției de zbor a aparatului în raport cu punctele cardinale.
• affettuoso — Indicație de expresie și stil înscrisă în partiturile muzicale, prin care compozitorul îi cere executantului să interpreteze piesa sau fragmentul respectiv cu mult sentiment, caldură, duioșie, afecțiune și expresivitate adâncă. Termenul impune o nuanțare caldă a sunetelor, un ritm adesea așezat (andante sau adagio) și un caracter general tandru, menit să transmită stări de intimitate sau lirism profund.
• affrettando — Indicație de dinamică și expresie înscrisă în partiturile muzicale, prin care compozitorul îi cere interpretului să mărească viteza de execuție, grăbind ritmul și accelerând mișcarea ca sub influența unei stări de agitație, nerăbdare sau surescitare emoțională. Termenul se deosebește de un simplu 'accelerando' prin faptul că implică o creștere a energiei nervoase și o nuanțare mai precipitată sau mai tensionată a frazei muzicale.
• agastrie — Malformație congenitală extrem de rară ce constă în absența totală, de la naștere, a stomacului; prin extensie, starea anatomică și clinică rezultată în urma unei gastrectomii totale (îndepărtarea chirurgicală completă a organului). Din punct de vedere structural, această condiție perturbă circuitul digestiv normal, impunând o restructurare chirurgicală a tractului prin conectarea directă a esofagului la jejun (anastomoză esofago-jejunală) și un regim nutrițional strict.
• agitato — Termen muzical de proveniență italiană utilizat ca indicație de execuție, cerând ca fragmentul sau piesa respectivă să fie interpretată într-un mod agitat, neliniștit, tensionat și plin de pasiune dramatică. În sens structural compozițional, ghidează tempoul și dinamica interpretării pentru a transmite o stare de puternică tulburare emoțională.
• agramatical — Care încalcă normele și regulile gramaticale stabilite oficial într-o limbă; care este construit incorect din punct de vedere morfosintactic, generând structuri inacceptabile pentru vorbitorii nativi sau pentru sistemul academic de reglementare lingvistică.
• agramaticalitate — Însușirea, caracterul sau calitatea a ceea ce este agramatical; abatere flagrantă de la regulile morfosintactice ale unei limbi, reprezentând o stare de nonconformitate structurală ce face ca un enunț să fie considerat incorect sau inacceptabil într-un sistem lingvistic definit.
• ajustare — Acțiunea de a ajusta și rezultatul ei; proces complex și metodic de corectare, calibrare, potrivire sau aliniere a parametrilor fizici, valorici, structurali ori statistici ai unui element pentru a corespunde unei stări optime, unui standard predefinit sau unei realități nou apărute în mediu. În economie, reprezintă rectificarea prețurilor ori a bugetelor sub presiunea inflației; în croitorie, adaptarea geometrică a hainelor pe corp; în statistică, eliminarea erorilor parazitare din seturile de date pentru a obține o reprezentare fidelă a tendințelor reale.
• ajustat — Care a fost supus unui proces metodic de ajustare, corectare, calibrare sau adaptare structurală; obiect, valoare sau sistem modificat cu precizie pentru a corespunde perfect unor standarde stricte, dimensiuni specifice sau realități noi din mediul înconjurător. În domeniul confecțiilor, descrie o piesă de îmbrăcăminte mulată ori modificată geometric pentru a urmări fidel liniile anatomice ale corpului; în macroeconomie și finanțe, indică un indicator brut (cum ar fi PIB-ul ori profitul net) rectificat matematic pentru a elimina influențele distorsionante ale inflației, sezonalității sau factorilor exogeni paraziți.
• alativ — Caz gramatical local (specific limbilor ugrofice, cum sunt finlandeza, estona și maghiara, dar și unor limbi caucaziene ori sumeriene) care exprimă direcția unei mișcări către suprafața sau vecinătatea unui obiect, având sensul de 'spre', 'la' sau 'până la'; caz direcțional structural. Ca adjectiv, descrie desinențele, sufixele sau structurile morfologice destinate să marcheze deplasarea orientată către o țintă spațială definită.
• alăuzire — Variantă fonetică arhaică sau regională pentru călăuzire; acțiunea de a alăuzi (sau a călăuzi) și rezultatul ei, constând în fapta de a ghida, a conduce ori a îndruma pe cineva într-o călătorie fizică ori pe calea dezvoltării morale și spirituale. În textele de epocă, reprezenta și sprijinul sau protecția acordată unui drumeț de către o călăuză.
• alergografie — Termen medical rar ce desemnează înregistrarea grafică, cartografierea sau descrierea sistematică a reacțiilor alergice și a intensității acestora înregistrate pe parcursul unui tratament sau testări imunologice; reprezentarea evoluției hipersensibilității unui pacient. În sens metodologic, se referă structural la profilele grafice rezultate în urma monitorizării dinamice a testelor cutanate sau a nivelurilor de anticorpi.
• Alexeieff — Nume de familie de origine rusă, transliterat în spațiul occidental, devenit celebru în istoria cinematografiei mondiale prin Alexandre Alexeieff (1901–1982), grafician, ilustrator și regizor de film de animație. Acesta, alături de soția sa Claire Parker, a inventat tehnica ecranului cu ace (pinscreen), un dispozitiv revoluționar care permitea obținerea unor efecte de clarobscur deosebite, similare gravurii în acvaforte, utilizate pentru ecranizarea unor capodopere literare.
• alezor — Sculă așchietoare cu mai multe tăișuri (dinți) dispuse longitudinal sau elicoidal pe o suprafață cilindrică sau conică, utilizată pentru operația de finisare, calibrare precisă și rectificare a găurilor executate anterior în piese din metal sau alte materiale dure. Rolul său funcțional este de a asigura abateri dimensionale minime și o netezime microscopică a suprafeței prelucrate interioare.
• alezui — Variantă rară, populară sau de jargon tehnic pentru verbul 'a aleza'; acțiunea de a prelucra, lărgi sau finisa interiorul unei piese cilindrice, al unui cilindru de motor sau al unei țevi cu ajutorul unei scule așchietoare. Deși nu aparține normei academice stricte a limbii române literare, termenul este utilizat în mod curent în limbajul informal al breslei mecanicilor auto și al strungarilor din atelierele de reparații mecanice.
• alezuit — Variantă informală sau de jargon tehnic pentru adjectivul 'alezat'; despre o gaură cilindrică, un cilindru de motor sau o piesă tubulară care a fost supusă procesului de lărgire, calibrare și finisare interioară prin așchiere. Termenul este utilizat cu precădere în comunicarea directă dintre mecanicienii auto, strungari și clienți în atelierele de reparații, desemnând piesa finisată și adusă la cotele de reparație dorite.
• allargando — Indicație de dinamică și tempo provenită din limba italiană, tradusă literal prin 'lărgind'. Este utilizată în partituri pentru a instrui interpreții sau dirijorul să încetinească treptat ritmul de execuție, crescând simultan intensitatea sunetului (volumul), oferind astfel o sonoritate mai amplă, mai maiestuoasă și mai solemnă, de regulă spre finalul unei secțiuni muzicale dramatice.