#strange

• abaliena — Termen medical și juridic arhaic însemnând a înstrăina, a transfera proprietatea unui bun sau, în sens psihopatologic, a provoca pierderea facultăților mintale sau a rupe contactul unei persoane cu realitatea înconjurătoare. În psihiatria clasică a secolului al XIX-lea, se folosea pentru a descrie procesul prin care un pacient își pierdea discernământul sau devenea alienat mintal.
• agonisi — A strânge, a acumula sau a dobândi treptat bunuri materiale, bani, avere ori cunoștințe prin muncă stăruitoare, efort susținut și economisire chibzuită. În sens abstract sau spiritual, verbul descrie acumularea de merite, învățături, experiență sau faimă pe parcursul vieții, sugerând un proces de lungă durată bazat pe perseverență și sacrificiu.
• agonisire — Acțiunea de a agonisi și rezultatul ei; procesul de strângere, acumulare sau dobândire treptată a unor bunuri materiale, bani, cunoștințe sau merite prin efort susținut și stăruință. În context financiar personal, reprezintă efortul organizat de economisire și acumulare de active pe parcursul unei perioade îndelungate.
• agrămădi — A strânge, a aduna sau a acumula obiecte, mărfuri sau cereale într-un singur loc, formând o grămadă; a stivui. La forma reflexivă, termenul descrie acțiunea unei mulțimi de oameni sau de animale care se strâng laolaltă într-un spațiu restrâns, înghesuindu-se sau aglomerându-se din cauza poftei, a fricii ori a lipsei de spațiu.
• aliena — A înstrăina un bun, un drept sau o proprietate dintr-un patrimoniu prin vânzare, donație ori cesiune juridică. În sens psihologic și sociologic, verbul exprimă acțiunea de a (se) îndepărta, a (se) izola sau a rătăci mințile, determinând pierderea conștiinței de sine, alterarea facultăților mentale ori pierderea sentimentului de apartenență la un grup social, la o cultură sau la propriul mediu.
• alienare — Procesul psihic, social sau juridic prin care un individ devine străin de sine însuși, de comunitatea sa sau de produsele propriei sale munci, pierzându-și identitatea sau controlul conștient asupra existenței. În sens clinic, reprezintă o tulburare mintală profundă caracterizată prin pierderea contactului cu realitatea obiectivă, iar în plan juridic desemnează actul legal de înstrăinare, transferare sau transmitere a dreptului de proprietate asupra unui bun către o altă persoană fizică sau juridică.
• alienat — Care a fost înstrăinat sau transferat legal dintr-un patrimoniu; individ care suferă de o tulburare psihică gravă (nebun, alienat mintal) sau persoană izolată, ruptă de realitățile grupului social ori de sine însăși. Ca substantiv, termenul a fost utilizat istoric în medicină pentru a desemna pacienții din azilurile psihiatrice, iar în prezent descrie starea de dezrădăcinare culturală.
• alienată — Persoană de sex feminin care suferă de o afecțiune psihică gravă, manifestată prin pierderea discernământului și a contactului cu realitatea înconjurătoare; (adjectival) care este înstrăinată din punct de vedere social, cultural sau afectiv, trăind într-o izolare profundă față de grup sau de sine. În sens strict juridic, se referă la o proprietate, o cotă-parte sau o masă patrimonială de gen feminin care a făcut obiectul unui transfer legal de proprietate prin vânzare, donație sau cesiune.
• alienație — Concept teoretic fundamental în filozofie (Hegel, Marx) și sociologie, reprezentând starea sau procesul prin care omul devine străin de sine însuși, de produsele muncii sale, de societatea în care trăiește ori de propria sa natură umană. În sens medical și juridic arhaic, termenul este echivalent cu alienarea mintală, descriind pierderea facultăților intelectuale sau nebunia.
• alotrii — Formă de plural regională sau arhaică utilizată în anumite graiuri locale pentru a-i desemna pe cei străini, pe oamenii veniți din alte locuri sau pe membrii unei comunități non-native (echivalentul arhaic al termenului 'alogeni'). În contextul dinamicilor sociale rurale istorice, cuvântul exprima alteritatea absolută și delimitarea structurală clară dintre masa autohtonă (pământeni) și persoanele de altă gintă.
• alotriu — Formă adjectivală regională, arhaică sau rară utilizată în anumite graiuri locale pentru a descrie ceva străin, neobișnuit, venit din altă parte sau aparținând unei culturi ori comunități non-native (echivalentul arhaic al termenului 'alogen'). În contextul dinamicilor sociale rurale istorice, cuvântul exprima alteritatea și delimitarea structurală clară față de elementele indigene.
• apucare — Acțiunea de a apuca și rezultatul ei; actul fizic sau mecanic de prindere, strângere, înșfăcare ori fixare fermă a unui obiect, a unei piese sau a unei suprafețe prin intermediul forței manuale ori a unui dispozitiv automatizat de prindere.
• astrăina — Variantă fonetică veche sau regională pentru verbul 'a înstrăina'; acțiunea de a transmite cuiva dreptul de proprietate asupra unui bun, de a îndepărta pe cineva dintr-un grup sau de a face pe cineva să devină străin ori indiferent față de familie ori prieteni. În formă reflexivă, exprima izolarea voluntară sau pierderea legăturii sufletești cu cei apropiați ori cu locurile natale.
• astrânge — Variantă arhaică și regională pentru verbul 'a strânge'; acțiunea de a aduna la un loc obiecte, materiale sau persoane dispersate, ori de a comprima, presa sau strânge cu forță un element structural pentru a-i reduce volumul ori a-l fixa ferm. În textele juridice și administrative vechi, era utilizat adesea pentru a exprima colectarea taxelor, acumularea de bogății sau obligarea unei persoane să respecte un angajament.
• astrângere — Acțiunea de a (se) astrânge și rezultatul ei; proces regional sau arhaic de colectare, concentrare ori grupare a unor elemente dispersate, ori fenomenul fizic de comprimare și tensionare a unui corp material. În manuscrisele administrative medievale, termenul făcea referire directă la procesul de centralizare a resurselor sau la constrângerea legală exercitată asupra unor datornici.
• astrâns — Care a fost adunat la un loc, strâns, concentrat sau comprimat cu forță; element structural care a fost fixat ferm ori redus ca volum prin presiune. În sens figurat, în textesau graiuri vechi, descria o persoană zgârcită, extrem de cumpătată cu resursele sale ori constrânsă de împrejurări să respecte o decizie.
• astreina — Variantă fonetică veche sau regională fără mutație vocalică pentru verbul 'a astrăina' (înstrăina); acțiunea de a înstrăina un bun material prin vânzare ori donație, sau de a îndepărta moralmente o persoană dintr-un grup sau din cadrul familiei. În formă reflexivă, exprimă acțiunea unui individ de a se izola, de a rupe legăturile emoționale cu rudele ori de a deveni indiferent față de locurile natale.
• astriena — Variantă fonetică veche sau regională fără mutație vocalică pentru verbul 'a astrăina' (înstrăina); acțiunea de a înstrăina un bun material prin vânzare ori donație, sau de a îndepărta moralmente o persoană dintr-un grup sau din cadrul familiei. În formă reflexivă, exprimă acțiunea unui individ de a se izola, de a rupe legăturile emoționale cu rudele ori de a deveni indiferent față de locurile natale.
• astrienaător — Persoană, agent sau factor structural care provoacă, facilitează sau realizează o astrienare (înstrăinare, îndepărtare sau izolare); cel care cedează sau vinde bunuri din patrimoniul familial ori cel care seamănă discordie, determinând ruperea legăturilor emoționale și morale dintre membrii unei comunități sau ai unei familii.
• astrienătură — Un arhaism sau regionalism rar care desemnează rezultatul fizic sau moral al unei înstrăinări; o bucată de pământ, o moșie sau un bun material care a fost cedat sau vândut unei terțe persoane din afara comunității. În sens figurat, reprezintă starea de îndepărtare sufletească, răceala sau ruptura apărută în cadrul unei relații de rudenie sau de prietenie veche.