#toamnă

• Adonis annua — Denumirea științifică a ruscuței de toamnă (sau cocoșeii de toamnă), o plantă erbacee anuală din familia Ranunculaceae, originară din Africa de Nord, Europa și Asia de Vest. Planta atinge înălțimi de până la 50 cm, având frunze fin divizate și flori solitare de un roșu-intens, sângeriu, cu un centru negru, fiind adesea întâlnită ca buruiană în culturile agricole sau cultivată în scop ornamental.
• Allium albopilosum — Denumirea științifică arhaică sau sinonimul botanic pentru specia Allium christophii (cunoscută popular sub numele de 'ceapa stea a Persiei'). Este o plantă ornamentală bulboasă spectaculoasă, remarcabilă prin inflorescențele sale sferice uriașe, aerisite, ce pot atinge 20-25 cm în diametru, alcătuite din flori cu petale rigide, ascuțite, de culoare violet-argintie, cu un luciu metalic caracteristic.
• Allium atropurpureum — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din regiunea Balcanilor și a Turciei. Planta produce tulpini rigide și drepte ce susțin inflorescențe semisferice sau globulare compacte, alcătuite din flori mici în formă de stea de o culoare purpurie extrem de închisă, aproape neagră, fiind foarte apreciată în designul peisagistic pentru contrastul cromatic dramatic pe care îl oferă.
• Allium caeruleum — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din Asia Centrală și Siberia, cunoscută popular sub numele de 'ceapa albastră'. Planta este remarcabilă prin inflorescențele sale sferice de dimensiuni medii, de o culoare albastru-azuriu intens și pur, o nuanță rară în lumea plantelor bulboase, fiind ideală pentru naturalizare în peluze și grădini rustice.
• Allium giganteum — Denumirea științifică a celei mai înalte și impunătoare specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din regiunile muntoase ale Asiei Centrale (Iran, Afganistan). Planta se remarcă prin tulpini rigide ce pot atinge înălțimi de până la 1,5 metri, care susțin inflorescențe sferice masive și compacte, cu un diametru de 15-20 cm, formate din sute de flori mici, stelate, de culoare violet-liliachiu.
• Anemone hupehensis — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în centrul și vestul Chinei, dar naturalizată de secole în Japonia. Este extrem de populară în horticultură ca plantă ornamentală de toamnă, remarcându-se prin statura sa înaltă, frunzele trifoliate mari și tulpini ramificate ce poartă numeroase flori spectaculoase cu sepale roz sau albe și un centru de stamine galbene strălucitoare.
• Anemone vitifolia — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în regiunile muntoase din Himalaya, vestul Chinei, Nepal și nordul Indiei. Este o specie robustă, recunoscută ca strămoș al multor hibrizi horticoli de toamnă, remarcându-se prin frunzele sale mari, profund lobate, care seamănă izbitor cu cele ale viței-de-vie, și prin tulpini înalte ce poartă inflorescențe ramificate cu flori de un alb-pur sau ușor rozalii.
• arămi — A da o nuanță roșiatică-brună, strălucitoare, specifică aramei; a căpăta reflexe de cupru sub acțiunea soarelui, a toamnei sau a focului. În sens tehnic, verbul reprezintă acoperirea unui obiect cu un strat fin de cupru, în timp ce în limbajul literar este folosit pentru a descrie transformarea cromatică a naturii în sezonul autumnal sau bronzarea pielii.
• arămie — Forma de feminin a adjectivului 'arămiu', descriind o entitate care are culoarea, reflexele sau strălucirea metalică a aramei (brun-roșiatic). Ca substantiv rarisim, termenul poate denoti în limbaj popular o colecție de vase sau o nuanță cromatică specifică evocată în descrierile peisajelor de toamnă.
• arămire — Acțiunea de a (se) arămi și rezultatul ei; dobândirea unei nuanțe roșiatice-brune cu reflexe metalice de către frunziș, fructe sau pielea expusă la soare. În sens tehnic meșteșugăresc, reprezintă procesul de acoperire a unui obiect din alt metal cu un strat protector de cupru (arămare).
• arămit — Acoperit cu un strat protector sau decorativ de aramă (cupru); care a dobândit o nuanță roșiatică-brună cu reflexe metalice calde sub influența soarelui, a focului sau a climatului autumnal. Ca adjectiv provenit din participiu, termenul este intens utilizat în poezia romantică și simbolistă pentru a evoca melancolia și transformările naturii.
• arămită — Forma de feminin singular a adjectivului 'arămit', care descrie o entitate ce posedă culoarea roșiatică-brună ori reflexele metalice ale cuprului. În limbajul poetic rarisim, substantivul poate evoca o nuanță cromatică singulară a peisajului sau o colecție fină de obiecte de uz casnic tratate cu acest metal.
• arămiu — Care are culoarea aramei; roșiatic-brun cu reflexe metalice calde și străluciri specifice cuprului curat sau ușor oxidat. Termenul este utilizat pe scară largă în literatura română pentru a descrie cromatic peisajele de toamnă, nuanțele podoabei capilare sau lumina crepusculară.
• arămni — Variantă fonetică regională și arhaică a verbului 'arămi'; a da o nuanță roșiatică-brună cu reflexe metalice sau a căpăta culoarea cuprului sub acțiunea directă a razelor solare, a focului ori a climatului autumnal. Termenul reflectă o asimilare consonantică specifică graiurilor din anumite zone muntoase sau de tranziție ale Transilvaniei.
• astă-toamnă — În toamna care a trecut (cea mai apropiată de momentul vorbirii); locuțiune adverbială de timp utilizată pentru a face referire la sezonul autumnal precedent din cadrul aceluiași an sau din anul calendaristic anterior.
• aster — Denumire comună pentru plantele erbacee din familia Asteraceae, caracterizate prin inflorescențe în formă de calatidiu cu flori marginale radiate, asemănătoare unor stele; în sens larg, cuprinde diverse specii ornamentale sau spontane, apreciate pentru înflorirea lor decorativă de la sfârșitul verii și pe parcursul toamnei.
• Aster cordifolius — Denumirea științifică sinonimă pentru Symphyotrichum cordifolium, o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, nativă din estul Americii de Nord; este recunoscută prin frunzele sale bazale în formă de inimă (cordate) și inflorescențele mici, extrem de numeroase, grupate în panicule dense, cu raze de culoare albastru-pal, liliachiu sau alb și un disc central care virează de la galben la purpuriu după polenizare.
• automnal — Care aparține toamnei, privitor la toamnă; specific acestui anotimp sau care se produce în perioada cuprinsă între echinocțiul de toamnă și solstițiul de iarnă. În limbajul literar și poetic, termenul sugerează adesea o atmosferă melancolică, nostalgică sau un stadiu de maturitate târzie, de declin ori de nostalgie profundă, fiind utilizat pentru a descrie peisaje, stări de spirit ori fenomene naturale specifice căderii frunzelor.
• autumnal — Care aparține toamnei, privitor la toamnă; specific acestui anotimp prin caracteristici climatice, cromatice sau atmosferice; melancolic, nostalgic sau palid, sugerând declinul naturii ori atmosfera specifică lunilor de toamnă.
• autumnalis — Termen științific preluat din limba latină utilizat în nomenclatura binară taxonomică ca epitet specific pentru a desemna plante, ciuperci sau animale care înfloresc, rodesc, apar ori sunt active în perioada toamnei (de exemplu, Crocus autumnalis sau Colchicum autumnalis).