#verb reflexiv

• apătoși — A deveni sau a face să devină apos, moale, lipsit de consistență sau saturat de lichid; a se dilua excesiv prin pierderea densității naturale a substanței. Se folosește adesea în sens culinar, agricol sau textil pentru a descrie transformarea structurilor ferme în medii fluide, spongioase ori saturate cu apă.
• apelpisi — A-și pierde complet speranța, a deznădăjdui sau a cădea într-o stare de disperare profundă; a se lăsa copleșit de greutățile vieții fără a mai vedea o cale de ieșire. Este un împrumut lexical istoric, utilizat cu precădere în textele din epoca fanariotă și în traducerile timpurii ale textelor bisericești.
• aplatiza — A face să devină plat, a turti, a presa sau a nivela o structură tridimensională prin exercitarea unei forțe exterioare ori prin prelucrare mecanică; ca verb reflexiv, reprezintă acțiunea de a-și pierde relieful, rotunjimea sau curbura naturală, devenind perfect plan. În design digital și software, se referă la procesul de contopire a mai multor straturi compoziționale independente (layer-e) într-o singură imagine finală bidimensională.
• apleca — A înclina, a coborî sau a îndoi o parte a corpului ori un obiect dintr-o poziție verticală într-o direcție oblică sau descendentă; ca verb reflexiv, reprezintă acțiunea de a-și curba statura ca semn de respect, salut ori reverență. În sens figurat, exprimă acțiunea mentală de a se dedica, a studia cu atenție deosebită, a analiza în profunzime un fenomen sau a manifesta bunăvoință, condescendență ori supunere structurală față de o autoritate.
• apropia — A micșora distanța în spațiu sau în timp față de un obiect, o persoană ori un eveniment; a deplasa ceva mai aproape sau a se mișca către un anumit punct de referință. La nivel abstract sau social, definește acțiunea de a stabili legături afective strânse, a reconcilia puncte de vedere opuse ori a asimila elemente culturale sau lingvistice comune.
• apropria — A-și însuși un bun, un drept, o idee sau un teritoriu, făcându-l proprietate personală ori integrându-l în sfera proprie de utilizare; a face ca ceva să devină propriu sau potrivit pentru un anumit scop. În sens sociocultual, definește procesul prin care o comunitate sau un individ asimilează elemente externe și le conferă o nouă identitate sau funcționalitate.
• aproviziona — Forma literară și standard modernă pentru verbul 'aprovisiona'; a procura, a cumpăra și a stoca materiile prime, materialele, alimentele sau produsele necesare funcționării unei întreprinderi, comunități, gospodării ori armate; a asigura stocurile necesare consumului.
• aprumuta — Formă alterată, regională sau populară rezultată din deformarea fonetică a verbului standard 'împrumuta'; acțiunea de a da sau de a lua un bun, o sumă de bani ori un material cu obligația contractuală sau morală de a-l restitui după un anumit interval de timp.
• apuca — A prinde, a înșfăca sau a lua strâns în mână un obiect ori o persoană; a surprinde pe cineva într-o anumită stare sau într-un anumit moment; a începe cu energie o activitate sau a porni pe un anumit drum; a trăi ori a apucat să vadă o anumită epocă sau un eveniment istoric. La nivel reflexiv, indică declanșarea bruscă a unei stări emoționale, a unei boli sau începerea sistematică a unei munci.
• apupa — A orienta sau a așeza o navă cu pupa (partea din spate) spre un anumit punct de reper, spre un cheu sau în direcția vântului și a valurilor; la reflexiv, se referă la acțiunea unei ambarcațiuni de a se înclina longitudinal spre înapoi din cauza repartizării greșite a încărcăturii ori a forțelor hidrodinamice în timpul marșului.
• aroga — A-și însuși, a-și atribui sau a-și pretinde în mod abuziv, nejustificat și fără a avea dreptul legal sau moral o calitate, un titlu, o prerogativă, un merit sau o competență care aparține de drept altei persoane ori autorități. Verbul se folosește aproape exclusiv în construcție reflexivă ('a-și aroga') și implică o atitudine trufașă, sfidătoare sau o depășire gravă a atribuțiilor oficiale.
• arunca — A proiecta un obiect în spațiu prin imprimarea unei mișcări bruște și a unei forțe musculare; a propulsa la o anumită distanță. Ca verb tranzitiv, înseamnă a îndepărta lucrurile nefolositoare (a lepăda, a desființa) sau a emite semnale ori radiații. În formă reflexivă ('a se arunca'), definește actul de a se lansa de la înălțime, de a se repezi impulsiv spre cineva sau de a începe o acțiune complexă fără ezitare ori pregătire prealabilă.
• ascetiza — A adopta un mod de viață auster și retras; a trăi ca un ascet, impunându-și voluntar privațiuni, posturi și restricții severe de la plăcerile materiale. În formă reflexivă, exprimă acțiunea structurală a unui individ de a se auto-disciplina spiritual și fizic prin izolare și meditație profundă.
• așchia — A desprinde așchii dintr-o masă lemnoasă, metalică sau minerală; a crăpa, a ciopi ori a despica un material în bucăți mici, subțiri și ascuțite, în special în timpul prelucrării manuale sau mecanice. În formă reflexivă, se referă la acțiunea structurală a lemnului sau a altor materiale dure de a se fisura ori de a se sparge în fragmente neregulate sub influența unei presiuni mecanice, a uscăciunii ori a unui șoc exterior.
• asemăna — A pune în paralel două sau mai multe persoane, obiecte sau fenomene pentru a le stabili punctele comune ori trăsăturile identice; a stabili o analogie. În formă reflexivă, exprimă acțiunea structurală a unei entități de a avea aceeași înfățișare, proprietăți sau caracteristici psihologice cu altcineva sau altceva, fiind extrem de apropiat ca structură ori aspect.
• asemna — A însemna, a nota sau a marca un obiect, un teritoriu ori o vită pentru recunoaștere; a lăsa un semn distinctiv. La forma reflexivă, înseamnă a se asemăna, a tinde spre o potrivire de formă sau comportament cu cineva, ori a se înscrie ca martor prin semnătură pe un act vechi.
• asemui — A stabili o asemănare sau o analogie între persoane, obiecte ori fenomene; a compara, a pune alături sau a egala valoric. Folosit la reflexiv ('a se asemui'), definește acțiunea unei entități de a deveni similară, a se potrivi, a se asemăna sau a se lua la întrecere în însușiri cu altcineva ori cu altceva, având adesea o conotație poetică, plastică sau populară în discurs.
• aservi — A aduce o persoană, o colectivitate sau o instituție în stare de totală dependență, sclavie ori supunere; a subjuga sau a înrobi din punct de vedere politic, economic ori spiritual. Când este utilizat la forma reflexivă ('a se aservi'), definește actul conștient sau forțat al unui individ de a se pune orbește în slujba intereselor cuiva, pierzându-și autonomia și libertatea de decizie.
• așeza — A pune, a plasa sau a rândui o persoană ori un obiect într-un anumit loc, într-o anumit ordine sau într-o poziție fixă; a stabili domiciliul sau reședința într-o regiune (la forma reflexivă). În sens structural și fizic, definește și acțiunea de sedimentare a particulelor solide dintr-un fluid ori stabilizarea unei construcții pe fundația sa, precum și instaurarea liniștii, a ordinii sau a păcii.
• asfixia — A provoca asfixia, a întrerupe pătrunderea oxigenului în plămâni sau în țesuturi, determinând oprirea respirației și sufocarea din cauza lipsei de aer ori a inhalării de gaze toxice. Când este utilizat la forma reflexivă ('a se asfixia'), definește acțiunea accidentală sau voluntară a unui organism de a se sufoca, conducând la o hipoxie severă sau anoxie celulară structurală.