#abilitate

• amortibil — Care poate fi amortizat; element de activ imobilizat sau datorie pe termen lung ale căror valori pot fi recuperate, eșalonate sau stinse treptat, în mod periodic, pe parcursul unei durate de timp determinate, conform legislației fiscale și standardelor contabile. În context corporativ, descrie activele corporale și necorporale supuse deprecierii sistematice din cauza uzurii fizice sau morale.
• amortisment — Exprimarea valorică contabilă a deprecierii ireversibile a unui activ imobilizat corporal sau necorporal, ca urmare a uzurii fizice, morale ori a trecerii timpului, transferată periodic pe cheltuieli; sumă de bani alocată periodic pentru stingerea treptată a unei datorii pe termen lung sau a unui împrumut obbligatar conform unui grafic stabilit.
• amortiza — A recupera treptat valoarea unei investiții sau a unui activ fix prin includerea periodică a unei cota-părți în cheltuielile de producție; a stinge treptat o datorie prin plăți eșalonate. În sens tehnic sau fizic, înseamnă a reduce, a atenua sau a anula intensitatea unui șoc, a unei vibrații, a unui zgomot ori a unei oscilații prin intermediul unui dispozitiv specializat.
• amortizabil — Care îndeplinește criteriile legale și economice pentru a fi amortizat; activ imobilizat corporal sau necorporal a cărui valoare se depreciază în timp și trebuie recuperată eșalonat prin includerea pe cheltuieli. În context bancar, se aplică creditelor sau datoriilor care pot fi stinse prin plăți periodice periodice programate.
• amortizare — Acțiunea de a amortiza și rezultatul ei. În economie, reprezintă procesul de recuperare eșalonată a valorii unui activ imobilizat prin includerea treptată a unei cote-părți în cheltuielile de producție, sau stingerea programată a unei datorii. În fizică și inginerie, definește diminuarea progresivă, atenuarea sau anularea intensității unei oscilații, a unui șoc mecanic ori a unui zgomot prin absorbiția energiei cinetice.
• amortizat — Care a fost supus procesului de amortizare; bun sau investiție a căror valoare a fost recuperată integral ori parțial prin includerea pe cheltuieli; datorie stinsă prin plăți eșalonate. În sens fizic sau tehnic, descrie o mișcare oscilatorie, o vibrație sau un impact ale căror intensități au fost reduse sau anulate prin absorbiție de energie.
• amortizație — Variantă arhaică și istorică pentru termenul contabil 'amortizare'; procesul administrativ, juridic și financiar de stingere treptată a unei datorii publice, a unui împrumut de stat sau de recuperare a valorii capitalului fix prin alocări periodice de fonduri. Termenul se întâlnește cu precădere în documentele administrative din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
• amortizment — Formă de tranziție lingvistică, hibridă și arhaică utilizată sporadic în literatura economică de la începutul secolului al XX-lea ca sinonim pentru 'amortisment' sau 'amortizare'. Termenul definește procesul de înregistrare contabilă a deprecierii valorice a activelor imobilizate ori stingerea treptată a unei obligații financiare prin plăți periodice.
• amovibilitate — Caracterul, calitatea, statutul sau proprietatea a ceea ce este amovibil. În dreptul public și administrativ, definește starea unui funcționar ori magistrat de a putea fi revocat, înlocuit sau destituit din funcție prin decizie ierarhică; în inginerie și mecanică, reprezintă însușirea structurală a unei piese sau subansamblu de a putea fi detașat ori demontat cu ușurință.
• ampatament — Distanța geometrică orizontală măsurată între axele osiilor sau ale roților extreme (față și spate) ale unui vehicul (autoturism, camion, locomotivă). Acest parametru constructiv structural fundamental influențează în mod direct stabilitatea direcțională, manevrabilitatea, raza de virare, distribuția maselor pe punți și volumul util al spațiului interior al vehiculului.
• analizabilitate — Proprietatea sau caracterul unui obiect, sistem, enunț sau fenomen de a fi analizabil; capacitatea structurală de a putea fi descompus în elementele sale constitutive elementare pentru a fi studiat în mod sistematic. În epistemologie și informatică, reprezintă o metrică calitativă care determină gradul de claritate și modularitate al unei structuri de date ori al unui raționament logic, permițând identificarea precisă a relațiilor de cauzalitate dintre componente.
• anerosie — Formă rară de evoluție sau micro-relief structural caracterizat prin absența totală sau diminuarea severă a proceselor normale de eroziune fluidă ori eoliană într-un anumit areal. Acest fenomen geologic static este determinat de prezența unor roci cu o duritate extremă sau a unor straturi protectoare compacte care blochează degradarea și mențin intacte formele de relief inițiale.
• angioree — Scurgere patologică continuă de lichid, plasmă sau limfă din lumenul unor vase de sânge ori vase limfatice degradate structural sau afectate de o permeabilitate excesivă. În context clinic și histopatologic, acest fenomen de exsudație sau transudație binedefinită apare adesea în stările inflamatorii severe, leziuni endoteliale endotoxice ori limfedeme cronice avansate, ducând la acumulări de lichid în țesuturile interstitiale.
• antecalculație — Determinare, evaluare sau calculare prealabilă a costurilor de producție, a cheltuielilor cu materialele și manopera, efectuată înaintea începerii fabricării unui produs ori executării unei lucrări. Acest document tehnico-economic servește ca bază pentru stabilirea prețului de ofertare, planificarea profitului brut și controlul bugetar preventiv în cadrul companiilor industriale.
• anteproiect — Fază preliminară în activitatea de proiectare a unei construcții, a unui ansamblu industrial sau a unui produs complex, prin care se stabilesc coordonatele generale, soluțiile tehnico-economice principale și fezabilitatea structurii. Acest studiu structural fundamental servește ca bază pentru obținerea avizelor necesare și pentru elaborarea ulterioară a proiectului tehnic detaliat de execuție.
• anticabraj — Care împiedică sau atenuează cabrajul (tendința unui vehicul sau a unui aparat de zbor de a se ridica de bot sau de partea din față în timpul accelerării sau decolării); dispozitiv tehnic ori geometrie structurală a suspensiei concepută pentru a menține stabilitatea pe axul longitudinal. În ingineria auto și aeronautică, acest efect garantează contactul optim al pneurilor cu solul și previne pierderea controlului aerodinamic.
• anticlonal — Care se opune sau împiedică formarea clonelor, ori care acționează împotriva proliferării monoclonale; mediu biochimic, substanță sau factor ecologic care limitează multiplicarea uniformă a unui singur organism, fragment celular ori tulpină vegetală identică din punct de vedere genetic. În horticultură, indică procesele care stimulează variabilitatea genetică în detrimentul uniformizării prin clonare.
• anulabilitate — Starea sau însușirea unui act juridic de a fi anulabil; caracterul unei convenții care, din cauza unor vicii de formă ori de fond ce lezează interese private, este pasibilă de a fi declarată nulă de către o instanță judecătorească, la cererea persoanei interesate.
• aplicabilitate — Calitatea, însușirea sau caracterul a ceea ce este aplicabil; posibilitatea structurală sau caracterul practic de a pune în execuție o metodă, o teorie științifică, o descoperire tehnologică ori o normă juridică într-un context real, concret și util. Reprezintă măsura în care un set de reguli abstracte sau principii teoretice își găsesc o finalitate funcțională directă în activitatea cotidiană ori în rezolvarea unor probleme specifice din industrie și societate.
• aprobabilitate — Însușirea, calitatea sau starea a ceea ce este aprobabil; posibilitatea, caracterul sau șansa unui proiect, a unei legi ori a unei cereri administrative de a obține consimțământul oficial, validarea sau autorizarea din partea unei instanțe superioare ori a unui comitet de reglementare.