#adjectiv

• avarițios — Care manifestă avariție; persoană dominată de o zgârcenie exagerată, care strânge averi cu un egoism feroce și refuză cu încăpățânare să împartă ori să consume ceea ce posedă. Folosit ca adjectiv, descrie un comportament, un gest sau un caracter marcat de reținerea obsesivă a resurselor materiale și de lipsa totală de generozitate.
• avaș — Regionalism arhaic utilizat în anumite zone din nord-vestul României pentru a descrie un teren păduros, o poiană adâncă, o vale strâmtă sau un loc retras și umbros; de asemenea, termenul are o puternică valoare toponimică, fiind strâns legat de Țara Oașului (denumirea istorică provine dintr-o rădăcină etimologică similară). Ca adjectiv, în vechi graiuri locale, putea exprima ideea de loc ascuns, ferit sau sălbatic.
• avecernică — Formă regională sau arhaică rară asociată contextului religios de seară; poate desemna o carte de ritual, o pravilă ce cuprinde rugăciunile vecerniei sau o femeie (maică) însărcinată cu pregătirea și strângerea celor necesare pentru slujba de amurg într-o mănăstire. Ca adjectiv, descrie un element, un gest sau o stare specifică orelor târzii ale zilei, corelată cu atmosfera de meditație dinaintea nopții.
• aveliat — Arhaism lexical extrem de rar care descrie un obiect, un document sau o persoană ce a primit o autorizație formală, o recunoaștere a drepturilor sau o investitură oficială; în unele contexte vechi juridice, termenul sugera validarea unui statut sau acordarea unei demnități în cadrul structurilor administrative. Înțelesul său structural provine din adaptări timpurii sau contaminări lingvistice legate de noțiunea de drept ori privilegii stabilite prin hrisov domnesc.
• avenit — Care s-a potrivit, s-a armonizat sau a căzut de acord într-o anumită situație; de asemenea, înțelesul adjectival poate indica un lucru adecvat, convenabil sau nimerit la momentul oportun. Ca participiu trecut al verbului arhaic aveni, descrie starea unui obiect meșteșugit cu precizie pentru a se îmbina cu altul sau o înțelegere locală fixată în bune condiții conform cutumelor rurale.
• aventurat — Care s-a expus sau a fost expus unui risc, unui pericol ori unei situații imprevizibile; persoană îndrăzneță, hazardată sau nesăbuită care acționează fără a măsura consecințele faptelor sale. În sens economic sau structural, descrie o acțiune, o investiție sau o idee caracterizată prin nesiguranță, speculație și lipsă de garanții.
• aventurier — Persoană care caută cu încăpățânare peripeții, riscuri și situații neprevăzute, trăind adesea o viață instabilă sau călătorind prin locuri necunoscute; în sens peiorativ, descrie un individ fără scrupule, un impostor sau un speculant care profită de împrejurări nesigure ori de buna-credință a altora pentru a obține avantaje materiale sau poziții sociale nemeritate. Ca adjectiv, califică un spirit, un comportament sau o acțiune marcată de gustul riscului și al hazardului.
• aventurieră — Femeie care caută peripeții, călătorii riscante și experiențe pline de neprevăzut; în sens peiorativ sau istoric literar, desemnează o intrigantă, o femeie cochetă sau o curtezană care își folosește farmecul și inteligența pentru a seduce bărbați bogați ori influenți, cu scopul de a parveni sau de a obține resurse materiale substanțiale. Ca adjectiv, descrie o fire sau o acțiune feminină guvernată de îndrăzneală, hazard și nesiguranță.
• aventurin — Varietate microcristalină de cuarț sau de feldspat, stlucitoare și opacă, caracterizată prin prezența unor incluziuni mărunte de mică, hematit sau clorit, care reflectă lumina și produc un efect sclipitor numit aventurescență; de asemenea, termenul desemnează o sticlă artificială specială, inventată în Murano, ce conține cristale microscopice de cupru metalic. Ca adjectiv, descrie o textură, o culoare brun-roșcată sau un obiect care prezintă reflexii metalice sclipitoare similare acestui mineral.
• aventurist — Persoană care acționează cu ușurință, iresponsabilitate și spirit de hazard, implicându-se în proiecte periculoase fără a deține resursele necesare sau un plan coerent; folosit ca adjectiv, descrie o decizie, o politică sau o atitudine marcată de iresponsabilitate și riscuri inutile. În context istoric și ideologic, termenul îi desemnează pe acei lideri care mizează exclusiv pe lovituri de teatru speculative pentru a parveni.
• aventuros — Care este plin de peripeții, riscuri, pericole sau întâmplări neprevăzute și captivante; se aplică unei călătorii, unei acțiuni sau unei perioade din viață marcate de dinamism și imprevizibil. De asemenea, descrie o persoană care iubește aventura, dornică să exploreze teritorii necunoscute, să își asume riscuri mari și să experimenteze senzații tari, refuzând monotonia sau rutina cotidiană.
• average — Termen preluat din limba engleză, utilizat ca neologism în statistică, economie, informatică și limbajul de afaceri românesc pentru a desemna valoarea medie, media aritmetică sau nivelul de mijloc al unui set de date; ca adjectiv, descrie un element care se încadrează în limitele normale, obișnuite sau mediocre, fiind lipsit de caracteristici excepționale ori extreme. În mediul corporatist, se folosește adesea pentru a evalua performanțe sau indicatori standardizați.
• averoist — Persoană care aderă la principiile averoismului sau studiază în detaliu comentariile lui Averroes; ca adjectiv, descrie o lucrare, o idee, o școală de gândire ori o argumentare strâns legată de raționalismul medieval radical și interpretările aristotelice ale lui Ibn Rushd. Reprezentanții acestui grup susțineau adesea autonomia rațiunii în raport cu teologia oficială.
• averroist — Persoană care aderă la principiile averroismului sau studiază în detaliu comentariile lui Averroes asupra operei aristotelice; ca adjectiv, descrie o lucrare, o idee, o școală de gândire ori o argumentare strâns legată de raționalismul medieval radical și interpretările lui Ibn Rushd. Reprezentanții acestui grup susțineau adesea autonomia deplină a rațiunii umane în raport cu teologia oficială din universitățile medievale.
• averroistă — Forma de gen feminin pentru substantivul și adjectivul averroist; desemnează o femeie care studiază sau aderă la tezele și interpretările filozofice ale lui Averroes. Ca adjectiv, califică o lucrare, o doctrină, o teză sau o orientare academică (cum ar fi școala averroistă din Padova) care urmează linia aristotelismului radical medieval.
• avertizat — Care a primit o înștiințare oficială, un avertisment sau o atenționare cu privire la un pericol, o greșeală ori o obligație legală sau contractuală; în sens figurat, descrie o persoană informată, experimentată și prudentă, care acționează în cunoștință de cauză, fiind conștientă de riscuri. Se aplică, de asemenea, unui sistem tehnic sau administrativ aflat în stare de alertă în urma recepționării unui semnal de alarmă.
• avestic — Care aparține sau se referă la Avesta, colecția de texte sacre ale zoroastrismului din Persia antică, ori populației care le-a creat; ca substantiv masculin, desemnează limba avestică, o limbă iraniană veche extrem de importantă din familia indo-europeană, strâns înrudită cu sanscrita vedică și utilizată exclusiv în scopuri liturgice și religioase. Acest idiom reprezintă o sursă fundamentală pentru studiul comparativ al limbilor și mitologiilor orientale.
• avestică — Forma de gen feminin pentru adjectivul avestic; desemnează în mod direct limba avestică (ca substantiv feminin), idiomul iranian estic utilizat în antichitate pentru redactarea scripturilor zoroastriene. Ca adjectiv, califică o scriere, o doctrină, o etapă istorică sau o particularitate culturală și fonetică strâns legată de civilizația persană timpurie și de textele incluse în Avesta.
• aviar — Care aparține păsărilor, privitor la păsări sau care provine de la acestea; se aplică în mod specific virusurilor, patologiilor, habitatelor sau ecosistemelor aviene. În context medical și epidemiologic, termenul este utilizat pe scară largă în sintagme precum gripă aviară, desemnând o boală infecțioasă virală extrem de contagioasă care afectează păsările domestice și sălbatice, putând fi transmisă contextual și la oameni.
• aviatic — Care aparține aviației, privitor la aviație, la aparatele de zbor sau la navigația aeriană; se aplică în mod specific industriei aeronautice, transportului de pasageri sau de mărfuri prin aer, competițiilor aeriene și tehnologiilor de pilotaj. În sens larg, descrie un element, un eveniment sau un accident care implică aeronave ori infrastructura aeroportuară.