#adulmeca

• adulmaca — Formă regională rar întâlnită sau variantă fonetică alterată a verbului standard 'a adulmeca', utilizată în anumite graiuri rurale pentru a descrie acțiunea unui animal (în special câini de vânătoare sau prădători) de a simți mirosul ori de a lua urma unei prăzi de la distanță. În sens figurat, este folosit ocazional în vorbirea populară cu înțelesul de a bănui, a intui sau a mirosi o intenție ascunsă, o oportunitate sau o primejdie înainte ca aceasta să devină evidentă.
• adulmacare — Acțiunea de a adulmaca și rezultatul ei; variantă regională sau arhaică pentru substantivul standard 'adulmecare', desemnând procesul biologic prin care un animal percepe mirosul sau urmărește amprenta olfactivă a unui obiect ori a unei alte viețuitoare. În sens figurat, reprezintă actul intuitiv de a investiga subtil, de a bănui sau de a anticipa o situație ascunsă prin intermediul flerului sau al instinctului.
• adulmacat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; variantă regională sau arhaică pentru participiul standard 'adulmecat'. Termenul califică starea unui animal de pradă sau a unui obiect localizat de copoi. În sens figurat, în vorbirea populară din anumite subgraiuri rurale, descrie o intenție ascunsă, o primejdie sau o oportunitate comercială care a fost intuită, anticipată ori bănuită din timp datorită unui fler deosebit.
• adulmare — Acțiunea de a adulma și rezultatul ei; procesul biologic prin care un animal de pradă sau un câine de utilitate percepe, identifică și urmărește mirosul ori amprenta olfactivă a unei ținte de la distanță. Reprezintă substantivul de acțiune verbală echivalent cu forma paralele 'adulmecare'. În sens figurat, termenul descrie actul intuitiv de a investiga cu subtilitate, de a bănui, de a mirosi sau de a anticipa o situație, un pericol sau o oportunitate ascunsă, ghidându-se după indicii fine.
• adulmat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; parțial echivalent cu termenul standard 'adulmecat'. Termenul descrie starea unui animal sălbatic sau a unui obiect ale cărui particule chimice volatile au fost interceptate de un prădător sau de un câine utilitar. În sens figurat, califică o intenție ascunsă, o oportunitate sau o primejdie care a fost bănuită, intuită sau anticipată din timp datorită unui fler deosebit.
• adulmec — Forma de persoana I singular a indicativului prezent și a conjunctivului prezent pentru verbul tranzitiv și intranzitiv 'a adulmeca'. Exprimă acțiunea proprie a vorbitorului de a percepe un miros, de a lua urma unui element sau, în sens figurat, de a bănui, a intui, a scruta ori a investiga o situație ascunsă, un pericol sau o oportunitate pe baza flerului și a unor indicii subtile.
• adulmeca — A simți, a descoperi sau a se strădui să perceapă, cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a urmelor sau a hranei (specific animalelor de pradă, copoilor sau canidelor). În sens figurat, aplicat la oameni, verbul semnifică a căuta să afle, a umbla după ceva, a urmări, a da de urmă, a observa sau a supraveghea subtil; de asemenea, folosit reflexiv ('a se adulmeca'), descrie acțiunea a două ființe de a se cerceta sau măsura reciproc cu neîncredere.
• adulmecare — Acțiunea de a adulmeca și rezultatul ei; procesul biologic și senzorial prin care un animal (în special prădătorii sau câinii utilitari) percepe, identifică și urmărește mirosul ori amprenta olfactivă a unui obiect, a unei prăzi sau a unei persoane. În sens figurat, reprezintă actul intuitiv de a investiga subtil, de a bănui, de a scruta ori de a anticipa o situație, un pericol sau o oportunitate ascunsă, ghidându-se după indicii fine și după un fler deosebit.
• adulmecat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv. Termenul descrie starea unui animal sălbatic sau a unui obiect ale cărui particule chimice volatile au fost interceptate de un prădător sau de un câine utilitar. În sens figurat, califică o intenție ascunsă, o oportunitate sau o primejdie care a fost bănuită, intuită sau anticipată din timp datorită unui fler deosebit.
• adulmecător — Persoană, animal sau factor care adulmecă, mirosește sau urmărește o amprentă olfactivă; animal de pradă sau câine utilitar dotat cu un fler deosebit, specializat în luarea urmei. Ca adjectiv, termenul califică un comportament, un organ senzorial ori un instinct capabil să intercepteze și să interpreteze microparticulele de miros dintr-un mediu fluid. În sens figurat, descrie o persoană intuitivă, un investigator sau un detectiv care descoperă rapid secrete, intenții ascunse sau oportunități ghidându-se după indicii subtile.
• adulmecătoriu — Formă lingvistică istorică sau variantă arhaică a adjectivului 'adulmecător', utilizată în textele literare, cronici sau traduceri ecleziastice de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din secolul al XIX-lea. Desemnează o ființă, un organ sau un instinct care are proprietatea sau rolul de a adulmeca, de a mirosi ori de a lua urma unui element. Termenul reflectă normele ortografice vechi (marcate de terminația în '-iu') și a fost înlocuit complet în limba modernă de forma standard 'adulmecător'.
• adurmăcat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; variantă fonetică arhaică sau regională transilvăneană pentru participiul standard adulmecat. Termenul califică starea unui animal sălbatic sau a unui obiect localizat de copoi prin intermediul particulelor chimice volatile interceptate. În sens figurat, în vorbirea populară locală, descrie o intenție ascunsă, o primejdie sau o capcană care a fost intuită, anticipată ori bănuită din timp datorită unui fler deosebit.
• adurmecat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; variantă fonetică arhaică sau regională transilvăneană pentru participiul standard adulmecat. Termenul califică starea unui animal sălbatic sau a unui obiect localizat de copoi prin intermediul particulelor chimice volatile interceptate. În sens figurat, în vorbirea populară locală, descrie o intenție ascunsă, o primejdie sau o capcană care a fost intuită, anticipată ori bănuită din timp datorită unui fler deosebit.
• adurmuca — O formă regională extrem de rară sau variantă fonetică alterată a verbului standard a adulmeca, întâlnită izolat în anumite subgraiuri rurale transilvănene. Desemnează acțiunea unui animal de a simți mirosul sau de a lua urma unei prăzi ori a unui obiect de la distanță. Termenul a apărut prin contaminarea fonetică rurală dintre verbul a adulmeca (sau varianta sa regională adulmăca) și atracția lexicală a rădăcinii verbului a adormi ori a unor structuri onomatopeice locale legate de respirația profundă a animalelor în timpul căutării urmei.
• amuia — Acțiunea de a pândi în tăcere, a mirosi, a adulmeca sau a cerceta cu mare atenție urmele unui animal ori mișcările unei persoane. Folosit adesea în sens figurat pentru a exprima o analiză discretă, precaută și intuitivă a unei situații complexe, înainte de a acționa sau de a lua o decizie definitivă în mediul social ori vânătoresc.
• amuietură — Rezultatul acțiunii de a amuia; urmă olfactivă, dâră de miros sau indiciu subtil lăsat în urmă de un animal ori de o persoană, folosit pentru localizare sau urmărire. În sens larg, termenul desemnează o cercetare discretă, o pândă ascunsă sau o investigație sumară bazată pe instinct și intuiție într-un context rural ori de vânătoare.
• amuși — Formă verbală regională, variantă a verbului 'amușina' sau 'amuia'; înseamnă a mirosi, a adulmeca, a pândi sau a cerceta cu mare atenție mediul înconjurător pentru a detecta urme, prezența unui animal sau intențiile unei persoane. Este folosit adesea în sens figurat pentru a descrie o tatonare discretă, o investigație precaută sau o încercare intuitivă de a înțelege o situație înainte de a acționa.
• amușina — Acțiunea de a mirosi repetat și cu atenție, specifică animalelor care adulmecă mediul înconjurător pentru a identifica urme, hrană sau prezența altor ființe; a trage aer pe nas pentru a percepe un miros subtil. În sens figurat și familiar, înseamnă a cerceta discret, a investiga pe ascuns, a tona o situație sau a căuta indicii cu multă curiozitate.
• amușinare — Acțiunea de a amușina; procesul de adulmecare, mirosire repetată sau tatonare olfactivă efectuată de un animal ori de o persoană. În sens figurat, reprezintă o acțiune de spionare, investigare curioasă, căutare insistentă de indicii sau verificare discretă a unei stări de lucruri.
• amușinat — Care a fost mirosit, adulmecat sau tatonat olfactiv de către un animal; obiect, urmă sau loc cercetat cu multă atenție. În sens figurat, se aplică unei persoane, afaceri sau situații care a fost investigată pe ascuns ori spionată discret de către cineva interesat să descopere indicii sau secrete.