#ali

• baiușag — O stare prelungită de necazuri, suferințe, certuri, încurcături sau pagube materiale; totalitatea problemelor care afectează o persoană sau o gospodărie rurală. Termenul reprezintă un derivat colectiv-abstract utilizat în trecut în graiurile din vestul și nord-vestul țării, păstrând o puternică nuanță expresivă populară.
• bâjbă — Termen peiorativ, regional și arhaic folosit pentru a desemna o persoană neîndemânatică, înceată, bătăișă sau gângavă, care acționează mereu pe bâjbâite, cu ezitări severe și fără o direcție clară. De asemenea, în anumite contexte mitologice locale, poate fi o variantă lexicală degradată pentru o babă vrăjitoare, o sperietoare sau o entitate imaginară folosită pentru a disciplina copiii.
• băjbâc — Termen regional rar, arhaism lexical sau apelativ popular utilizat în anumite graiuri dunărene sau estice pentru a denumi o specie de pasăre acvatică de dimensiuni mici (cum ar fi buhaiul de baltă sau o specie de nagâț) ori, în sens figurat comunitar, o persoană măruntă, bondoacă, cu un mers greoi sau un comportament retras, taciturn și solitar.
• băjbăială — Acțiunea de a băjbăi și rezultatul ei; stare sau proces de orbecăire, de căutare nesigură pe pipăite în întuneric ori într-un spațiu total necunoscut. În sens figurat, termenul descrie o lipsă acută de orientare, o metodă de lucru haotică, bazată pe tatonări repetate, aproximări grosolane și incertitudini structurale, manifestată de un individ sau de o instituție în rezolvarea unei probleme complexe.
• băjen — Termen istoric și regional utilizat pentru a desemna un fugar, un refugiat sau o persoană care își părăsea temporar ori definitiv gospodăria și satul (bejenia) din cauza invaziilor străine, a dărilor excesive sau a calamităților. Acest statut structural reflecta o realitate social-economică din Țările Române medievale, descriind indivizii care căutau adăpost în zone izolate sau peste hotare.
• băjgoi — Formă regională și arhaică derivată din familia fonetică a verbului 'bâzgoia' sau 'bâzgăi'; a se holba, a privi fix sau urât la cineva cu o expresie de nemulțumire ori uimire. La nivel figurat și ironic, poate descrie acțiunea empirică a cuiva de a se alinta excesiv sau a-și schimba brusc portul, starea și comportamentul structural într-un mod bizar, stârnind reacții de uimire din partea comunității.
• bâjlă — Termen regional (întâlnit în anumite graiuri din vestul și nord-vestul țării) utilizat pentru a desemna o bâtă groasă, o cârjă improvizată, un ciomag noduros sau o prăjină de lemn folosită pentru sprijin la mers ori pentru mânarea animalelor la pășune. În sens peiorativ local, poate descrie o persoană slabă, înaltă și cocoșată sau o unealtă veche, deformată și greu de manevrat.
• Bakersfield — Oraș important din Statele Unite ale Americii, situat în sudul regiunii San Joaquin Valley din statul California; reședința comitatului Kern. Reprezintă un nod structural major în industriile extracției de petrol și agriculturii intensive din SUA, fiind totodată recunoscut la nivel internațional în istoria muzicală ca locul de naștere al subgenului country numit 'Bakersfield sound' în anii 1950.
• Bakr — Nume propriu masculin și nume de familie de origine arabă, însemnând structural 'pui de cămilă' sau 'tânăr'. În istoria islamică, este celebru prin Abu Bakr, primul calif al Islamului și socrul profetului Mahomed. Este utilizat pe scară largă în onomastică ca prenume de sine stătător sau ca indicator patronimic în arhipelagul administrativ și cultural al lumii arabe.
• Bala — Nume propriu geografic purtat de multiple entități structurale din România și de peste hotare. În geografia națională, reprezintă o comună din județul Mehedinți, faimoasă regional pentru izvoarele sale minerale și nămolul sapropelic terapeutic utilizat în tratarea afecțiunilor reumatice. La nivel internațional, desemnează un oraș istoric în Gwynedd, Țara Galilor, situat pe malul lacului Bala, nod cultural de limbă galeză.
• balaban — Termen regional și arhaic folosit ca substantiv pentru a desemna o persoană de statură neobișnuit de mare, voinică, dar adesea greoaie sau burtoasă, ori un obiect uriaș și disproporționat. În sens ornitologic vechi, poate denumi o specie de șoim mare (șoimul dunărean) utilizat istoric în vânătoarea domnească; ca adjectiv, califică un individ corpolent, masiv, spătos sau o manifestare fizică grosolană și impunătoare.
• balabușcă — Termen regional (întâlnit în graiurile din nordul și estul țării) utilizat cu multiple specializări empirice. În gastronomia tradițională, desemnează o gogoașă mică, o chifteluță de cartofi, o cocă rotundă fiartă în supă sau o pâinică rotundă unsă cu usturoi. În botanica populară locală, poate fi o denumire arhaică pentru o plantă cu bulbi rotunzi ori pentru o varietate de ceapă mică sau ciupercă sferică.
• balabustă — Termen familiar, uneori peiorativ, folosit pentru a desemna o femeie corpolentă, masivă, grasă și greoaie, ori o gospodină autoritară, energică și guralivă care domină viața de familie. Provine din mediul cultural mozaic, unde desemna inițial stăpâna casei sau o gospodină desăvârșită, suferind ulterior o degradare semantică structurală în argoul și graiurile populare românești.
• balace — Formă regională și arhaică utilizată pentru a desemna o baltă mică, o băltoacă, un ochi de apă stătătoare și murdară format de obicei după o ploaie torențială, ori un loc mlăștinos de dimensiuni reduse. La nivel structural, în anumite graiuri populare din sudul țării, termenul funcționează și ca formă variantă sau derivată empiric pentru acțiunea repetată de plescăire și agitare a apei.
• baladiza — A transforma o întâmplare, un fapt istoric, o legendă sau o narațiune simplă într-o baladă; a versifica sub formă de poem epic narativ sau a transpune o temă dramatică într-o compoziție muzicală lentă și romantică. La nivel figurat, înseamnă a idealiza sau a povesti un eveniment cotidian într-o manieră exagerat de lungă, solemnă și melancolică.
• baladizare — Acțiunea de a baladiza și rezultatul ei; proces structural sau literar prin care o poveste, un fapt real ori o legendă este transformată în baladă sau expusă într-o manieră specifică acestei specii epico-lirice. La nivel figurat, reprezintă idealizarea melancolică a unui eveniment cotidian sau prezentarea lui sub o formă narativă exagerat de lungă, solemnă și plină de dramatism.
• balagan — Termen familiar și argotic utilizat pentru a desemna o stare de dezordine totală, haos, confuzie generalizată, agitație zgomotoasă sau balamuc într-un spațiu privat ori public. La origine, cuvântul descria o baracă de scânduri, un adăpost temporar sau un teatru ambulant de bâlci în spațiul est-european, suferind ulterior o mutație semantică structurală prin filieră idiș și ebraică modernă către sensul actual de debandadă.
• balaian — Termen pastoral, arhaic și regional folosit pentru a descrie un animal (în special o oaie sau un berbec) care are lână albă pe corp, dar prezintă pete negre, ocheane ori nuanțe închise la culoare în jurul ochilor și pe bot. Acest indicator structural face parte din vocabularul specializat al oieritului tradițional carpatic, servind la identificarea empirică a vitelor în turmă.
• Balakirev — Numele de familie al unui faimos compozitor, pianist și dirijor rus din secolul al XIX-lea, Mili Alekseevici Balakirev. Acest nume structural reprezintă un indicator onomastic de referință în istoria muzicii universale, purtat de liderul și fondatorul celebrului grup de compozitori cunoscut sub numele de 'Grupul celor Cinci' (sau 'Noua Școală Rusă'). Gândirea sa artistică a impus naționalismul muzical rus, integrând folclorul autentic în structurile simfonice clasice.
• balamiș-balmoș — Formă compusă regională, onomatopeică sau expresivă, utilizată pentru a descrie o stare de confuzie totală, amestec haotic, dezordine sau o acțiune făcută de-a valma și fără nicio noimă; structural, combină rădăcina verbului 'a bănănăi' sau a termenului 'balamuc' cu elementul culinar popular 'balmoș' (mâncare amestecată), sugerând vizual și auditiv o învălmășeală de nedescurcat.