#arde

• Akebia quinata — Specie tip de plantă agățătoare lemnoasă și viguroasă, originară din pădurile umbroase ale Japoniei, Chinei și Coreei, aparținând familiei Lardizabalaceae; este recunoscută internațional sub denumirea populară de 'viță de ciocolată' datorită parfumului exotic, dulceag și intens cu note de cacao emanat de florile sale primăvăratice purpurii. Din punct de vedere structural, planta se remarcă prin frunzișul său palmat-compus alcătuit din exact cinci foliole ovale, verzi-albăstrui, și prin capacitatea de a dezvolta tulpini flexibile care se încolăcesc rapid pe suporturi, producând la finele verii fructe mari, bace alungite de culoare violet-pal cu o pulpe gelatinoasă comestibilă și dulce.
• alaeagnus — Variantă ortografică neoficială, eronată sau regională pentru genul de plante foioase ori semipersistente 'Elaeagnus' din familia Elaeagnaceae, originar din Asia și Europa (cum este sălcioara sau măslinul sălbatic); se individualizează structural prin frunzișul argintiu acoperit cu peri stelonați solzoși și prin producția de bace roșiatice sau galbene, adesea comestibile. Acești arbuști robuști posedă o capacitate biologică excepțională de a fixa azotul în sol prin nodozități bacteriene radiculare, fiind utilizați intens în designul peisagistic ecologic pentru stabilizarea solurilor erodate și crearea de garduri vii rezistente la secetă.
• alăută — Instrument muzical vechi cu coarde ciupite, având o cutie de rezonanță bombată în formă de pară, un gât scurt și frânt în unghi drept spre spate, prevăzut cu t taste; lăută. A fost extrem de utilizat în Europa între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, iar în spațiul românesc a reprezentat instrumentul de bază al primilor muzicanți populari înainte de răspândirea pe scară largă a viorii.
• Alchemilla mollis — Specie de plantă erbacee perenă din genul Alchemilla, nativă în sud-estul Europei și Caucaz, cultivată pe scară largă la nivel global ca plantă ornamentală de grădină. Este recunoscută structural prin frunzele sale mari, rotunjite, catifelate și moale la atingere (datorită unui strat dens de peri fini), de o culoare verde-gălbui strălucitor, și prin inflorescențele bogate cu flori mărunte, galben-aurii, care apar la începutul verii.
• aldui — A binecuvânta sau a sfinți prin intermediul unui ritual religios ori prin rostirea unor cuvinte cu încărcătură spirituală pozitivă. În graiurile regionale din Transilvania și Maramureș, termenul descrie actul solemn prin care un preot sau un părinte invocă protecția divină asupra unei persoane, a unui obiect de cult ori a unei gospodării proaspăt construite.
• alduire — Acțiunea de a aldui și rezultatul ei; procesul ritualic sau verbal de binecuvântare, sfințire ori consacrare a unei persoane, a unui loc sau a unui obiect. În graiurile arhaice, reprezintă transformarea unei stări profane într-una sacră prin invocarea harului divin, fiind un termen des întâlnit în comunitățile tradiționale rurale din nord-vestul țării.
• aleatorism — Curent cultural, tehnică de compoziție sau doctrină estetică apărută în a doua jumătate a secolului al XX-lea, caracterizată prin introducerea deliberată a hazardului, a imprevizibilului și a libertății de alegere în procesul de creație ori de interpretare. În muzică și artele vizuale, acest fenomen structural permite interpretului sau publicului să modifice ordinea secțiunilor ori să improvizeze pe baza unor scheme deschise.
• alicire — Acțiunea de a alici și rezultatul ei; operație tehnologică industrială de sablare, ecruisare sau finisare a metalelor, realizată prin proiectarea unui jet dens de alice metalice asupra unei suprafețe. Acest proces structural modifică proprietățile mecanice ale stratului superficial, inducând tensiuni de compresiune care previn propagarea fisurilor, elimină oxidarea și pregătește materialul pentru procesele ulterioare de acoperire galvanică sau vopsire.
• alicvotă — Termen de specialitate utilizat în acustică și muzică pentru a descrie o parte alicotă a unei coarde sau a unei coloane de aer vibrante care produce un sunet armonic superior (sugetul alicvot). În organologie și construcția de instrumente, definește sistemul de coarde alicvote (rezonatoare) adăugate unor piane (sistemul Blüthner) sau viori (precum viola d'amore), care nu sunt lovite direct, ci vibrează liber prin simpatie, îmbogățind timbrul muzical.
• alitău — Termen regional rar, utilizat în anumite graiuri din nord-vestul Transilvaniei pentru a desemna un ochi de apă adânc, un vârtej periculos format în albia unui râu sau o baltă mică și mâloasă rămasă într-o depresiune după retragerea apelor mari; prin extensie, termenul descrie un loc mlăștinos sau un teren îmbibat cu apă de unde evacuarea se face cu dificultate.
• aliteratură — Concept estetic și critic, propus inițial de scriitorul și filosoful Claude Mauriac, care desemnează o formă avangardistă de scriere eliberată de convențiile, clișeele, retorica și artificiile literare tradiționale; o 'anti-literatură' care tinde spre autenticitatea pură a limbajului, adesea prin consemnarea directă, brută sau fragmentară a gândurilor și a realității imediate, refuzând structurile narative clasice.
• Allium aflatunense — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din regiunile muntoase ale Asiei Centrale (Kârgâzstan, Uzbekistan). Planta se dezvoltă dintr-un bulb subteran și produce tulpini înalte, rigide, ce susțin o inflorescență globulară spectaculoasă, formată din zeci de flori mici în formă de stea, de o culoare violet-intens, fiind extrem de populară în peisagistica modernă de primăvară.
• Allium albopilosum — Denumirea științifică arhaică sau sinonimul botanic pentru specia Allium christophii (cunoscută popular sub numele de 'ceapa stea a Persiei'). Este o plantă ornamentală bulboasă spectaculoasă, remarcabilă prin inflorescențele sale sferice uriașe, aerisite, ce pot atinge 20-25 cm în diametru, alcătuite din flori cu petale rigide, ascuțite, de culoare violet-argintie, cu un luciu metalic caracteristic.
• Allium atropurpureum — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din regiunea Balcanilor și a Turciei. Planta produce tulpini rigide și drepte ce susțin inflorescențe semisferice sau globulare compacte, alcătuite din flori mici în formă de stea de o culoare purpurie extrem de închisă, aproape neagră, fiind foarte apreciată în designul peisagistic pentru contrastul cromatic dramatic pe care îl oferă.
• Allium caeruleum — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din Asia Centrală și Siberia, cunoscută popular sub numele de 'ceapa albastră'. Planta este remarcabilă prin inflorescențele sale sferice de dimensiuni medii, de o culoare albastru-azuriu intens și pur, o nuanță rară în lumea plantelor bulboase, fiind ideală pentru naturalizare în peluze și grădini rustice.
• Allium cyaneum — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală pitică din familia Amaryllidaceae, originară din regiunile muntoase și pajiștile alpine ale Chinei. Această plantă de dimensiuni reduse formează tufe dense, similare cu iarba, și produce inflorescențe semisferice sau pendule, de o culoare albastru-intens sau cobalt, cu stamine lungi, proeminente, fiind ideală pentru grădinile de stâncărie.
• Allium flavum — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din regiunea mediteraneeană, Europa Centrală și de Est (inclusiv din flora spontană a României), cunoscută popular sub numele de 'ceapă galbenă'. Planta produce inflorescențe unice, aerisite și pendule, sub formă de artificii, alcătuite din flori clopotiforme de culoare galben-lămâi strălucitor, cu un parfum dulce și plăcut.
• Allium giganteum — Denumirea științifică a celei mai înalte și impunătoare specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din regiunile muntoase ale Asiei Centrale (Iran, Afganistan). Planta se remarcă prin tulpini rigide ce pot atinge înălțimi de până la 1,5 metri, care susțin inflorescențe sferice masive și compacte, cu un diametru de 15-20 cm, formate din sute de flori mici, stelate, de culoare violet-liliachiu.
• Allium karataviense — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală pitică din familia Amaryllidaceae, originară din munții Karatau din Kazahstan. Planta este unică prin portul său scund și robust, având frunze neobișnuit de late, cărnoase, de o culoare verde-albăstruie cu reflexe metalice, din centrul cărora se ridică o tijă scurtă ce poartă o inflorescență sferică mare, de culoare roz-argintiu sau fildeș.
• Allium narcissiflorum — Denumirea științifică a unei specii rare și elegante de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din regiunile alpine calcaroase ale Alpiilor Occidentali (Franța și Italia). Această plantă de dimensiuni medii produce inflorescențe pendule cu un aspect extrem de grațios, formate din flori mari în formă de clopot de o culoare roz-intens sau purpurie, care seamănă structural cu florile de narcisă, fiind una dintre cele mai căutate specii pentru stâncăriile alpine colecționabile.