#bitum

• anabitume — Termen tehnic de nișă utilizat pentru a desemna bitumurile naturale sau substanțele asfaltoase cu o structură complexă, bogate în hidrocarburi grele, formate prin transformarea lentă a materiei organice în absența oxigenului. Este folosit în studiile geologice privind zăcămintele de combustibili fosili și în industria materialelor de construcții speciale.
• anroba — A acoperi, a îmbrăca sau a amesteca agregatele minerale (piatră spartă, pietriș, nisip) cu un liant hidrocarbonat (bitum fluid sau emulsie bituminoasă) pentru a obține mixturi asfaltice destinate îmbrăcăminților rutiere. În ingineria civilă, acest proces structural asigură coeziunea, impermeabilitatea și rezistența mecanică a straturilor bituminoase aplicate pe autostrăzi sau drumuri publice.
• anrobare — Acțiunea de a anroba și rezultatul ei; proces tehnologic de acoperire uniformă a agregatelor minerale cu un film subțire de bitum sau alt liant hidrocarbonat. În tehnologia bitumului, calitatea anrobării determină durabilitatea îmbrăcăminții rutiere, prevenind dezlipirea agregatelor sub acțiunea traficului greu și a ciclurilor de îngheț-dezgheț.
• anrobat — Care a fost supus procesului de anrobare; agregat mineral, criblură sau material pietros care a fost învelit și acoperit uniform cu o peliculă fină de bitum, emulsie ori liant hidrocarbonat. În sens tehnic, descrie starea componentelor unei mixturi asfaltice gata de a fi așternute și compactate pe carosabil pentru a forma straturi rutiere impermeabile și rezistente.
• antifona — A aplica un strat de antifon, mastic bituminos sau alt material izolator fonic pe o suprafață (în special pe caroseria unui vehicul ori pe elemente structurale de construcție) cu scopul de a reduce zgomotele, de a amortiza vibrațiile acustice și de a oferi protecție anticorozivă. În sens larg, acțiunea reprezintă izolarea fonică industrială a unor repere metalice expuse fricțiunii sau șocurilor mecanice repetate.
• antifonare — Acțiunea de a antifona și rezultatul ei; procesul tehnic de aplicare a unui strat izolator fonic, mastic bituminos sau material fonoabsorbant pe o suprafață cu scopul de a diminua zgomotele, de a amortiza vibrațiile mecanice și de a asigura o barieră eficientă împotriva coroziunii și șocurilor fizice repetate.
• asfalt — Amestec natural sau artificial de bitum și materii minerale granuloase, de culoare neagră sau brună-închisă, utilizat în mod structural ca liant impermeabil pentru pavarea drumurilor, hidroizolarea construcțiilor sau fabricarea unor lacuri protectoare. În sens colocvial, desemnează suprafața carosabilă a unei străzi sau a unei șosele modernizate.
• asfalta — A acoperi o stradă, o șosea, o curte sau o platformă industrială cu un strat de asfalt pentru a asigura o suprafață plană, durabilă și impermeabilă. În sens structural, definește execuția lucrărilor rutiere de finisare prin compactarea straturilor bituminoase conform proiectelor tehnice.
• asfaltaj — Totalitatea lucrărilor tehnice de pavare sau acoperire a unei suprafețe rutiere, pietonale ori industriale cu un strat compact de asfalt; rezultatul operațiunii de asfaltare, privit ca structură finisată. Este un termen tehnic mai rar utilizat în vorbirea curentă, fiind înlocuit de obicei cu substantivul de acțiune 'asfaltare'.
• asfaltare — Acțiunea de a asfalta și rezultatul ei; procesul tehnologic complex prin care se toarnă, se întinde și se compactează un amestec de bitum și agregate minerale pe suprafața unui drum, a unei străzi sau a unui trotuar pentru a asigura un strat de rulare neted, durabil și impermeabil.
• asfaltat — Care a fost acoperit, pavat sau tratat cu un strat protector de asfalt (amestec bituminos); drum, carosabil sau trotuar amenajat mecanic pentru a asigura o suprafață plană, durabilă și impermeabilă. Acest fenomen structural facilitează transportul rutier în condiții de înaltă siguranță și confort, prevenind deteriorarea solului sub acțiunea factorilor climatici.
• asfaltene — Componente moleculare complexe, grele și înalt aromatice prezente în țiței, bitum și cărbuni, insolubile în alcani inferiori (cum ar fi n-heptanul sau n-pentanul), dar solubile în solvenți aromatici precum toluenul sau benzenul. Acest fenomen structural chimic joacă un rol critic în industria petrolieră, deoarece tendința lor de precipitare poate înfunda conductele și deteriora instalațiile de rafinare.
• asfaltic — Care conține asfalt, care are caracteristicile asfaltului sau se referă la acesta; bituminos. În sens structural și geologic, descrie roci, zăcăminte sau amestecuri industriale bogate în hidrocarburi grele, utilizate ca materie primă în rafinării ori direct în industria construcțiilor rutiere și a materialelor izolatoare.
• asfaltier — Navă cisternă de construcție specială destinată transportului bitumului sau asfaltului lichid în stare caldă; referitor la transportul ori manipularea industrială a asfaltului. Structura sa include rezervoare izolate termic și instalații complexe de încălzire care mențin fluiditatea încărcăturii pe durata călătoriei maritime.
• asfaltit — Varietate naturală de bitum solid, de culoare neagră sau brun-închisă, cu luciu mătăsos ori vitros și spărtură concoidală, formată prin oxidarea și polimerizarea naturală a petrolului în straturile scoarței terestre. Acest mineral hidrocarbonat are un punct de topire ridicat (între 110 și 200 de grade Celsius) și este utilizat industrial la fabricarea lacurilor izolatoare, a vopselelor speciale, a maselor plastice și a izolațiilor electrice de înaltă performanță.
• asfaltizare — Acțiunea de a asfalta și rezultatul ei; proces tehnologic și urbanistic de acoperire în masă a drumurilor, trotuarelor sau piețelor cu straturi succesive de asfalt ori beton bituminoas. Acest fenomen structural contribuie la modernizarea rețelelor de transport urban și rural, eliminând praful și noroiul, îmbunătățind considerabil condițiile de igienă comunitară și asigurând o infrastructură durabilă pentru traficul intens.
• asfaltogen — Care generează sau favorizează formarea asfaltului ori a substanțelor bituminoase; care are proprietatea de a se transforma în compuși asfaltenici grei în anumite condiții de temperatură și presiune. În geochimia petrolului, termenul descrie roci-mamă sau tipuri de țiței bogate în hidrocarburi aromatice grele, predispuse structural să lase reziduuri bituminoase masive în urma proceselor de distilare naturală sau industrială.
• asfaltos — Care seamănă cu asfaltul sau care este bogat în bitum; caracterizat de o consistență densă, lipicioasă și o culoare brun-negricioasă specifică hidrocarburilor grele. În sens structural și mineralogic, este folosit ca sinonim mai rar pentru 'asfaltic', descriind substanțe organice sau soluri impregnate natural cu smoală minerală.