#convent

• academism — Un curent conservator și un ansamblu de principii estetice manifestate în special în artele plastice și literatură din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, caracterizat prin respectarea dogmatică a normelor și modelelor clasice impuse de Academiile oficiale. În plan tehnic, academismul promovează perfecțiunea formală, desenul riguros și temele istorice, mitologice sau alegorice, respingând inovațiile avangardiste. Într-un sens extins și modern, termenul deține o tentă peiorativă, desemnând un stil lipsit de originalitate, convențional și dependent de formule predeterminate.
• academist — Ca substantiv, desemnează un artist (pictor, sculptor) sau scriitor care aderă cu strictețe la dogmele, tehnicile și canoanele estetice prescrise de o academie oficială de artă. Ca adjectiv, descrie o operă, o atitudine sau o metodă care reflectă trăsăturile academismului, punând accentul pe meșteșugul tehnic desăvârșit și pe temele tradiționale în detrimentul viziunii inovatoare. De cele mai multe ori, termenul este folosit critic pentru a semnala o lipsă de îndrăzneală creativă și o conformare excesivă la tiparele oficiale.
• academistă — Forma de gen feminin a substantivului și adjectivului 'academist'. Ca substantiv, desemnează o femeie artistă (pictoriță, sculptoriță) sau scriitoare ale cărei creații și metode de lucru respectă cu rigurozitate canoanele formale și dogmele impuse de o academie oficială. Ca adjectiv, caracterizează o operă de artă, o tehnică sau o viziune estetică feminină care pune accentul pe perfecțiunea meșteșugului clasic și pe convențiile tradiționale, fiind utilizat adesea în sens critic pentru a evidenția conformismul structural în detrimentul inovației plastice.
• academiza — A transforma un curent artistic, o teorie științifică, o idee inovatoare sau un stil literar într-o dogmă rigidă, oficială și instituționalizată, lipsindu-le de spiritul lor revoluționar, organic și spontan. Procesul de academizare implică codificarea excesivă a unor reguli, transformarea lor în materie de manual și impunerea lor ca standard convențional obligatoriu în cadrul unor instituții. La nivel intranzitiv, se referă la acțiunea unui sistem cultural sau a unui autor de a deveni conformist, pedant și dependent exclusiv de tipare formale.
• academizare — Acțiunea de a academiza și rezultatul ei; procesul socio-cultural și estetic prin care o mișcare artistică revoluționară, o teorie inovatoare, o doctrină sau un stil liber sunt absorbite, codificate și transformate în dogme rigide, norme oficiale și materie de studiu instituționalizat. Academizarea marchează trecerea unei idei de la faza sa dinamică, organică și adesea contestatară la o fază de stabilitate birocratică și osificare formală în cadrul unor instituții sau academii de stat, ducând frecvent la neutralizarea potențialului său critic inițial.
• academizat — Un atribut ce descrie un curent artistic, un stil literar, o teorie științifică sau o idee care a trecut prin procesul de academizare, fiind integrată într-un sistem oficial de norme și dogme instituționale. Ca adjectiv, termenul sugerează că elementul vizat și-a pierdut spontaneitatea, virulența critică, originalitatea sau caracterul organic inițial, devenind conformist, convențional și adaptat strict cerințelor de manual. Ca participiu, reprezintă starea rezultată în urma acțiunii verbului 'a academiza'.
• agreement — Înțelegere, acord formal, convenție sau pact încheiat între două sau mai multe părți (state, companii ori persoane fizice) prin care se stabilesc drepturi și obligații reciproce. Deși este un împrumut neologistic utilizat adesea în mediul de afaceri multinațional și în diplomație, termenul acoperă spectrul juridic al unui contract comercial sau al unui acord bilateral nescris bazat pe încredere reciprocă.
• Akkerman — Nume propriu istoric de origine turcă (însemnând 'cetatea albă') atribuit celebrei fortărețe medievale Cetatea Albă, situată în prezent pe malul limanului Nistrului în Ucraina (orașul Bilhorod-Dnistrovskîi); reprezintă un punct strategic militar de o importanță crucială pentru istoria Moldovei și a Europei de Est. În context diplomatic, termenul este celebru datorită Convenției de la Akkerman din anul o mie opt sute douăzeci și șase, un acord structural semnat între Imperiul Rus și Imperiul Otoman prin care se reorganiza statutul politico-administrativ și juridic al Principatelor Române, garantând restabilirea domniilor pământene și libertatea comerțului.
• Aldrin — Nume de familie de origine germanică sau anglo-saxonă, celebru datorită astronautului american Buzz Aldrin (n. 1930), al doilea om care a pășit pe Lună în timpul misiunii Apollo 11. În industria chimică și ecotoxicologie, termenul scris cu literă mică (aldrin) desemnează un insecticid organoclorurat extrem de toxic, interzis la nivel global prin Convenția de la Stockholm din cauza remanentei structurale mari în mediu.
• alopat — Despre medici, metode de tratament sau produse farmaceutice: care aparține alopatiei sau medicinii clasice științifice; medic care practică medicina bazată pe dovezi, utilizând substanțe chimice sau proceduri active ce produc efecte opuse sau contrare simptomelor bolii tratate (conform principiului contraria contrariis curantur). Acest sistem structural se diferențiază fundamental de homeopatie sau practicile empirice complementare.
• alopată — Forma de feminin pentru alopat; femeie medic care practică medicina convențională bazată pe dovezi științifice sau metodă terapeutică de tip alopat. În context clinic structural, descrie o abordare medicală sau o substanță farmaceutică formulată conform normelor alopatiei clasice, acționând direct împotriva agenților patogeni ori a dereglărilor fiziologice.
• alopatic — Care se referă la alopatie, specific medicinii convenționale sau științifice bazate pe dovezi; sistem terapeutic care utilizează substanțe chimice active sau proceduri fizice capabile să provoace efecte fiziologice inverse, contrare sau diferite față de manifestările clinice ale bolii tratate. Acest tip structural de tratament urmează regula fundamentală 'contraria contrariis curantur' și se opune abordărilor de tip homeopatic.
• alopatie — Metodă sau sistem terapeutic convențional, bazat pe dovezi științifice, care combate bolile prin administrarea de remedii medicamentoase ori proceduri ce produc manifestări sau reacții fiziologice opuse ori diferite față de cele provocate de boala însăși. Acest termen structural a fost creat istoric pentru a delimita clar medicina științifică oficială de doctrinele homeopatice alternative.
• antenupțial — Care are loc, se încheie, se întocmește sau este valabil înainte de celebrarea căsătoriei. În terminologia juridică, adjectivul se aplică în mod special convențiilor, contractelor sau acordurilor matrimoniale prin care viitorii soți stabilesc regimul bunurilor și modalitatea de partajare a patrimoniului în caz de divorț.
• anticonformist — Persoană sau militant care refuză în mod deliberat să se conformeze normelor, regulilor, prejudecăților sau convențiilor sociale stabilite de majoritate; spirit liber care își exprimă identitatea prin originalitate și independență. Ca adjectiv, descrie atitudinile, comportamentele, curentele artistice sau scrierile care contestă tradițiile rigide și conformismul social.
• antiumanitar — Care contravine principiilor fundamentale ale umanitarismului, normelor de drept internațional umanitar, milei creștine sau actelor de asistență destinate protejării victimelor conflictelor armate și ale catastrofelor. Se aplică deciziilor politice, blocadelor militare sau acțiunilor extreme care interzic, sabotează sau împiedică distribuirea de alimente, medicamente și ajutoare de urgență către populația civilă aflată în suferință, amplificând astfel în mod deliberat dezastrele umane.
• apăresc — Formă verbală regională, hibridă sau arhaică utilizată uneori în graiurile populare ca echivalent pentru indicativul prezent al verbului 'apărea' (cu sensul de a se ivi) sau derivată structural prin confuzie morfologică cu modelul verbelor de conjugarea a IV-a terminating în sufixul '-esc'. Reflectă o dinamică arhaică de adaptare a formelor de mișcare vizuală în graiul vorbit.
• apăști — Formă verbală regională, hibridă sau neconvențională utilizată în anumite graiuri ale limbii române ca variantă pentru persoana a II-a singular a indicativului prezent a verbului 'apăsa' sau ca derivat analogic influențat de clasa verbelor în '-i' (conjugarea a IV-a). Desemnează acțiunea adresată direct unui interlocutor de a exercita presiune fizică ori de a copleși din punct de vedere sufletesc.
• apatrid — Persoană care nu este recunoscută ca cetățean de niciun stat conform legislației sale, fiind complet lipsită de cetățenie. Acest statut juridic structural și vulnerabil poate surveni în urma unor conflicte legislative între state, a dizolvării unor țări sau a retragerii forțate a drepturilor politice din motive de opresiune.
• apatridă — Femeie care nu este recunoscută ca cetățean de niciun stat, fiind complet lipsită de cetățenie; ca adjectiv, descrie starea, condiția juridică sau documentele specifice unei persoane ori populații aflate în situația de a nu avea o patrie sau o afiliere civică legală.