#critica

• antifilm — Operă cinematografică experimentală care respinge în mod intenționat structurile narative clasice, regulile tehnice tradiționale de montaj, iluminat și filmare sau convențiile comerciale ale industriei de film; reprezentare vizuală avangardistă destinată deconstruirii iluziei cinematografice. Conceptul a apărut în cadrul mișcărilor radicale de artă pentru a provoca publicul să reevalueze natura și limitele limbajului audiovizual.
• antijunimism — Curent ideologic, atitudine critică sau mișcare culturală manifestată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în spațiul românesc, orientată împotriva doctrinei, principiilor estetice și acțiunilor politice ale societății Junimea; orientare structurală ce contesta spiritul critic junimist sau teoria 'formelor fără fond' promovată de Titu Maiorescu.
• antipoetic — Care este contrar poeziei, lirismului clasic sau regulilor tradiționale de armonie estetică; lipsit structural de poezie, prozaic, banal ori intenționat vulgar în exprimare. În critica literară, descrie elemente lingvistice, teme sau motive care resping idealizarea și esteticul convențional pentru a evidenția aspectele dure sau monotone ale realității.
• antiraționalist — Care aparține antiraționalismului, care manifestă opoziție față de raționalism sau care contestă valoarea absolută a rațiunii. Ca substantiv, desemnează filozoful sau gânditorul care critică dogmatismul logic, susținând că experiențele umane cele mai profunde (artistice, spirituale sau intuitive) nu pot fi înțelese sau explicate prin intermediul formulelor raționale.
• antiraționalistă — Forma de feminin pentru antiraționalist; femeie, lucrare sau orientare teoretică ce manifestă opoziție față de raționalismul dogmatic și contestă primatul logicii formale ca unică cale de cunoaștere. În contextul analizelor filozofice, descrie o perspectivă epistemologică sau o poziție intelectuală care pune accent pe intuiție, trăire interioară, credință ori instinct în defavoarea modelelor matematice reci.
• antiroman — Formă experimentală de proză apărută în secolul al XX-lea (reprezentată de curentul Noul Roman Francez), care respinge structurile și convențiile narative tradiționale, cum ar fi intriga liniară, personajul construit clasic, cronologia coerentă și prezența unui narator omniscient. Ca adjectiv, descrie operele sau tehnicile literare care subminează deliberat așteptările cititorului, concentrându-se în schimb pe detalii obiective, fragmentare și fluxul conștiinței.
• antiromantic — Care se opune romantismului, spiritului romantic sau sentimentalismului excesiv; caracterizat prin realism, pragmatism, luciditate critică și ironie. În istoria artelor și a literaturii, termenul descrie scriitorii, operele sau curentele culturale (cum ar fi parnasianismul, naturalismul sau modernismul timpuriu) care resping idealizarea, melancolia și evadarea în fantezie, promovând în schimb o reprezentare obiectivă, rațională și directă a condiției umane.
• antiumanitarist — Care se opune umanitarismului sau doctrinelor filantropice tradiționale; persoană care respinge viziunea ideologică sau politică bazată pe asistența umanitară universală, considerând-o adesea ineficientă, paternalistă ori folosită ca instrument de influență geopolitică. În dezbaterile etice moderne, termenul caracterizează discursurile sau pozițiile critice la adresa organizațiilor neguvernamentale globale și a politicilor de caritate sistemică.
• antologabil — Care îndeplinește criteriile valorice, estetice sau tematice pentru a fi inclus într-o antologie; text literar, poem, eseu ori fragment de proză de o calitate structurală deosebită, considerat reprezentativ pentru opera unui autor sau pentru un anumit curent cultural.
• antologare — Acțiunea de a antologa și rezultatul ei; procesul editorial, critic și filologic prin care se selectează și se reunesc fragmente sau opere literare, artistice ori științifice reprezentative într-o culegere tematică sau cronologică. Această operațiune structurală implică aplicarea unor criterii estetice riguroase de triere pentru a oferi publicului o privire de ansamblu exhaustivă asupra unui autor, curent literar sau perioade istorice.
• antologat — Care a fost inclus, selectat și reunit în paginile unei antologii; text, autor sau poem ales pe baza valorii sale estetice ori reprezentativității tematice pentru a face parte dintr-o culegere de prestigiu. În sens critic, descrie statutul recunoscut al unei opere literare care a trecut prin filtrul selecției editoriale, devenind un punct de reper într-un volum colectiv.
• antologatoare — Femeie care selectează, adună și reunește într-o culegere (antologie) cele mai frumoase ori reprezentative piese literare, artistice sau științifice ale unuia ori ale mai multor autori. Această specialistă realizează o activitate critică și filologică structurală, aplicând criterii valorice, estetice și tematice riguroase pentru a oferi publicului o perspectivă sintetică și clară asupra unei epoci sau a unui curent cultural.
• antologator — Persoană (bărbat) care alcătuiește o antologie; autor sau critic literar care selectează și reunește într-un volum unitar fragmente reprezentative ori opere întregi aparținând unuia sau mai multor scriitori. Activitatea sa structurală îmbină istoria literară cu estetica aplicată, având rolul de a filtra și valoriza patrimoniul textual conform unor canoane sau preferințe editoriale specifice.
• antologist — Persoană (bărbat) care se ocupă cu alcătuirea, selectarea și editarea unor antologii literare, artistice sau științifice; specialist în istorie și critică literară care triază structural texte și opere conform unor rigori valorice bine definite. Ca adjectiv, descrie un element, un demers critic sau o metodă de lucru specifică procesului de selecție și compilație structurală a textelor de referință.
• antologistă — Femeie care alcătuiește, selectează și reunește într-o antologie texte literare, eseuri, poezii sau fragmente artistice de o valoare recunoscută; cercetătoare care realizează trierea structurală și critică a patrimoniului textual. Ca adjectiv, descrie o metodă, o perspectivă critică sau o activitate editorială feminină axată pe compilarea valorică și organizarea tematică a operelor alese.
• antologiza — A supune un text sau o operă procesului de selecție și grupare structurală într-o antologie; a alege fragmente reprezentative ori scrieri complete ale unor autori spre a le reuni într-o culegere cu profil estetic sau critic bine definit. Acest demers implică evaluarea riguroasă a valorii intrinseci a operelor pentru a le garanta un loc de referință în cadrul unui volum colectiv.
• antologizare — Acțiunea de a antologiza și rezultatul ei; operațiunea editorială, filologică și critică de selectare, adaptare și reunire a unor opere literare sau științifice într-o antologie structurală. Acest proces funcționează ca un filtru valoric esențial în istoria culturii, fixând canonul literar și oferind publicului reperele majore ale unui autor, curent sau interval cronologic.
• antum — Care a fost publicat, tipărit sau editat în timpul vieții autorului său; antonim direct al termenului 'postum', utilizat în critică și istorie literară pentru a diferenția operele controlate și aprobate direct de scriitor de cele scoase la lumină după moartea sa.
• apologetism — Atitudine sau tendință excesivă de a lăuda, de a apăra și de a justifica cu orice preț o anumită doctrină, sistem politic, lider sau instituție, ignorând în mod conștient erorile sau defectele acesteia; pasiune apologetică dusă la extrem. În critica ideologică modernă, termenul are o conotație peiorativă, desemnând absența spiritului critic obiectiv în favoarea propagandei partizane.
• apologism — Atitudine critică sau doctrină informală marcată prin utilizarea excesivă și programmatică a apologiilor în discursul public; tendința structurală de a reduce analiza obiectivă la o serie de justificări subiective sau elogiari partizane ale unui sistem. În hermeneutica textului, conceptul descrie un viciu metodologic în care cercetătorul își transformă expunerea științifică într-o pledoarie oarbă.