#fata

• acromicrie — Condiție clinică patologică rară, considerată opusul acromegaliei, caracterizată prin dimensiunile neobișnuit de mici și dezvoltarea insuficientă a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței). Acest sindrom structural este provocat cel mai adesea de disfuncții hipofizare congenitale, leziuni ale diencefalului sau tulburări severe de secreție ale hormonilor trofici în perioada de creștere.
• adsorbant — Corp solid sau lichid pe a cărui suprafață (interfață) se fixează și se acumulează moleculele, ionii sau atomii unei substanțe fluide în cadrul procesului de adsorbție. Spre deosebire de un absorbant, care incorporează substanțele în întregul său volum, adsorbantul acționează strict la nivel superficial prin intermediul forțelor reziduale intermoleculare Van der Waals sau prin legături chimice covalente. Materialele adsorbante prezintă de regulă o porozitate extrem de ridicată și o suprafață specifică mare pe unitatea de masă.
• adsorbat — Substanță fluidă (gaz, lichid sau compus dizolvat) ale cărei molecule sunt atrase, reținute și concentrate sub forma unui strat extrem de subțire pe suprafața unui corp solid sau lichid (adsorbant). Adsorbatul reprezintă componenta mobilă din sistem înainte de fixare și pelicula moleculară rezultată pe interfață după finalizarea procesului. Starea sa energetică și dinamica moleculară se modifică radical în urma interacțiunii cu centrii activi ai suprafeței gazdă.
• adsorbi — A fixa și a concentra moleculele, ionii sau atomii unei substanțe fluide (gaz sau lichid) pe suprafața sau interfața unui corp solid sau lichid. Acest proces se realizează prin intermediul forțelor intermoleculare reziduale sau al legăturilor chimice secundare, spre deosebire de verbul paronim 'a absorbi', care implică pătrunderea și răspândirea substanței în întreaga masă a volumului gazdă. Este un fenomen spontan, de regulă exoterm, guvernat de cinetica de suprafață.
• adsorbire — Acțiunea de a adsorbi și rezultatul ei; procesul fizico-chimic prin care un fluid se acumulează pe un strat superficial limitat, formând o peliculă moleculară fină. Reprezintă substantivul de acțiune verbală echivalent cu termenul mai des utilizat 'adsorbție', fiind preferat uneori în textele tehnice sau industriale românești pentru a sublinia dinamica sau desfășurarea temporală a operației de captare pe suprafață.
• adsorbit — Care a fost fixat și reținut pe suprafața sau interfața unui corp solid ori lichid (adsorbant) prin intermediul forțelor intermoleculare sau al legăturilor chimice. Termenul descrie starea moleculelor, ionilor sau atomilor proveniți dintr-o fază fluidă care au părăsit masa principală a fluidului pentru a forma un strat subțire, concentrat, la granița dintre două faze.
• adsorbție — Fenomenul fizico-chimic spontan constând în fixarea și concentrarea moleculelor unui fluid (gaz sau lichid) pe suprafața unui corp solid sau lichid. Spre deosebire de absorbție (care este un fenomen de volum), adsorbția este strict un fenomen de suprafață controlat de dezechilibrul forțelor intermoleculare din straturile superficiale ale adsorbantului. Se împarte în adsorbție fizică (physisorption), bazată pe forțe slabe Van der Waals, și adsorbție chimică (chemisorption), bazată pe legături chimice reale.
• adsorbțiune — Variantă lingvistică mai veche sau arhaică a substantivului 'adsorbție', ce desemnează procesul fizico-chimic prin care moleculele, ionii sau atomii unei substanțe fluide (gaz sau lichid) sunt reținuți și concentrați pe suprafața sau interfața unui corp solid sau lichid. Deși utilizat frecvent în tratatele științifice de la începutul secolului XX, termenul a fost înlocuit treptat în standardele academice moderne și în dicționarele curente de forma mai scurtă 'adsorbție'.
• afișabil — Care poate fi afișat, expus sau prezentat în mod vizibil pe un ecran electronic, pe un monitor, pe un panou publicitar sau pe orice alt dispozitiv de redare a informației. În programare și design digital, termenul descrie datele, caracterele sau elementele grafice care îndeplinesc condițiile tehnice de formatare și compatibilitate pentru a fi randate corect și făcute accesibile utilizatorului.
• aiepta — Formă regională sau arhaică rară (atestată în graiuri periferice vestice) folosită pentru a exprima acțiunea de a făta sau a da naștere unui ied (aiept); a se înmulți (despre capre). Ca verb reflexiv reciproc, se întâlnește în vorbirea populară pentru a descrie perioada de împerechere din turmele de capre.
• aieptare — Acțiunea de a aiepta și rezultatul ei; procesul fiziologic prin care caprele dau naștere iezilor (aiepți) în cadrul comunităților pastorale tradiționale; perioadă de fătare și înmulțire a septelului în graiurile rurale din vestul Transilvaniei.
• alămi — Variantă fonetică regională sau tehnică secundară pentru verbul a lămi (sau a lămâi în metalurgie); acțiunea de a acoperi suprafața unui obiect din fier, oțel ori fontă cu un strat subțire și uniform de alamă, prin electroliză sau prin imersie în aliaj topit, cu scopul de a-i asigura o protecție eficientă împotriva coroziunii și un aspect estetic strălucitor.
• alintat — Care a primit dovezi de afecțiune și tandrețe; persoană, în special un copil, tratată cu multă îngăduință și ale cărei dorințe sau capricii sunt satisfăcute instantaneu. În sens comportamental, descrie o atitudine răsfățată, pretențioasă sau afectată, adoptată pentru a atrage atenția ori pentru a obține privilegii nejustificate.
• ananghe — Termen livresc rar, livrat istoric sub formă de arhaism cu rădăcini în filozofia antică greacă, desemnând o necesitate absolută, o constrângere fatală, destinul implacabil sau o forță superioară căreia ființa umană nu i se poate opune. În textele literare vechi sau în eseurile filozofice, conceptul este utilizat pentru a evoca ideea de fatalitate cosmică ori o obligație morală și existențială supremă ce guvernează mersul lucrurilor dincolo de voința individuală.
• ancadrament — Ansamblu structural, decorativ sau constructiv, realizat din piatră, lemn, marmură sau tencuială profilează, care înconjoară o deschidere de ușă ori de fereastră. Acesta are atât rolul estetic de a pune în valoare golul arhitectural, cât și funcția practică de a consolida marginile zidăriei și de a asigura îmbinarea etanșă cu tâmplăria.
• anopistograf — Manuscris, document vechi sau papirus care este scris, imprimat ori gravat pe o singură față, cealaltă rămânând complet albă din motive tehnice, economice sau de estetică ritualică. Ca adjectiv, termenul califică orice suport material (pergament, hie, tăbliță) care prezintă text sau elemente grafice exclusiv pe o parte, fiind specific primelor stadii de dezvoltare a volumetricii și structurii cărții în antichitate.
• anopistografic — Care aparține anopistografului, privitor la tehnica scrierii sau imprimării pe o singură față a suportului material; care este realizat structural prin lăsarea versoului liber de orice semn grafic. În bibliologie, descrie o caracteristică tehnică a primelor tipărituri europene sau a textelor epigrafice monumentale unde utilizarea celei de-a doua fețe ar fi compromis lizibilitatea ori integritatea textului.
• antetracțiune — Sistem de propulsie sau dispunere mecanică în care forța motrice este aplicată exclusiv pe puntea din față a unui vehicul, asigurând tragerea ansamblului structural de către roțile anterioare. În dinamica autovehiculelor, acest tip de tracțiune frontală timpurie sau experimentală optimizează stabilitatea direcțională în viraje și mărește aderența pe suprafețe alunecoase prin plasarea greutății motorului direct deasupra roților motoare.
• Anuca — Nume de botez feminin, utilizat ca formă hipocoristică sau diminutivală tradițională românească pentru numele Ana ori Anca; prenume rar în uzul contemporan, dar adânc înrădăcinat în onomastica rurală și în literatura clasică din spațiul est-european.
• Anușa — Nume de botez feminin sau formă hipocoristică arhaică și tradițională românească derived din numele Ana ori structuri înrudite precum Anuța; prenume rar întâlnit în uzul contemporan, dar prezent în documentele istorice regionale și în onomastica balcanică ca nume afectiv.