#magmă

• adamellit — Rocă magmatică plutonică grosieră, considerată o varietate specifică de granit sau monzonit, în structura căreia feldspatul potasic și feldspatul plagiocaz (în special oligoclaz ori androzin) se găsesc în proporții aproximativ egale. Această rocă cristalină conține de asemenea cuarț din abundență și minerale feromagneziene precum biotitul sau hornblenda, fiind întâlnită frecvent în masivele muntoase vechi.
• afanit — Rocă magmatică (vulcanică sau filoniană) cu o textură extrem de fină, microcristalină sau vitroasă, în care cristalele componente sunt de dimensiuni atât de mici încât nu pot fi distinse cu ochiul liber, fiind necesară utilizarea microscopului optic. Ca adjectiv, termenul descrie textura specifică a acestor roci (precum bazaltul sau andezitul), rezultată în urma unui proces de răcire rapidă a magmei la suprafața scoarței terestre.
• afanitic — Care prezintă caracteristicile unui afanit; termen utilizat pentru a descrie textura rocilor magmatice ale căror componente cristaline sunt de dimensiuni microscopice sau submicroscopice, fiind imposibil de distins cu ochiul liber. Această structură extrem de fină indică o solidificare rapidă a magmei sau a lavei la suprafața scoarței terestre ori în imediata apropiere a acesteia, proces ce a împiedicat creșterea unor cristale mari.
• afiric — Termen de specialitate utilizat pentru a descrie o rocă magmatică sau vulcanică a cărei textură este extrem de fină, microcristalină ori vitroasă, fiind caracterizată prin absența totală a fenocristalelor (cristale mari vizibile cu ochiul liber). Rocile afirice se formează prin răcirea extrem de rapidă a lavei la suprafața scoarței terestre, fenomen ce împiedică dezvoltarea granulelor minerale macroscopice.
• akermanit — Mineral din grupul melilitului, format dintr-un silicat complex de calciu și magneziu cu formula chimică Ca2MgSi2O7; se cristalizează în sistemul tetragonal și apare frecvent în rocile magmatice efuzive sărace în siliciu, în calcarele metamorfozate de contact termic sau ca component structural major în zgurile metalurgice industriale. Acest mineral de temperatură înaltă formează o serie izomorfă continuă cu gehlenitul, fiind utilizat în studiile petrologice pentru determinarea condițiilor termodinamice de solidificare a magmelor.
• alcalic — Care conține alcali; care are proprietăți de bază ori alcaline; alcalin. În geologie și petrografie, termenul descrie roci magmatice sau minerale bogate în metale alcaline (cum sunt sodiul și potasiul), caracterizate printr-o compoziție chimică specifică ce influențează structura și evoluția topiturilor crustale.
• aldur — Termen științific sau variantă rară ce desemnează un tip specific de agregat mineral granular ori o varietate structurală microcristalină întâlnită în rocile magmatice străvechi. În sens extins, cuvântul este analizat în studiile de petrologie comparată pentru a descrie formațiunile silicatice rezistente la eroziune termică, ce se dezvoltă în condiții de presiune extremă în scoarța terestră.
• alfel — Termen mineralogic rar utilizat pentru a descrie o varietate specifică de feldspat sau o structură microcristalină asociată silicaților nativi. În lucrările geologice vechi, cuvântul făcea referire la compuși structurali ai rocilor magmatice, fiind un neologism tehnic asimilat sporadic în literatura de specialitate pentru a clasifica eșantioanele cu o textură granulară distinctă.
• alotriomorf — Despre minerale sau componente cristaline ale unei roci magmatice: care nu prezintă fețe geometrice proprii sau o formă exterioară regulată nativă, deoarece dezvoltarea sa structurală a fost limitată și constrânsă de spațiile libere rămase între cristalele formate anterior în timpul solidificării magmei.
• alotriomorfism — Proprietate, stare sau fenomen structural caracteristic unor minerale sau roci magmatice, constând în dezvoltarea unor cristale lipsite de fețe geometrice proprii ori de o formă exterioară regulată nativă. Acest proces mineralogic are loc atunci când creșterea cristalelor este constrânsă și limitată mecanic de spațiile libere rămase între alte componente minerale solidificate anterior în masa aceleiași topituri magmatice.
• amfibol — Denumire generică pentru un grup extins de minerale inosilicate cu o structură cristalină monoclinică sau ortorombică, formate din catene duble de tetraedre de dioxid de siliciu. Acest grup structural, din care fac parte hornblenda, actinotul și tremolitul, conține de regulă ioni de fier, magneziu, calciu și sodiu, fiind un constituent esențial al multor roci magmatice și metamorfice închise la culoare.
• anatexie — Proces geologic profund de topire parțială sau totală a rocilor preexistente din scoarța terestră profundă (metamorfice sau magmatice) sub acțiunea temperaturilor și presiunilor extrem de ridicate. Reprezentând etapa ultimă a metamorfismului regional (ultrametamorfism), anatexia duce la formarea magmelor granitice secundare și a rocilor mixte numite migmatite, având un rol fundamental în reciclarea și evoluția structurală a litosferei.
• ancluz — Fragment dintr-o rocă mai veche sau cristal preexistent încorporat în masa unei roci magmatice sau metamorfice în timpul procesului de consolidare a magmei; incluziune minerală capturată într-un mediu gazdos diferit ca structură. Ca adjectiv, descrie o textură petrografică marcată de prezența unor astfel de minerale sau elemente captive.
• andesine — Mineral din clasa silicaților, mai exact o varietate intermediară de feldspat plagioclaz, definit structural printr-un raport chimic specific între albita și anortită (între 30% și 50% anortită). Este un constituent comun al rocilor magmatice intermediare, cum sunt andezitele și dioritele, primindu-și numele de la Munții Anzi, unde a fost identificat și descris inițial în mod abundent.
• andezin — Mineral din grupul feldspaților plagioclazi, constituit dintr-un amestec izomorf de albită și anortită în proporții determinate, fiind un silicat natural de aluminiu, calciu și sodiu. Cristalizează în sistemul triclinic și reprezintă un component esențial și diagnostic în structura rocilor magmatice intermediare, numele său fiind legat de ocurența abundentă în lanțul muntos al Anzilor.
• andezit — Rocă magmatică efuzivă (vulcanică) cu textură microlitică sau porfirică, de culoare cenușie, brună ori verzuie, compusă în principal din feldspat plagioclaz (cum este andezinul) și minerale feromagneziene (amfiboli, piroxeni sau biotit). Are o arie largă de răspândire în zonele de erupție și este intens utilizată în construcții ca piatră brută, pavaj, split sau agregat structural datorită durității sale.
• andezitic — Care aparține andezitului, privitor la andezit sau care are compoziția, structura și caracteristicile specifice acestei roci magmatice efuzive. În petrografie, descrie magmele, lavele, tufurile sau curentele vulcanice cu un conținut intermediar de dioxid de siliciu (silice), specifice zonelor de subducție tectonică.
• anită — Mineral rar din clasa silicaților, mai exact o varietate de mică neagră (biotit) extrem de bogată în fier trivalent și potasiu, recunoscută oficial în clasificările mineralogice internaționale sub denumirea de annit. În geologie, prezența sa în rocile magmatice sau metamorfice oferă indicii cruciale privind condițiile de presiune, temperatură și fuziune parțială din scoarța terestră.
• anortit — Mineral din clasa silicaților, reprezentând termenul calcic pur al seriei izomorfe a feldspaților plagioclazy (silicat de calciu și aluminiu). Cristalizează în sistemul triclinic, are o culoare albă, cenușie sau roșiatică și este un constituent structural comun în rocile magmatice bazice și ultrabazice (cum sunt gabbrourile și bazaltele), precum și în unele roci metamorfice sau materiale meteoritice.
• anortozit — Rocă magmatică faneritică plutonică compusă aproape exclusiv (peste nouăzeci la sută) din feldspat plagioclaz bogat în calciu. Are o importanță geologică deosebită, alcătuind masive magmatice vechi de vârstă precambriană pe Pământ și constituind, de asemenea, componentul structural principal al zonelor muntoase intens haterizate de pe suprafața Lunii (scoarța lunară timpurie).