#pneu
- aerifer — Care conduce, transportă, conține sau depozitează aer ori alte gaze; se referă în mod special la țesuturile, canalele sau vasele organismelor vii (în deosebi plante acvatice) adaptate structural pentru circulația și stocarea aerului. În context tehnic sau industrial, descrie un sistem de conducte ori instalații concepute special pentru vehicularea fluxurilor pneumatice.
- aerlift — Instalație, pompă sau dispozitiv tehnic bazat pe principiul transportului pneumatic, utilizat pentru ridicarea unui lichid ori a unui amestec de apă și sedimente printr-o conductă verticală, prin intermediul injectării de aer comprimat la bază. Acest sistem este utilizat pe scară largă în acvaristică pentru filtrarea apei, în ingineria petrolieră și în lucrările de dragare datorită lipsei componentelor mecanice în mișcare.
- aerocist — Formațiune anatomică în formă de vezică, pungă sau sac plin cu aer, întâlnită în structura tulpinii ori a frunzelor unor plante acvatice și alge marine (cum sunt cele din genul Fucus). Această veziculă plutitoare funcționează ca un organ hidrostatic natural, menținând planta la suprafața apei pentru a capta o cantitate maximă de lumină solară necesară procesului de fotosinteză.
- aerocistografie — Metodă radiologică de investigare a vezicii urinare ce constă în efectuarea unor radiografii după ce cavitatea vezicală a fost destinsă prin insuflarea unei cantități controlate de aer sau de alt gaz steril. Acest examen imagistic permite evidențierea conturului pereților vezicali, detectarea tumorilor radiotransparente, a calculilor sau a diverticulilor, funcționând ca mediu de contrast negativ.
- aerocistoscopie — Metodă de explorare endoscopică vizuală directă a interiorului vezicii urinare prin intermediul unui aerocistoscop, după ce cavitatea a fost destinsă mecanic prin insuflarea de aer steril sau alt gaz. Această procedură diagnostică sau terapeutică permite examinarea minuțioasă a mucoasei vezicale și efectuarea de mici intervenții chirurgicale fără utilizarea unui mediu lichid.
- aeroduct — Conductă de mari dimensiuni, tub structural, canal artificial sau instalație tehnică complexă special concepută pentru captarea, transportul, vehicularea sau distribuirea maselor de aer ori a altor gaze într-un sistem industrial, minier sau de ventilație urbană. De asemenea, termenul poate descrie conceptual un coridor aerian securizat destinat exclusiv tranzitului controlat al anumitor fluxuri pneumatice.
- aeromamografie — Metodă radiologică istorică sau tehnică imagistică experimentală de examinare a glandei mamare, ce constă în efectuarea unor radiografii după introducerea sau insuflarea controlată a aerului sau a unui alt gaz steril ca mediu de contrast negativ în țesuturile periglandulare ori în canalele galactofore, utilizată pentru evidențierea tumorilor înainte de apariția mamografiei digitale moderne.
- aeromotor — Dispozitiv mecanic, motor sau instalație tehnică complexă care transformă energia cinetică a curenților de aer ori a vântului în energie mecanică direct utilizabilă sau în energie electrică. În sens structural larg, termenul include de la turbinele eoliene moderne de mare putere până la morile de vânt tradiționale sau motoarele pneumatice acționate pe bază de aer comprimat.
- aeropiezism — Domeniu al fizicii aplicate sau ansamblu de fenomene mecanice care studiază comportamentul, compresibilitatea și variațiile de presiune ale aerului sau ale altor gaze supuse unor forțe externe. Acest principiu structural stă la baza proiectării sistemelor pneumatice de înaltă precizie, a barometrelor avansate și a dispozitivelor de măsurare a densității atmosferice în regim dinamic.
- aerotonometrie — Metodă experimentală sau procedeu clinic de laborator utilizat pentru determinarea și măsurarea tensiunii ori a presiunii parțiale a gazelor (oxigen, dioxid de carbon) dizolvate în lichidele biologice, în special în sânge, prin echilibrarea acestora cu un volum determinat de aer sau amestec gazos. Acest proces structural oferă date esențiale pentru evaluarea funcției respiratorii și a schimburilor gazoase alveolo-capilare.
- aerotransportor — Instalație mecanică complexă, dispozitiv industrial sau vehicul special conceput structural pentru a muta, ridica ori propulsa încărcături grele sau mărfuri prin utilizarea unui flux continuu de aer sau a pernei de aer. Ca adjectiv, descrie orice mecanism tehnic sau aeronavă de mari dimensiuni ce îndeplinește funcția de cărăuș aerian prioritar în lanțurile de distribuție globală.
- aerouretroscop — Instrument medical urologic de precizie utilizat pentru examinarea vizuală directă a interiorului uretrei, conceput structural pentru a permite insuflarea controlată de aer sau gaz cu scopul de a dilata lumenul urinar și a facilita vizualizarea mucoasei. Acest dispozitiv tehnic permite diagnosticarea stricturilor, a chisturilor sau a altor patologii uretrale specifice.
- aluminoză — Formă severă de pneumoconioză cauzată de inhalarea prelungită și cronică a prafului fin de aluminiu sau a particulelor de alumină în mediul de lucru industrial, manifestată prin fibroză pulmonară progresivă, tuse și dificultăți respiratorii majore.
- alveolită — Proces inflamator sau infecțios localizat la nivelul unei alveole. În stomatologie (alveolită postextracțională), reprezintă o complicație dureroasă ce apare după extracția unui dinte din cauza infectării sau absenței cheagului de sânge protector; în pneumologie, definește inflamația alveolelor pulmonare provocată de factori alergici, infecțioși ori toxici, afectând structural capacitatea respiratorie.
- amforic — Referitor la sunetul sau suflul respirator caracteristic, asemănător cu cel produs prin suflarea deasupra gâtului unui vas gol; suflu pulmonar patologic modificat structural care indică prezența unei cavități mari (cavernă tuberculoasă) sau a unui pneumotax de proporții în cutia toracică.
- amforism — Fenomen acustic patologic perceput prin auscultație, caracterizat prin prezența rezonanței amforice sau a zgomotelor respiratorii metalice asemănătoare cu suflatul într-un recipient gol. Acest semn structural indică de cele mai multe ori existența unei caverne pulmonare de mari dimensiuni sau instalarea unui pneumotax spontan.
- amforofonie — Fenomen acustic patologic observat în timpul auscultației toracice, caracterizat prin modificarea timbrului vocii sau al zgomotelor respiratorii, care capătă o rezonanță metalică distinctă, similară cu sunetul produs prin vorbirea deasupra unui vas gol. Această anomalie structurală indică prezența unei caverne pulmonare voluminoase, aerate și cu pereți rigizi, ori existența unui pneumotax.
- angiocardiopneumografie — Metodă radiologică ultraspecializată de investigație imagistică ce permite vizualizarea și înregistrarea structurală, cu ajutorul unei substanțe de contrast, a cavităților cardiace, a marilor vase și a întregii rețele vasculare pulmonare. Această procedură clinică complexă este utilizată pentru evaluarea detaliată a hemodinamicii cardiopulmonare și diagnosticarea cu precizie a unor afecțiuni severe precum tromboembolismul pulmonar masiv sau malformațiile vasculare congenitale complexe.
- angiopneumografie — Metodă radiologică de investigație imagistică ce constă în vizualizarea și înregistrarea structurală a sistemului vascular pulmonar (artere și vene pulmonare), prin injectarea unei substanțe de contrast radiopace. Această procedură clinică complexă este esențială în pneumologie și chirurgie toracică pentru diagnosticarea de precizie a tromboembolismului pulmonar, evaluarea malformațiilor vasculare locale sau maparea preoperatorie a circulației în cazul tumorilor pulmonare.
- antitabagic — Care combate tabagismul ca dependență medicală; medical sau terapeutic destinat ajutării persoanelor să renunțe la fumat și să depășească sevrajul nicotinic. Spre deosebire de termenul comercial, acesta descrie în mod specific tratamente clinice, patch-uri cu nicotină, gume medicamentoase, scheme de consiliere psihologică sau medicamente destinate vindecării intoxicației cronice cu tutun.