#pneumologie
- aerotonometrie — Metodă experimentală sau procedeu clinic de laborator utilizat pentru determinarea și măsurarea tensiunii ori a presiunii parțiale a gazelor (oxigen, dioxid de carbon) dizolvate în lichidele biologice, în special în sânge, prin echilibrarea acestora cu un volum determinat de aer sau amestec gazos. Acest proces structural oferă date esențiale pentru evaluarea funcției respiratorii și a schimburilor gazoase alveolo-capilare.
- alveolită — Proces inflamator sau infecțios localizat la nivelul unei alveole. În stomatologie (alveolită postextracțională), reprezintă o complicație dureroasă ce apare după extracția unui dinte din cauza infectării sau absenței cheagului de sânge protector; în pneumologie, definește inflamația alveolelor pulmonare provocată de factori alergici, infecțioși ori toxici, afectând structural capacitatea respiratorie.
- amforic — Referitor la sunetul sau suflul respirator caracteristic, asemănător cu cel produs prin suflarea deasupra gâtului unui vas gol; suflu pulmonar patologic modificat structural care indică prezența unei cavități mari (cavernă tuberculoasă) sau a unui pneumotax de proporții în cutia toracică.
- amforism — Fenomen acustic patologic perceput prin auscultație, caracterizat prin prezența rezonanței amforice sau a zgomotelor respiratorii metalice asemănătoare cu suflatul într-un recipient gol. Acest semn structural indică de cele mai multe ori existența unei caverne pulmonare de mari dimensiuni sau instalarea unui pneumotax spontan.
- amforofonie — Fenomen acustic patologic observat în timpul auscultației toracice, caracterizat prin modificarea timbrului vocii sau al zgomotelor respiratorii, care capătă o rezonanță metalică distinctă, similară cu sunetul produs prin vorbirea deasupra unui vas gol. Această anomalie structurală indică prezența unei caverne pulmonare voluminoase, aerate și cu pereți rigizi, ori existența unui pneumotax.
- angiopneumografie — Metodă radiologică de investigație imagistică ce constă în vizualizarea și înregistrarea structurală a sistemului vascular pulmonar (artere și vene pulmonare), prin injectarea unei substanțe de contrast radiopace. Această procedură clinică complexă este esențială în pneumologie și chirurgie toracică pentru diagnosticarea de precizie a tromboembolismului pulmonar, evaluarea malformațiilor vasculare locale sau maparea preoperatorie a circulației în cazul tumorilor pulmonare.
- antitabagic — Care combate tabagismul ca dependență medicală; medical sau terapeutic destinat ajutării persoanelor să renunțe la fumat și să depășească sevrajul nicotinic. Spre deosebire de termenul comercial, acesta descrie în mod specific tratamente clinice, patch-uri cu nicotină, gume medicamentoase, scheme de consiliere psihologică sau medicamente destinate vindecării intoxicației cronice cu tutun.
- antituberculos — Care previne, combate, vindecă sau acționează direct împotriva tuberculozei; antibiotic sau chimioterapic specific (cum ar fi izoniazida, rifampicina sau pirazinamida) utilizat pentru a distruge sau a opri multiplicarea bacteriei Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch) în organism.
- antitusiv — Care calmează, atenuează sau oprește tusea; medicament sau substanță activă administrată pentru tratarea simptomatică a tusei uscate, iritative și neproductive. Acționează fie central, prin deprimarea centrului tusei din bulbul rahidian (cum fac codeina sau dextrometorfanul), fie periferic, prin anestezierea receptorilor senzitivi de la nivelul mucoasei tractului respirator.
- antracoză — O afecțiune respiratorie cronică pulmonară din categoria pneumoconiozelor, cauzată de inhalarea prelungită și acumularea particulelor fine de praf de cărbune în țesutul pulmonar. Această boală profesională, frecventă în rândul minerilor, provoacă pigmentarea neagră a plămânilor, alterarea elasticității alveolare și poate evolua spre fibroză pulmonară progresivă.
- asmatic — Care suferă de astm bronsic sau care manifestă simptomele clinice caracteristice acestei afecțiuni respiratorii cronice (dispnee, wheezing, tuse); (ca adjectiv) care aparține astmului, este provocat de acesta ori se referă la crizele paroxistice de sufocare cauzate de bronhospasm și de inflamația căilor aeriene.
- aspergilom — Formațiune fungică pseudotumorală, sub formă de ghem sau conglomerat, dezvoltată prin colonizarea cu fungi din genul Aspergillus (în special Aspergillus fumigatus) a unei cavități pulmonare preexistente (cum ar fi cele lăsate de tuberculoză, sarcoidoză sau chisturi aeriene). Cunoscut și sub numele de ghem fungic, acesta se dezvoltă fără a invada țesutul pulmonar înconjurător, dar poate provoca hemoptizii severe prin erodarea vaselor de sânge adiacente.
- aspergiloză — Nume generic dat unui grup de infecții sau reacții alergice umane ori animale provocate de mucegaiurile din genul Aspergillus; afecțiune care se transmite prin inhalarea sporilor prezenți în aer, manifestându-se sub diverse forme clinice, de la reacții de hipersensibilitate (cum este aspergiloza bronhopulmonară alergică) până la forme invazive severe și potențial fatale la pacienții imunocompromiși.
- astmologie — O ramură specializată a pneumologiei și alergologiei care se ocupă exclusiv cu studiul teoretic, diagnosticul clinic, mecanismele patogenice, tratamentul și prevenția astmului bronșic și a sindroamelor astmatiforme corelate. Deși adesea integrată în disciplinele medicale mai largi ale aparatului respirator, reprezintă un domeniu de cercetare avansată axat pe imunologia căilor aeriene și dezvoltarea terapiilor biologice țintite.
- atelectazie — Afecțiune respiratorie patologică ce constă în colabarea totală sau parțială a alveolelor pulmonare, ducând la pierderea conținutului aerian din parenchimul pulmonar afectat și la imposibilitatea realizării schimbului de gaze. Poate fi congenitală, apărută la nou-născuți prin neexpansionarea plămânilor la naștere, sau dobândită la adulți din cauza obstrucției căilor aeriene prin dopuri de mucus, tumori, corpi străini ori prin compresie extrinsecă exercitată de lichid sau aer în pleură.