#procedură

• abjudeca — A deposeda pe cineva de un drept, de un bun sau de o calitate printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o decizie oficială; a contesta și a anula pe cale legală un titlu ori o proprietate deținută anterior de o persoană. În dreptul procesual modern, termenul este rar utilizat, fiind înlocuit de concepte precum expropriere, decădere din drepturi sau anularea unui titlu.
• abjudecare — Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei; deposedarea legală a unei persoane de un bun, de un drept patrimonial sau de o calitate oficială, în urma unei hotărâri judecătorești definitive. Reprezintă actul procedural prin care instanța desființează un titlu juridic invocat de una dintre părți, constatând lipsa de temei legal sau existența unei fraude în dobândirea acestuia.
• admisibil — Care poate fi admis, acceptat, îngăduit sau luat în considerare; care este plauzibil, tolerabil, permis de lege, de logică ori de normele sociale și morale. În domeniul juridic, termenul caracterizează o cerere, o probă sau o acțiune care îndeplinește toate condițiile de formă și fond prevăzute de codurile de procedură pentru a fi analizată pe fond.
• admisibilitate — Calitatea sau însușirea a ceea ce este admisibil; caracterul unei cereri, al unei probe sau al unei acțiuni de a îndeplini condițiile legale, logice ori procedurale pentru a fi primită și analizată în fond de către o instanță judecătorească ori o autoritate competentă. Reprezintă un filtru procedural esențial în drept, menit să asigure conformitatea actelor cu normele de ordine publică înainte de evaluarea validității lor.
• amnestiere — Acțiunea de a amnestia și rezultatul ei; aplicarea efectivă a prevederilor unui act de clemență asupra unui dosar penal ori asupra unui condamnat. Procesul structural de amnestiere implică verificarea administrativă a criteriilor stabilite prin lege, încetarea urmăririi penale desfășurate de magistrați și eliberarea imediată din penitenciare a celor vizați.
• amnistiare — Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei; procesul instituțional, legislativ și administrativ prin care statul acordă oficial clemență infractorilor, anulând răspunderea juridică penală pentru anumite fapte specificate. Spre deosebire de grațiere, amnistierea are un impact colectiv mai larg, înlăturând inclusiv incriminarea istorică a faptei comise.
• amnistiere — Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei; procesul instituțional, legislativ și administrativ prin care statul acordă oficial clemență infractorilor, anulând răspunderea juridică penală pentru anumite fapte specificate. Spre deosebire de grațiere, amnistierea are un impact colectiv mai larg, înlăturând inclusiv incriminarea istorică a faptei comise.
• analgosedare — Tehnică medicală și anestezică anestezică controlată, utilizată structural în secțiile de terapie intensivă sau în timpul procedurilor endoscoopice și chirurgicale minore, constând în administrarea concomitentă a unui analgezic puternic (de regulă un opioid) și a unui sedativ (hipnotic). Acest procedeu induce pacientului o stare de relaxare profundă, calm, somnolență și insensibilitate completă la durere, menținând în același timp reflexele respiratorii de bază și capacitatea de a răspunde la comenzi verbale simple.
• anchetare — Acțiunea de a ancheta o persoană sau o situație; procesul dinamic și procedural prin care suspecții, martorii sau persoanele implicate într-un caz sunt supuse interogatoriilor și verificărilor legale pentru stabilirea implicării lor într-o faptă ilicită.
• anchetat — Care face obiectul unei anchete penale, administrative sau jurnalistice; persoană fizică sau juridică supusă cercetărilor oficiale sau audierilor de către organele de urmărire penală sau de către o comisie de investigație pentru stabilirea gradului de vinovăție sau de implicare într-o faptă ilicită.
• antepronunța — A-și exprima în mod public ori anticipat opinia sau convingerea juridică asupra fondului unui litigiu aflat în curs de judecată, înainte ca instanța să delibereze și să emită o hotărâre oficială. În dreptul procesual, fapta unui judecător de a se antepronunța constituie o încălcare structurală gravă a principiilor de imparțialitate și independență, reprezentând un motiv legal riguros pentru recuzarea sau abținerea acestuia.
• antepronunțare — Fapta sau manifestarea prin care un judecător ori un membru al unui complet de judecată își exprimă convingerea intimă sau opinia juridică asupra soluției unui litigiu înainte de deschiderea oficială a deliberărilor. Acest fenomen procedural reprezintă o abatere structurală gravă de la normele de imparțialitate, generând prezumția de parțialitate și constituind un temei legal imperativ pentru admiterea unei cereri de recuzare.
• apărare — Acțiunea de a proteja împotriva unui atac, a unei agresiuni sau a unui pericol și rezultatul acesteia; ansamblu de măsuri tactice, strategice ori structuri fortificate menite să respingă o ofensivă inamică. În domeniul juridic, reprezintă totalitatea argumentelor, probelor și activităților desfășurate de un avocat pentru a demonstra nevinovăția unui acuzat, iar în sport definește tactica sau compartimentul unei echipe responsabil de împiedicarea adversarului de a înscrie.
• apelabil — Care poate fi supus unui apel; hotărâre judecătorească ce nu este definitivă și poate fi atacată la o instanță superioară conform legii. În telecomunicații și informatică, descrie un număr de telefon, un serviciu sau o funcție software care poate fi contactată ori executată printr-un semnal electronic de activare.
• apelant — Persoană fizică sau juridică ce declară și exercită calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri judecătorești; partea nemulțumită de prima sentință care cere rejudecarea cauzei. În telecomunicații, reprezintă persoana, dispozitivul sau postul telefonic de la care se inițiază un apel electronic.
• apelantă — Forma de feminin pentru apelant; femeie sau persoană juridică cu statut feminin care declară și exercită calea de atac a apelului împotriva unei decizii judecătorești nefavorabile. În rețelele de comunicații, definește persoana, stația sau entitatea feminină care inițiază o transmisiune, o sesiune de date ori o conexiune telefonică curentă.
• apelați — Formă flexionară a verbului 'apela' la persoana a II-a plural la indicativ prezent, imperativ sau conjunctiv prezent; acțiunea de a contacta un număr, de a recurge la o metodă sau de a ataca o sentință. Ca substantiv masculin plural, desemnează persoanele sau deciziile judecătorești împotriva cărora s-a formulat calea de atac a apelului în cadrul unui proces.
• apendicostomie — Procedură chirurgicală ce constă în aducerea apendicelui vermiform la suprafața peretelui abdominal și deschiderea acestuia pentru a crea o stomă terapeutică (cunoscută și ca procedura Malone). Această tehnică este utilizată pentru a permite efectuarea de clisme anterograde direct în colon în cazurile de incontinență fecală cronică sau constipație severă neurogenă.
• arbitragiu — Formă secundară, neologistică sau juridică pentru termenul 'arbitraj'; metodă alternativă de soluționare a litigiilor de către o terță persoană imparțială, desemnată de părți sau de o instanță. În domeniul financiar, reprezintă operațiunea de cumpărare și vânzare simultană a aceluiași activ pe piețe diferite pentru a profita de dezechilibrele de preț.
• arest — Măsură privativă de libertate dispusă de o autoritate judiciară pe o perioadă determinată, constând în reținerea sau încarcerarea unei persoane suspectate ori condamnate pentru o infracțiune. În sens instituțional structural, desemnează locul special amenajat (penitenciar, cameră de reținere) unde sunt deținute aceste persoane, în timp ce în legislația modernă se regăsește sub diverse forme procedurale preventive (cum ar fi arestul preventiv sau arestul la domiciliu).