#stoc

• abataj — Locul de muncă dintr-o mină unde se extrag mineralele utile sau operațiunea de sacrificare a animalelor într-un abator. În medicina muncii, abatajul minier este intens studiat din cauza riscului major de pneumoconize (silicoză, antracoză) indus de inhalarea prafului industrial, iar în igiena publică, abatajul zootehnic implică reglementări stricte pentru prevenirea contaminării bacteriene a cărnii și controlul zoonozelor.
• abvelian — Variantă ortografică rară întâlnită în vechile nomenclatoare lingvistice românești pentru termenul 'abbevilian'. Desemnează o cultură arheologică din paleoliticul inferior european (specifică mijlocului epocii pleistocenului), caracterizată prin producerea unor unelte rudimentare din piatră cioplită pe ambele fețe, în formă de migdală. Denumirea provine de la localitatea franceză Abbeville, unde au fost descoperite primele vestigii ale acestei industrii litice.
• acționar — Persoană fizică sau juridică ce deține una sau mai multe acțiuni în capitalul social al unei societăți pe acțiuni, având statutul de coproprietar al acesteia. Această calitate structurală îi conferă dreptul de a vota în adunarea generală, de a participa la managementul strategic și de a primi o cotă-parte din profit sub formă de dividende.
• acționară — Femeie sau persoană juridică (asimilată la genul feminin ca entitate ori societate) care deține una sau mai multe acțiuni în capitalul unei societăți comerciale. Acest statut juridic și structural îi oferă dreptul de a participa la adunările generale, de a-și exprima votul proporțional cu cota deținută și de a încasa dividende din profitul realizat.
• acționariat — Totalitatea acționarilor care dețin capitalul social al unei companii sau structura specifică de repartizare a acțiunilor în cadrul unei societăți comerciale. Acest termen definește ansamblul persoanelor fizice ori juridice care au drept de vot și dreptul de a primi dividende, reflectând totodată raportul de forțe, controlul strategic și guvernanța corporativă din interiorul unei entități economice.
• acțiune — Desfășurare a unei activități cu un scop determinat, act realizat de o ființă sau de un mecanism; titlu de valoare negociabil ce reprezintă o parte din capitalul unei societăți pe acțiuni; de asemenea, în fizică reprezintă mărimea dinamică fundamentală, iar în drept reprezintă mijlocul legal de apărare a unui drept în instanță. Acest concept polivalent guvernează dinamica mișcării, structura piețelor de capital și exercitarea drepturilor civile.
• adăpăciune — Formă substantivală arhaică, populară sau regională utilizată în trecut în locul termenului standard modern 'adăpare' sau 'adăpat'; acțiunea ritualică sau gospodărească de a da apă de băut vitelor ori turmelor la râu, fântână sau jgheab, ori locul propriu-zis unde se desfășura această activitate în cadrul comunităților pastorale vechi.
• adăpare — Acțiunea de a adăpa și rezultatul ei; procesul gospodăresc sau zootehnic prin care se asigură apa de băut necesară animalelor domestice (vite, cai, oi) pentru menținerea sănătății și a randamentului productiv. În sens larg, termenul desemnează și totalitatea operațiunilor de hidratare a șeptelului la jgheaburi, fântâni sau instalații automatizate.
• adăpat — Acțiunea de a da apă animalelor sau starea burtă-verde a unui animal care și-a potolit setea. Ca substantiv neutru, funcționează ca sinonim pentru 'adăpare', indicând momentul sau locul unde se adapă animalele. Ca adjectiv sau participiu, descrie un animal care a băut o cantitate suficientă de apă sau o substanță diluată cu un surplus de lichid.
• adăpătoare — Instalație, jgheab, vas sau dispozitiv special amenajat într-o curte, pe o pășune ori într-o fermă modernă pentru a asigura animalelor sau păsărilor accesul permanent și igienic la apa de băut. În sens tradițional, reprezintă un trunchi de copac scobit ori o structură de piatră așezată lângă o fântână, umplută manual cu apă pentru hidratarea șeptelului.
• adăpător — Persoană care are sarcina sau meseria de a adăpa animalele în cadrul unei exploatații zootehnice ori gospodării rurale. Ca adjectiv, descrie un obiect, un jgheab, o instalație sau un factor structural care servește la adăparea, hidratarea și potolirea setei șeptelului sau păsărilor.
• adăpătură — Formă substantivală arhaică sau populară utilizată în trecut pentru a desemna acțiunea de adăpare a animalelor ori rezultatul acestui proces; de asemenea, poate indica cantitatea de apă oferită unui animal la o singură adăpare sau porțiunea reziduală de apă amestecată cu impurități rămasă pe fundul unui jgheab după ce vitele au terminat de băut.
• adăpoi — Loc special amenajat, de obicei de mari dimensiuni, prevăzut cu jgheaburi lungi și bazine lângă un râu sau o fântână, destinat adăpării colective a turmelor ori cirezilor de vite; de asemenea, poate desemna o adăpătoare primitivă sau acțiunea masivă și organizată de hidratare a șeptelului într-o comunitate pastorală.
• adăpostare — Acțiunea de a adăposti sau de a se adăposti și rezultatul ei; procesul logistic, tehnic sau social de plasare a unor persoane, animale ori bunuri materiale într-un loc sigur, protejat de intemperii, pericole sau atacuri. În zootehnie, termenul desemnează ansamblul măsurilor de cazare a animalelor în grajduri sau hale, iar în managementul situațiilor de urgență, evacuarea și protejarea populației în buncăre ori centre temporare.
• after hours — Termen neologic împrumutat din limba engleză, utilizat inițial în economie și finanțe pentru a desemna tranzacțiile bursiere efectuate în afara orelor oficiale de program. În limbajul urban curent, sintagma s-a extins și desemnează petreceri, cluburi sau evenimente sociale care încep târziu în noapte sau în zori, după închiderea localurilor clasice.
• agiota — A face agiotaj; a efectua operațiuni speculative la bursă bazate pe fluctuațiile de curs ale acțiunilor, obligațiunilor sau valutei pentru a obține un profit rapid și adesea ilicit. În sens structural și istoric, acțiunea descrie manipularea artificială a pieței prin specularea diferențelor dintre valoarea nominală și cea comercială a titlurilor de credit.
• agiotagiu — Persoană care face agiotaj; speculator de bursă care profită de fluctuațiile de curs ale efectelor publice, acțiunilor sau monedelor pentru a se îmbogăți rapid. În sens structural și social, termenul are o conotație peiorativă, desemnând un intermediar financiar lipsit de scrupule care folosește informații privilegiate sau zvonuri false pentru a manipula piața.
• agiotaj — Operațiune speculativă la bursă constând în cumpărarea și vânzarea de titluri de valoare, acțiuni, obligațiuni sau valute cu scopul de a obține un câștig rapid din diferența dintre cursul actual și cel viitor. În sens structural și juridic, reprezintă adesea o manipulare artificială a pieței financiare, realizată prin răspândirea de zvonuri false sau prin manevre de monopolizare.
• agiotare — Acțiunea de a agiota și rezultatul ei; procesul de desfășurare a speculațiilor bursiere sau de manipulare a cursurilor valorice. În sens structural lingvistic, reprezintă substantivizarea verbului 'a agiota', fiind utilizată rar în literatura de specialitate pentru a defini dinamica sau actul propriu-zis de exploatare a variațiilor de preț.
• agiotor — Persoană care practică specula de bursă sau agiotajul; operator financiar ori speculator care urmărește obținerea de profituri rapide și substanțiale prin exploatarea exclusivă a fluctuațiilor de curs ale acțiunilor, obligațiunilor sau valutelor. În sens structural economic, termenul este sinonim cu cel de 'agiotagiu', păstrând aceeași conotație critică sau peiorativă legată de destabilizarea artificială a valorilor de piață.