#stup

• abănat — Termen medical vechi, regional sau arhaic, utilizat în trecut în satele românești pentru a descrie o stare de uluială, amețeală severă, confuzie mentală sau tulburare de conștiență (stupoarea). În semiologia psihiatrică timpurie, cuvântul califica pacienții care prezentau un comportament absent, privire fixă și lentoare psihomotorie accentuată, simptome specifice stărilor post-critice epileptice, encefalopatiilor toxice sau episoadelor catatonice.
• afumător — Ca substantiv, desemnează un dispozitiv portabil metalic utilizat în apicultură pentru a produce fum prin arderea unor materiale vegetale, având rolul de a liniști albinele în timpul intervențiilor la stup; de asemenea, poate indica persoana care se ocupă cu afumarea cărnii. Ca adjectiv, descrie un element chimic, un tip de lemn ori un dispozitiv care generează sau reține fumul.
• albinar — Persoană specializată în creșterea, îngrijirea și exploatarea rațională a albinelor în scopul obținerii mierii, cerii sau a altor produse apicole derivate. În sens vechi sau regional, desemnează un stupar ori prisăcar care practică această meserie conform tradițiilor locale.
• albinare — Loc special amenajat, adăpost structural sau complex de stupi unde sunt crescute și îngrijite albinele; prisacă ori stupină. Reprezintă de asemenea o variantă lexicală secundară pentru acțiunea colectivă sau procesul de organizare a unei activități apicole.
• albinărie — Loc special amenajat unde sunt amplasați stupii și unde se cresc albinele; prisacă sau stupină; îndeletnicirea sau meșteșugul creșterii albinelor, cuprinzând totalitatea cunoștințelor și tehnicilor necesare exploatării acestora. În sens colectiv, poate desemna o masă mare de albine în mișcare.
• albinărime — Mulțime mare de albine, roi dens sau populație masivă de insecte melifere privită ca o colectivitate unică; totalitatea apicultorilor sau a persoanelor care se ocupă cu stupăritul într-o anumită comunitate ori breaslă.
• albinărit — Ocupația, meșteșugul sau ramura agriculturii care se ocupă cu creșterea, îngrijirea și exploatarea rațională a albinelor pentru obținerea mierii și a altor produse derivate; apicultură sau stupărit. Din punct de vedere istoric, reprezenta și darea sau birul feudal perceput pe stupi în țările românești.
• Anuradhapura — Oraș străvechi și ruină arheologică majoră din Sri Lanka, fostă capitală spirituală și politică a țării timp de peste un mileniu; este recunoscut la nivel mondial ca un centru sacru al budismului Theravada, renumit pentru uriașele sale stupe (dagobe), bazinele antice gigantice și copacul sfânt Jaya Sri Maha Bodhi.
• apicol — Care aparține apiculturii sau stupăritului, privitor la apicultură; care se referă la creșterea și exploatarea albinelor în scopul obținerii de miere, ceară, polen sau propolis (de exemplu, bazin apicol, inventar apicol, produs apicol).
• apicultoare — Persoană de sex feminin specializată în creșterea, îngrijirea și exploatarea coloniilor de albine; femeie care practică stupăritul ca profesie sau activitate recreativă, ocupându-se cu managementul stupilor și recoltarea produselor apicole (miere, ceară, polen, propolis).
• apicultor — Persoană specializată în apicultură; crescător de albine care se ocupă cu organizarea stupinei, întreținerea coloniilor, stimularea producției biologice și extragerea mierii, a cerii sau a altor produse derivate din activitatea albinelor.
• apicultură — Ramură a zootehniei și a agriculturii care se ocupă cu studiul, creșterea, îngrijirea și exploatarea rațională a albinelor în scopul obținerii de produse apicole (miere, ceară, polen, propolis, lăptișor de matcă, venin), precum și pentru polenizarea culturilor agricole entomofile.
• apifug — Substanță chimică, preparat natural sau compus utilizat pentru a îndepărta, a respinge sau a goni albinele dintr-o anumită zonă; care are proprietatea de a alunga insectele din familia Apidae fără a le produce vătămări corporale, facilitând recoltarea mierii sau tratamentele fitosanitare.
• apiterapic — Care aparține apiterapiei sau este legat de tratamentele cu produse de stup; variantă adjectivală simplificată și sinonimă cu termenul „apiterapeutic”. Este utilizat adesea în limbajul comercial sau promoțional pentru produsele derivate din miere.
• arahnoză — O afecțiune parazitară sau o boală infecțioasă specifică albinelor sau altor insecte folositoare, provocată de infestarea masivă cu diverși acarieni sau alte mici arahnide parazite (cum ar fi genul Acarapis). Boala afectează sistemul respirator sau integritatea cutanată a insectei-gazdă, determinând o slăbire accentuată a coloniei și pierderi economice mari în apicultură dacă nu este tratată la timp cu acaricide specifice.
• astrupa — Variantă fonetică regională sau arhaică a verbului „a astupa” sau „a astruca”, însemnând a acoperi cu pământ, frunze ori paie, a închide o deschizătură sau a pune la adăpost proviziile într-o groapă. Este utilizat în subdialectele rurale pentru a descrie protejarea plantelor sensibile sau a rădăcinilor înainte de înghețul de iarnă.
• astuipat — Formă participială sau adjectivală regională (cu inserție fonetică) pentru termenul „astupat”; care a fost închis, blocat, acoperit sau astupat cu un dop, un capac ori un strat de pământ. Descrie starea unui obiect, a unui recipient sau a unei deschizături care a fost obstrucționată pentru a opri trecerea aerului, a lichidelor ori pentru a proteja conținutul.
• astupa — Acțiunea de a acoperi complet o deschizătură, o groapă, un canal sau un recipient cu un dop, un capac, pământ sau un alt material adecvat pentru a bloca trecerea unui fluid, a aerului ori a luminii. Folosit reflexiv, se referă la blocarea sau auto-obstrucționarea unui canal, a unei conducte ori a unei căi anatomice (cum ar fi un vas de sânge sau o glandă) din cauza acumulării de reziduuri, sedimente ori secreții organice.
• astupare — Acțiunea de a astupa și rezultatul ei; procesul mecanic, industrial, biologic sau gospodăresc prin care se realizează închiderea, acoperirea, blocarea ori izolarea unei gropi, a unui recipient, a unei conducte sau a unei deschizături. În context tehnic sau chirurgical, definea operațiunea de etanșare a unui orificiu structural pentru a preveni scurgerile de fluide ori contaminarea exterioară.
• astupat — Care a fost supus procesului de astupare; deschizătură, groapă, canal sau recipient care a fost închis, acoperit, blocat ori etanșat cu ajutorul unui dop, capac, pământ sau alt material. În sens medical ori tehnic, descrie o cale anatomică ori o conductă obstrucționată parțial sau total, ceea ce împiedică circulația normală a fluidelor ori a aerului.