#tehnică
- abrazare — Acțiunea de a abraza și rezultatul ei; proces tehnic de prelucrare, finisare sau curățare a unei suprafețe mecanice prin frecare intensă cu materiale abrazive; (prin extensie) uzură provocată de un agent extern dur asupra unui material.
- abrazor — (Tehnic, rar) Aparat, dispozitiv sau unealtă folosită pentru executarea operațiilor de abraziune, curățare sau șlefuire prin sablare ori frecare; (rar) muncitor calificat în prelucrarea suprafețelor cu materiale abrazive.
- acromatiza — A corecta un sistem optic format din mai multe lentile sau prisme pentru a elimina aberațiile cromatice, asigurând focalizarea culorilor din spectrul vizibil în același punct. Prin extensie, acțiunea presupune combinarea unor materiale cu indici de refracție și dispersie diferiți pentru a neutraliza descompunerea nedorită a luminii albe în fascicule colorate.
- acționare — Acțiunea de a acționa și rezultatul ei; punere în mișcare sau funcționare a unui mecanism, sistem electric, hidraulic ori pneumatic. În sens ingineresc, reprezintă un ansamblu structural de dispozitive (motoare, transmisii, actuatoare) destinate să transmită energie pentru a executa un lucru mecanic controlat.
- acționat — Care a fost pus în mișcare, declanșat sau coordonat de o forță exterioară, un mecanism ori un motor; de asemenea, în sens juridic, desemnează persoana chemată în instanță în cadrul unui proces. Acest termen polivalent reflectă fie starea unui sistem tehnic activat energetic, fie calitatea unei entități legale împotriva căreia s-a deschis o acțiune civilă sau comercială.
- actualizare — Acțiunea de a actualiza și rezultatul ei; proces tehnic sau administrativ prin care un sistem, un document, o bază de date ori o valoare monetară sunt aduse la zi și adaptate realității prezente. În domeniul software, reprezintă un pachet de date lansat pentru a corecta erori, a îmbunătăți securitatea sau a adăuga funcționalități noi unei aplicații existente.
- actualizator — Persoană, program software sau element structural care efectuează o actualizare, aducând un sistem, o bază de date ori un concept la stadiul curent. În lingvistică, se referă la un instrument gramatical sau morfosintactic (cum ar fi articolul ori timpurile verbale) care transpune o unitate lexicală virtuală din dicționar în enunțul concret, transformând limba în vorbire.
- actuator — Dispozitiv sau componentă mecanică, electrică ori hidraulică dintr-un sistem automat care transformă o formă de energie (electrică, pneumatică sau hidraulică) în mișcare fizică controlată. Acest element structural acționează ca un motor de execuție, primind semnale de la o unitate de control pentru a manipula sau ajusta un mecanism în realitate.
- acvaforte — Procedeu artistic de gravare a plăcilor metalice (în special de cupru sau zinc) prin intermediul acțiunii corozive a acidului azotic, urmat de imprimarea desenului obținut pe hârtie; de asemenea, denumire tradițională dată acidului azotic diluat folosit în acest scop. Acest termen structural descrie o tehnică fundamentală în artele grafice, renumită pentru precizia liniilor și profunzimea texturilor realizate.
- acvalang — Aparat autonom de respirat sub apă utilizat de scafandri, compus din una sau mai multe butelii cu aer comprimat și un hidroregulator care livrează gazul la presiunea mediului ambiant; neologism tehnic adaptat parțial după denumirea comercială Aqualung. Acest dispozitiv structural a revoluționat explorarea submarină, permițând mobilitatea completă fără conexiuni rigide cu suprafața.
- acvanautic — Care aparține sau se referă la acvanauți, la activitatea acestora ori la tehnicile de navigare și locuire în habitate submarine; privitor la explorarea științifică autonomă a adâncurilor marine. Acest termen descrie ansamblul de tehnologii structurale, echipamente presurizate și metodologii operaționale utilizate în misiunile de scufundare la mare adâncime.
- acvarelă — Tehnică de pictură bazată pe utilizarea unor vopsele speciale ale căror pigmenți sunt diluați exclusiv în apă, fiind aplicate pe suporturi poroase, de regulă hârtie groasă sau carton; de asemenea, desemnează opera de artă realizată prin acest procedeu ori tableta solidă de pigment colorat. Acest stil structural se remarcă prin transparență, fluiditate, suprapuneri delicate de nuanțe și o luminozitate specifică datorată albului hârtiei care rămâne parțial vizibil.
- acvario — Termen neologistic rar sau variantă stilistică utilizată ocazional pentru a desemna un acvariu modern de mari dimensiuni ori o componentă structurală a unui sistem complex de acvaristică destinat expunerii publice a faunei marine; împrumut adaptat parțial sub influența limbilor romanice (precum italiana sau spaniola). Acest cuvânt definește un mediu acvatic controlat tehnologic ce simulează habitatul natural al peștilor și plantelor exotice.
- acvatipie — Procedeu artistic sau tehnic rar de tipărire ori de reproducere a imaginilor grafice prin utilizarea unor cerneluri speciale preparate pe bază de apă, aplicate pe plăci tratate; de asemenea, desemnează stampa sau lucrarea finală obținută prin această metodă structurală. Tehnica asigură obținerea unor efecte vizuale de o transparență deosebită, similare cu cele ale acvarelei, eliminând totodată pigmenții toxici pe bază de solvenți chimici.
- acvatoriu — Suprafață sau porțiune de apă delimitată natural ori artificial (aparținând unui port, unui golf, unui lac sau unei mări) destinată evoluției, manevrării, ancorării sau staționării în siguranță a navelor și hidroavioanelor; de asemenea, include bazinele de întoarcere și șenalele de acces portuare. Această incintă structurală este protejată de diguri și monitorizată strict pentru a asigura adâncimi optime și protecție împotriva valurilor mari.
- adâncire — Acțiunea de a adânci sau de a se adânci și rezultatul ei; procesul tehnic sau natural prin care o cavitate, o albie ori o groapă devine mai profundă. În plan social, economic sau politic, termenul desemnează agravarea, intensificarea sau amplificarea unei crize, a unei neînțelegeri ori a discrepanțelor structurale dintre elemente.
- adăugătoare — Forma de feminin a substantivului adăugător, indicând o piesă secundară, un element auxiliar sau o anexă structurală atașată unui ansamblu tehnic pentru a-i mări capacitatea ori performanța. Ca adjectiv, descrie o piesă, o clauză sau o funcție care acționează ca un supliment sau completare directă a unui element principal.
- adintare — Termen tehnic arhaic sau regional ce desemnează acțiunea de a încastra, a îmbina în dinți ori a fixa structural piese de lemn sau metal prin intermediul unor crestături intercalate; procesul de danturare mecanică rudimentară aplicat la roțile morilor de apă sau la uneltele agricole tradiționale pentru a asigura transmisia forței.
- admisie — Faza inițială a ciclului de funcționare a unui motor cu ardere internă sau a unei pompe, în timpul căreia fluidul motor (aerul, amestecul carburant sau aburul) este aspirat ori introdus în cilindru; conducta, orificiul sau mecanismul prin care se realizează această introducere. Procesul este controlat de supape speciale pentru a optimiza randamentul volumetric și arderea completă.
- admitant — Element, circuit sau mărime caracterizată prin admitanță; componentă sau mediu capabil să permită trecerea curentului electric alternativ sau a fluxului de energie într-un sistem fizic. Ca mărime derivată, reprezintă inversul impedanței și măsoară ușurința cu care un circuit electric conduce curentul, fiind utilizat intens în calculele de inginerie energetică și proiectare structurală a rețelelor.