#Alba

• Alba Longa — Oraș legendar și străvechi din Italia centrală, situat în regiunea Latium, în Munții Albani, distrus complet de către Roma în secolul al VII-lea î.Hr. Conform tradiției și mitologiei romane, a fost fondat de Ascanius (fiul eroului troian Eneas) și a fost cetatea de origine a gemenilor Romulus și Remus, întemeietorii Romei.
• albă-neagră — Joc de noroc ilegal și fraudulos, practicat de obicei în locuri publice aglomerate (târguri, piețe, gări), care constă în ghicirea de către spectatori a obiectului ascuns (o bilă, o monedă) sub unul dintre cele trei capace, pahare sau cărți de joc manipulate rapid și cu abilitate manuală de către un escroc. În sens figurat, termenul descrie o acțiune bazată pe înșelăciune, manipulare, trucuri ascunse sau o strategie de tip duplicitar prin care se ascunde adevărul.
• Albac — Comună turistică importantă situată în județul Alba, Transilvania, România, amplasată în bazinul superior al râului Arieșul Mare, în inima Munților Apuseni. Localitatea este recunoscută la nivel național pentru peisajele sale montane spectaculoase, conservarea meșteșugurilor tradiționale ale moților, precum prelucrarea lemnului, și rolul istoric activ în timpul răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan.
• albăcazăpada — Variantă fonetică populară, regională sau formă legată ortografic în mod arhaic pentru Albă-ca-Zăpada; personaj principal feminin dintr-un basm celebru al fraților Grimm, caracterizată prin bunătate, frumusețe ideală, pielea albă ca zăpada și părul negru ca abanosul, ocrotită de cei șapte pitici în mijlocul pădurii. În anumite graiuri izolate, termenul se folosea și ca substantiv comun pentru a descrie o fată extrem de palidă, curată sau inocentă.
• Albacete — Oraș major și municipiu din sud-estul Spaniei, reședință a provinciei omonime din cadrul comunității autonome Castilia-La Mancha. Localitatea este un nod feroviar și rutier de bază în regiune, recunoscută istoric pentru producția sa tradițională de cuțite de înaltă calitate și brânzeturi, precum și pentru parcurile sale industriale moderne.
• albadă — Poezie lirică medievală de origine trubadurescă în care este descrisă despărțirea dureroasă a doi îndrăgostiți în zori de zi, după o noapte petrecută împreună în secret; cântec al zorilor. În sens structural, piesa include de obicei avertismentul unui străjer (paznic) care anunță răsăritul soarelui și iminența pericolului de a fi descoperiți.
• Albâia — Numele unui curs de apă (râul Albâia) sau al unei microregiuni geografice și hidrografice situate în spațiul carpatic sau pericarpativ românesc. Scris cu majusculă, substantivul propriu individualizează un element hidronimic specific, integrat structural în bazinele hidrografice locale și recunoscut în topografia regională.
• Albaiu — Denumirea unui vârf montan important (Vârful Albaiu) și a unei culmi muntoase majore situate în masivul Munții Baiului (Gârbova) din Carpații Meridionali, România. Zona reprezintă o destinație turistică căutată pentru drumeții montane, oferind panorame structurale deosebite asupra Văii Prahovei și a masivului Bucegi.
• albaiulian — Locuitor originar sau cetățean al municipiului Alba Iulia, ori persoană care provine din această așezare urbană istorică a județului Alba. Ca adjectiv, descrie un element structural, cultural, economic, geografic sau istoric specific acestui oraș transilvănean, cum ar fi patrimoniul arhitectural, comunitatea locală ori tradițiile din zona Cetății Alba Carolina.
• albaiuliancă — Femeie sau fată originară din municipiul Alba Iulia ori care locuiește în această așezare urbană a județului Alba; forma feminină pentru substantivul albaiulian. Termenul individualizează identitatea geografică și culturală locală a unei persoane de gen feminin în context demografic sau social.
• Albala — Numele unei localități din Spania sau element constitutiv al unor denumiri geografice internaționale și nume de familie de origine spaniolă (Albalá). Scris cu majusculă, substantivul individualizează o comunitate municipală specifică din provincia Cáceres, comunitatea autonomă Extremadura, recunoscută pentru peisajele sale rurale și patrimoniul istoric local.
• Alban — Nume propriu de persoană (prenume masculin sau nume de familie) utilizat la nivel internațional; de asemenea, reprezintă numele primului martir creștin din marea Britanie, Sfântul Alban (Saint Alban). Scris cu majusculă, termenul individualizează o personalitate istorică, religioasă sau contemporană, având rădăcini etimologice latine legate de cetatea antică Alba ori de adjectivul albus.
• albanez — Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei sau este nativă din această țară situată în Peninsula Balcanică; cetățean al Republicii Albania. Ca adjectiv, descrie un element structural, cultural, lingvistic, istoric sau geografic specific acestui popor ori statului său, cum ar fi relieful muntos, tradițiile balcanice sau comunitățile din diaspora.
• albaneză — Femeie sau fată originară din Albania ori care deține cetățenia acestui stat; de asemenea (substantivat, în expresia 'limba albaneză'), desemnează limba indoeuropeană izolată vorbită de populația din Albania și din regiunile învecinate. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a termenului albanez.
• albanezesc — Care aparține Albaniei sau albanezilor, privitor la Albania ori la populația sa; specific culturii, istoriei ori tradițiilor acestui popor balcanic. Variantă populară sau învechită a adjectivului standard albanez, folosită adesea în texte istorice, etnografice sau literare pentru a evoca elemente de port, obiceiuri sau evenimente de epocă.
• albanezește — În limba albaneză, conform obiceiurilor, spiritului sau tradițiilor specifice albanezilor; în felul sau în maniera caracteristică acestui popor balcanic. Adverbul se folosește cel mai frecvent în raport cu verbele de comunicare (a vorbi, a traduce) sau pentru a descrie un comportament ce respectă datinile tradiționale din Albania.
• albanezoaică — Femeie sau fată care face parte din populația autohtonă a Albaniei ori care este nativă sau cetățeancă a acestui stat din Peninsula Balcanică; formă moțională feminină pentru substantivul albanez. În context social, demografic sau literar, termenul individualizează identitatea etnică și culturală a unei persoane de gen feminin aparținând acestui popor.
• Albania — Stat independent și suveran situat în sud-estul Europei, în vestul Peninsulei Balcanice, având ieșire la Marea Adriatică și Marea Ionică și reședința în capitala Tirana; oficial Republica Albania (Shqipëria). Țara este caracterizată printr-un relief predominant muntos, o istorie marcată de numeroase influențe culturale ilire, romane și otomane, și o dezvoltare economică bazată pe turism, servicii și industrie.
• albanist — Specialist în albanistică; cercetător, filolog sau istoric dedicat studiului științific, structural și comparativ al limbii albaneze, al literaturii, istoriei și culturii poporului albanez. Ca adjectiv, descrie un element care aparține acestui domeniu academic de cercetare balcanică ori activității specialiștilor săi.
• albanistă — Femeie sau fată specializată în albanistică; cercetătoare sau filologă dedicată studiului limbii, literaturii și istoriei Albaniei; forma feminină a substantivului albanist. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a termenului albanist.