#apos

• abjurător — Persoană care abjură; cel care renunță public și solemn la o credință, doctrină, ideologie sau la un jurământ de fidelitate depus anterior. Ca adjectiv, califică un comportament, un grup sau un text care exprimă ori conține o renegare formală a convingerilor de bază.
• adăpost — Loc, construcție, amenajare structurală sau formațiune naturală care oferă protecție sigură împotriva intemperiilor, pericolelor, atacurilor armate sau calamităților naturale. În sens social și umanitar, reprezintă o instituție ori un spațiu special amenajat pentru ocrotirea persoanelor defavorizate, a refugiaților sau a animalelor fără stăpân.
• adăposta — Variantă verbală arhaică, populară sau regională întâlnită în vechi manuscrise, utilizată în trecut în locul formei literare moderne 'a adăposti'; acțiunea de a oferi cuiva un adăpost, a găzdui, a ocroti sau a pune la adăpost bunuri, mărfuri ori animale pentru a le feri de intemperii sau pericole.
• adăpostare — Acțiunea de a adăposti sau de a se adăposti și rezultatul ei; procesul logistic, tehnic sau social de plasare a unor persoane, animale ori bunuri materiale într-un loc sigur, protejat de intemperii, pericole sau atacuri. În zootehnie, termenul desemnează ansamblul măsurilor de cazare a animalelor în grajduri sau hale, iar în managementul situațiilor de urgență, evacuarea și protejarea populației în buncăre ori centre temporare.
• adăposteală — Termen popular, regional sau familiar utilizat ca variantă pentru 'adăpost', 'refugiu' sau 'găzduire'; loc ferit sau acțiune de a sta la adăpost de ploaie, frig ori primejdii. De asemenea, poate desemna o construcție rudimentară, o colibă ori un paravan improvizat care oferă o protecție de moment în fața intemperiilor.
• adăposti — A oferi cuiva un adăpost, o casă, un refugiu sau o protecție sigură împotriva intemperiilor, a pericolelor sau a unui atac; a primi în gazdă sau a ocroti o persoană ori un animal. Ca verb reflexiv, reprezintă acțiunea de a se retrage, a se ascunde sau a găsi un loc sigur pentru a se feri de ploaie, frig, urgii sau de urmărirea unui inamic.
• adăpostire — Acțiunea de a adăposti sau de a se adăposti și rezultatul ei; procesul structural, logistic sau administrativ prin care se asigură ocrotirea, găzduirea și protecția unor ființe ori bunuri într-un mediu sigur și ferit. În terminologia militară și de protecție civilă, reprezintă plasarea strategică a resurselor umane în puncte fortificate în timpul stărilor de urgență.
• adăpostit — Care se află la adăpost, pus în siguranță, ferit de intemperii, pericole sau de acțiunea factorilor externi dăunători; ocrotit sau găzduit într-un spațiu securizat. În meteorologie și agricultură, descrie un teren, o grădină sau o fațadă protejată împotriva curenților puternici de aer ori a înghețului prin bariere naturale sau artificiale.
• adăpostitor — Persoană care oferă adăpost, găzduire, sprijin sau ocrotire celor aflați în pericol, refugiaților ori persoanelor lipsite de ajutor. Ca adjectiv, descrie un obiect, o structură, o clădire, un element natural ori un gest care îndeplinește funcția de a proteja, a feri de intemperii sau a asigura un refugiu sigur.
• adăpostitoriu — Variantă grafică și fonetică învechită a cuvântului 'adăpostitor', utilizată în textele administrative, juridice sau literare din secolul al XIX-lea. Ca adjectiv, descrie un element, un zid, un paravan ori un acoperiș care are proprietatea structurală de a oferi protecție, siguranță și ocrotire împotriva intemperiilor; ca substantiv, desemna o persoană sau o instituție care acționa ca protector ori gazdă solemnă.
• adăpostitură — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut ca variantă pentru 'adăpost' sau 'adăpostire'; construcție rudimentară, colibă, peșteră amenajată ori paravan structural ridicat temporar pentru a pune la adăpost mărfuri, unelte, recolte sau animale în timpul intemperiilor.
• adăpostură — Formă substantivală arhaică, populară sau regională utilizată în trecut în locul termenului modern 'adăpost' sau 'adăpostire'; loc ferit de intemperii, construcție rudimentară ori amenajare de moment concepută pentru a proteja bunuri, animale ori persoane în fața pericolelor sau a vremii nefavorabile.
• adăvăsi — Termen arhaic rar sau variantă verbală regională întâlnită în vechi manuscrise, zapise ori documente de judecată din secolele trecute, utilizat în mod tranzitiv pentru a exprima acțiunea de a pune la adăpost, a găzdui, a ocroti sau a ascunde un bun, o persoană ori o cantitate de mărfuri pentru a le feri de pericole, biruri sau intemperii. Termenul a apărut uneori ca o formă contaminată între 'a adăposti' și alte rădăcini regionale.
• adăvăsire — Acțiunea de a adăvăsi și rezultatul ei; formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut în locul termenului standard modern 'adăpostire' sau 'găzduire'. Desemnează procesul prin care se oferă ocrotire, refugiu, ascunziș sau plasare în siguranță a unor persoane, bunuri materiale sau animale pentru a le feri de pericole, biruri excesive sau intemperii.
• adăvăsit — Care a fost adăpostit, găzduit, ocrotit sau ascuns într-un loc sigur; care descrie starea unui obiect, document, animal sau persoană pusă la adăpost de primejdii ori de intemperii. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic și regional 'a adăvăsi', fiind echivalentul istoric al cuvântului modern 'adăpostit'.
• alaș — Vechi regionalism sau arhaism utilizat în anumite zone rurale ale Transilvaniei sau Banatului pentru a desemna un popas, un adăpost pentru căruțe și cai, o remiză ori un șopron mare destinat adăpostirii vehiculelor agricole; prin extensie, stație sau loc de odihnă pe drumurile comerciale vechi. Acest termen structural păstrează o valoare etno-lingvistică deosebită, fiind documentat în inventarele gospodărești tradiționale.
• alăturare — Acțiunea de a alătura (sau a se alătura) și rezultatul ei; așezare alături, juxtapunere, asociere sau grupare a mai multor elemente, concepte ori persoane în același spațiu sau context structural. În stilistică sau arte vizuale, reprezintă combinarea unor nuanțe, cuvinte ori forme pentru a crea un contrast sau o armonie deosebită.
• antigaz — Care protejează împotriva gazelor toxice, asfixiante, iritante sau de luptă; conceput special pentru a filtra aerul contaminat sau pentru a asigura o barieră impermeabilă în medii cu emisii chimice periculoase. Ca substantiv, desemnează în special masca de protecție respiratorie (masca antigaz) sau adăpostul special prevăzut cu sisteme de purificare a aerului.
• apărământ — Mijloc, obiect, structură sau argument folosit pentru protecție sau ocrotire; adăpost, paravan ori element de fortificație de dimensiuni reduse. În textele vechi bisericești sau juridice, termenul făcea referire la un act de ocrotire, o justificare scrisă ori o pavăză spirituală împotriva ispitelor sau a răului.
• apătos — Care conține o cantitate mare de apă în structura sa internă, depășind proporțiile normale sau așteptate; apos, fad sau lipsit de consistență densă. În domeniul culinar, descrie un preparat sau un sos prea fluid din cauza fierberii insuficiente, iar în botanică face referire la fructe, legume sau țesuturi vegetale extrem de zemoase, dar adesea lipsite de un gust intens.