#audio

• afoniza — A priva de sunet, de ecou ori de proprietăți sonore; a transforma un sunet sonor într-unul surd prin oprirea vibrației corzilor vocale. În ingineria acustică modernă, termenul se utilizează extrem de rar pentru a descrie acțiunea de a atenua complet emisiile sonore ale unui dispozitiv sau de a izola fonic o incintă prin reducerea rezonanței.
• afonizare — Acțiunea de a afoniza și rezultatul ei; procesul de asurzire a unui sunet sau a unei consoane prin oprirea voluntară ori involuntară a vibrației corzilor vocale în timpul articulării. În ingineria audio sau acustică, termenul descrie atenuarea extremă a undelor sonore ori reducerea rezonanței unei incinte până la anularea reflexiei acustice.
• ahlborn — Nume de referință în industria muzicală electronică, asociat cu o faimoasă companie producătoare de orgi digitale clasice și sisteme avansate de simulare sonoră pentru biserici. Aparatele de acest tip folosesc tehnologii structurale complexe de eșantionare a sunetului pentru a reproduce cu o fidelitate microscopică acustica și timbrul orgilor tradiționale cu tuburi, devenind un substantiv de referință printre organiști.
• alnicol — Aliaj feromagnetic cu proprietăți magnetice superioare, realizat dintr-o compoziție structurală de fier amestecat cu aluminiu (Al), nichel (Ni) și cobalt (Co), la care se pot adăuga procente mici de cupru sau titan. Acest material structural este utilizat pe scară largă la fabricarea magneților permanenți de mare putere destinați difuzoarelor audio, motoarelor electrice, senzorilor industriali și microfoanelor.
• ampex — Termen tehnic și comercial intrat în jargonul televiziunii și radiodifuziunii pentru a desemna un magnetofon profesional de studio sau un aparat de înregistrare video pe bandă magnetică (videofon), denumire derivată de la celebra companie americană Ampex (fondată de Alexander M. Poniatoff). În sens larg, era utilizat în trecut pentru a numi procesul de înregistrare magnetică a semnalelor audio-video sau banda magnetică însăși.
• amplificator — Aparat, dispozitiv electronic sau ansamblu tehnic care mărește puterea, tensiunea ori intensitatea unui semnal electric, acustic sau luminos primit la intrare, utilizând energie de la o sursă externă; ca adjectiv, descrie orice element sau factor care sporește ori intensifică un efect, o stare sau un fenomen fizic sau social.
• amplifier — Termen neologic preluat din terminologia tehnică internațională (engleză / franceză) folosit pentru a desemna un amplificator electronic, o stație de putere sau un dispozitiv electroacustic destinat măririi amplitudinii semnalelor sonore sau electrice. În jargonul muzical curent și în industria echipamentelor audio de înaltă fidelitate (Hi-Fi), cuvântul este utilizat frecvent ca atare pentru a specifica modulele de amplificare dedicate chitărilor sau sistemelor de sonorizare profesionale.
• amplituner — Aparat electronic complex de înaltă fidelitate care reunește structural într-o singură carcasă un receptor radio (tuner) și un amplificator audio de putere. Acest dispozitiv permite selectarea, recepționarea și decodificarea posturilor de radio transmise pe unde ultrascurte sau medii, asigurând în același timp amplificarea semnalului acustic și distribuirea lui eficientă către un sistem modular de boxe.
• anacuzie — Pierdere totală, completă și permanentă a auzului la una sau la ambele urechi, determinată structural de lezarea profundă a cohleei, a nervului auditiv ori a centrilor nervoși corticali din lobul temporal. Acest fenomen clinic se distinge de hipoacuzie prin absența absolută a oricărui rest auditiv funcțional, privând pacientul de percepția undelor sonore și necesitând strategii complexe de reabilitare neuro-senzorială sau implantare cohleară.
• antiskating — Mecanism sau dispozitiv de compensare a forței centripete aplicat brațului unui pickup, conceput pentru a anula tendința naturală a acului de a fi tras către centrul discului de vinil. În mecanica fină a aparatelor de redare audio sau a anumitor dispozitive orologere de precizie, acest sistem structural aplică o contraforță laterală calibrată (prin greutăți, magneți sau arcuri), garantând o presiune egală pe ambele flancuri ale șanțului discului, optimizând redarea stereo și prevenind uzura prematură.
• arhivă fonogramică — Colecție specializată sau depozit organizat sistematic care cuprinde înregistrări sonore, discuri, benzi magnetice, cilindri de fonograf sau fișiere audio digitale de valoare istorică, etnografică, muzicală ori lingvistică. Acest tip de arhivă are ca scop principal capturarea, restaurarea și conservarea patrimoniului oral și muzical al unei comunități, oferind o sursă documentară esențială pentru cercetătorii din domeniul folclorului și al dialectologiei.
• Arrau — Un nume de familie celebru în istoria culturii universale, purtat în special de renumitul pianist chilian Claudio Arrau (1903–1991), considerat unul dintre cei mai mari interpreți de muzică clasică ai secolului al XX-lea. Numele este recunoscut în muzicologie ca un simbol al profunzimii interpretative, al tehnicii impecabile și al respectului absolut față de textul partiturilor lui Beethoven, Chopin, Liszt și Brahms.
• asurzire — Acțiunea de a asurzi și rezultatul ei; proces fiziologic sau accidental prin care se pierde auzul în mod temporar ori definitiv; de asemenea, reprezintă efectul acustic distructiv sau perturbator generat de un zgomot de mare intensitate ce depășește pragul de confort al urechii umane.
• audescriere — Formă de narațiune suplimentară menită să facă operele audiovizuale (filme, piese de teatru, emisiuni) accesibile persoanelor nevăzătoare sau cu deficiențe de vedere; descriere audio. Constă în inserarea unei voci din fundal care descrie succint elementele vizuale cheie (acțiuni, expresii faciale, decoruri, costume) în pauzele dintre dialoguri, fără a perturba coloana sonoră originală a producției.
• audiabil — Care poate fi audiat; care are calitatea de a fi ascultat clar sau recepționat prin intermediul simțului auditiv. În context tehnologic și digital, termenul descrie un fișier audio, un format de podcast, o carte audio (audiobook) sau un semnal sonor optimizat pentru redare, ale cărui caracteristici tehnice permit interpretarea și înțelegerea perfectă a conținutului de către un utilizator sau un sistem acustic de monitorizare.
• audio — Referitor la sunet, la reproducerea, înregistrarea sau transmiterea semnalelor acustice; care aparține frecvențelor sonore perceptibile de către urechea umană. Ca element de compunere (prefixoid), servește la formarea a numeroase cuvinte din sfera tehnologică și media (audiovizual, audioghid, audiobook), desemnând componente, echipamente sau formate digitale axate exclusiv pe gestionarea materialelor sonore.
• audio-video — Care se referă concomitent la înregistrarea, transmiterea, reproducerea sau procesarea semnalelor sonore (audio) și a celor de imagine (video); audiovizual. Ca substantiv, termenul descrie echipamentul, formatul digital, sistemul multimedia sau producția complexă care integrează ambele componente pentru a oferi o experiență senzorială completă unui utilizator.
• audio-vizual — Care îmbină elementele sonore cu cele vizuale în scopul comunicării, transmiterii de informații sau divertismentului; totalitatea mijloacelor de comunicare în masă bazate pe sunet și imagine (televiziune, radio, platforme video online). Deși forma legată 'audiovizual' este înregistrată, varianta compusă separat prin cratimă 'audio-vizual' este utilizată masiv în documente administrative vechi, contracte media și licențe CNA, nefiind inclusă independent în dexonline.
• audiobook — Înregistrare sonoră a textului unei cărți lecturate cu voce tare de către un narator, un actor sau prin intermediul unei tehnologii de sinteză vocală; carte audio. Este un format digital distribuit pe scară largă prin aplicații mobile sau platforme de streaming, oferind utilizatorilor posibilitatea de a consuma opere literare, eseuri sau cursuri în timp ce desfășoară alte activități.
• audiocarte — Formă de publicare digitală sau analogică ce constă în înregistrarea sonoră a textului unei cărți citite cu voce tare de un narator sau prin sinteză vocală; calchiul lingvistic al termenului 'audiobook'. Este utilizată pe scară largă pentru accesibilizarea culturii în rândul persoanelor nevăzătoare, dar și ca alternativă modernă de lectură pentru publicul larg, facilitând asimilarea operelor literare în timpul altor activități cotidiene.