#autoanaliza

• autoanaliza — A supune propriile stări sufletești, gânduri, comportamente, motivații sau sentimente unei analize riguroase, lucide și sistematice; a se autoexamina din punct de vedere psihologic pentru a se cunoaște mai bine sau pentru a-și rezolva conflictele interioare.
• autoanalizare — Acțiunea de a se autoanaliza sau rezultatul ei; proces de examinare conștientă, detaliată și sistematică a propriilor procese mentale, stări emoționale, motive și comportamente; introspecție. În contexte tehnice sau medicale rari, poate desemna și rularea unei proceduri automate de diagnosticare sau analiză chimică executată de un aparat asupra propriilor componente sau eșantioane introduse.
• autoanalizat — Care a fost supus unei autoanalize; persoană care s-a examinat pe sine însuși în mod riguros, profund și lucid din punct de vedere psihologic ori comportamental.
• autocaracteriza — A-și face propriul portret moral, psihologic sau fizic; a se descrie sau a se analiza pe sine în mod succint ori detaliat, evidențiindu-și calitățile, defectele, trăsăturile de personalitate sau convingerile intime. În arta literară, termenul definește modalitatea de caracterizare directă prin care un personaj își dezvăluie propria identitate morală ori psihologică în fața lectorului prin monologuri interioare sau replici directe.
• autocaracterizat — Care s-a descris sau s-a analizat singur; care a fost definit sau portretizat moral prin intermediul propriilor afirmații ori evaluări introspective. În analiza structurală a textelor literare, termenul desemnează acel personaj ale cărui trăsături psihologice fundamentale nu sunt deduse indirect din acțiuni sau din spusele altora, ci sunt enunțate explicit și asumat de către el însuși în monologuri sau confesiuni.
• autocontempla — A se privi, a se examina sau a se analiza pe sine însuși cu profundă atenție, detașare sau admirație; proces psihologic sau spiritual de introspecție reflexivă prin care o persoană își investighează propriile gânduri, stări emoționale, acțiuni sau identitatea profundă. Implică o orientare conștientă a facultăților cognitive spre propriul nucleu existențial.
• autocontemplare — Acțiunea de a se autocontempla și rezultatul ei; proces profund de introspecție, meditație și analiză interioară prin care un individ își examinează propriile gânduri, stări emoționale, mecanisme psihologice și conștiința de sine. Această practică structurală permite dobândirea unei clarități existențiale superioare și o evaluare detașată a propriei identități.
• autocontemplat — Care a fost supus procesului de autocontemplare; ego, sine sau subiect uman care s-a privit, analizat și evaluat în mod conștient și profund. În sens existențial, descrie starea unui individ ale cărui structuri emoționale și gânduri interioare au fost luminate și înțelese prin introspecție reflexivă directă.
• autocritica — A-și analiza, recunoaște și condamna în mod public sau individual propriile greșeli, defecte ori slăbiciuni comportamentale și profesionale. Din punct de vedere istoric, acțiunea trimite și la practicile ideologice forțate din regimurile totalitare comuniste, unde indivizii erau obligați să își recunoască abaterile politice în fața colectivului.
• autocriticat — Care a fost supus procesului de autocritică; persoană, decizie sau comportament analizat, recunoscut și blamat de către propriul autor. În sens structural, definește starea unui individ care și-a asumat deschis eșecurile în fața propriei conștiințe sau a unui colectiv organizat.
• autodiagnostica — A-și stabili singur un diagnostic medical, psihologic sau tehnic, pe baza analizării propriilor simptome, comportamente ori erori de funcționare, adesea utilizând surse de informare externe (precum internetul) și fără a consulta inițial un specialist autorizat.
• autoexaminare — Acțiunea de a se autoexamina și rezultatul ei; proces metodic prin care un individ își investighează propriul corp în scopul prevenirii unor afecțiuni sau își analizează critic stările sufletești, gândurile și cunoștințele.
• autoexaminat — Care a fost supus unui proces de autoexaminare sau analiză proprie; pacient care s-a investigat singur din punct de vedere fizic ori clinic înainte de triaj, sau individ care și-a evaluat critic propriile stări de conștiință și gânduri.
• autognozie — Procesul cognitiv sau capacitatea de autocunoaștere profundă și directă a propriilor stări psihice, gânduri, motivații și tendințe comportamentale; autognoză. În context filosofic și clinic, reprezintă fundamentul reflexiv prin care un individ își analizează propria identitate și dinamică interioară, tinzând spre o evaluare obiectivă a sinelui.
• autolămurire — Acțiunea de a se lămuri singur și rezultatul ei; proces interior de clarificare a propriilor gânduri, sentimente, îndoieli sau intenții prin analiză rațională și introspecție conștientă. În psihologia existențială și etică, reprezintă un efort reflexiv esențial prin care un individ își elimină confuziile conceptuale sau dilemele morale interioare, dobândind o viziune coerentă asupra propriei identități și acțiuni în absența unor ghidaje sau sfaturi externe.
• autoobserva — A se observa pe sine însuși; a-și analiza în mod conștient, deliberat și obiectiv propriile stări psihice, gânduri, emoții, impulsuri sau comportamente. În psihoterapie (în special în cea cognitiv-comportamentală), reprezintă o tehnică fundamentală prin care un individ își monitorizează reacțiile interne în anumite contexte pentru a identifica tipare disfuncționale și a iniția o reorganizare comportamentală pozitivă.
• autoobservare — Acțiunea de a se autoobserva și rezultatul ei; metodă de investigare psihologică și conștientizare structurală ce constă în urmărirea și înregistrarea conștientă, de către un individ, a propriilor procese mintale, stări afective, reacții fiziologice și manifestări comportamentale. În terapia cognitiv-comportamentală, acest proces este utilizat ca un instrument esențial pentru identificarea tiparelor automate disfuncționale și pentru evaluarea obiectivă a progresului terapeutic.
• autoobservat — Care a fost supus unui proces de autoobservare; care este analizat, monitorizat și evaluat în mod conștient de către propria persoană. În studiile clinice sau comportamentale, termenul descrie starea unui subiect sau a unui set de reacții umane care au trecut prin filtrul introspecției, fiind documentate și conștientizate structural.
• autoobservație — Actul sau procesul de autoobservare; constatare, remarcă sau înregistrare analitică pe care o persoană o face asupra propriilor stări psihice, gânduri, reacții somatice sau manifestări comportamentale. În context clinic și educațional, reprezintă materialul empiric rezultat din introspecție, utilizat pentru a evalua dinamicile interioare, a corecta deprinderile disfuncționale și a dezvolta o conștiință de sine structurată.
• autorecenza — A-și scrie sau a-și realiza o recenzie ori o analiză critică propriei opere literare, artistice sau științifice; a evalua public, în mod conștient și autoreferențial, valoarea, structura sau impactul propriei creații. În jurnalismul cultural și mediul digital modern, acțiunea de a se autorecenza este utilizată fie ca un exercițiu asumat de autoironie și reflexivitate estetică, fie ca o strategie mascată sau transparentă de autopromovare pentru atragerea atenției publicului.