#constructii

• adâncire — Acțiunea de a adânci sau de a se adânci și rezultatul ei; procesul tehnic sau natural prin care o cavitate, o albie ori o groapă devine mai profundă. În plan social, economic sau politic, termenul desemnează agravarea, intensificarea sau amplificarea unei crize, a unei neînțelegeri ori a discrepanțelor structurale dintre elemente.
• adesiv — Variantă ortografică sau formă tehnică secundară pentru cuvântul 'adeziv'. Ca substantiv, desemnează o substanță capabilă să fixeze ori să lipească structural două suprafețe prin contact direct și atracție moleculară. Ca adjectiv, descrie o proprietate a unui corp sau material de a manifesta aderență, de a se prinde ori de a rămâne strâns unit de un alt strat sau suport.
• adeziv — Substanță naturală sau sintetică capabilă să fixeze ori să lipească între ele două sau mai multe corpuri prin intermediul fenomenului de adeziune superficială; ca adjectiv, descrie un material, un strat ori o suprafață care prezintă proprietatea de a se lipi strâns de un alt corp. Acest element structural este esențial în construcții, manufactură, medicină și aplicații casnice cotidiene.
• aerisire — Acțiunea de a aerisi un spațiu și rezultatul ei; proces controlat sau natural prin care aerul viciat dintr-o incintă este înlocuit cu aer proaspăt din exterior. În sens tehnic, reprezintă o deschidere structurală, un canal sau un dispozitiv special proiectat (grilă, supapă) care permite circulația gazelor, ventilarea componentelor sau evacuarea bulelor de aer dintr-un circuit hidraulic.
• aerocel — Material poros, izolator și ultra-ușor, caracterizat printr-o structură celulară în care faza lichidă a unui gel a fost înlocuită complet cu un gaz (de obicei aer), fără ca rețeaua solidă să se prăbușească. Este utilizat la scară largă în izolarea termică industrială, în industria aerospațială și în construcții datorită conductivității sale termice extrem de scăzute.
• aeroduct — Conductă de mari dimensiuni, tub structural, canal artificial sau instalație tehnică complexă special concepută pentru captarea, transportul, vehicularea sau distribuirea maselor de aer ori a altor gaze într-un sistem industrial, minier sau de ventilație urbană. De asemenea, termenul poate descrie conceptual un coridor aerian securizat destinat exclusiv tranzitului controlat al anumitor fluxuri pneumatice.
• afuire — Acțiunea de a afui și rezultatul ei; fenomen hidrodinaric de eroziune locală, spălare și excavare a albiei unui curs de apă sau a pământului de la baza unei construcții hidrotehnice, cum ar fi pilonii unui pod sau digurile, sub acțiunea directă a curenților puternici. Acest proces structural poate periclita stabilitatea întregii fundații dacă nu sunt aplicate măsuri de consolidare.
• agațament — Acțiunea de a se agăța sau starea a ceea ce este agățat; dispozitiv, sistem structural sau punct mecanic de prindere special conceput pentru a suspenda, fixa sau ancora o componentă, un cablu ori un echipament utilitar. În limbajul tehnic sau regional, termenul descrie modalitatea fizică de cuplare sau conexiunea structurală dintre două elemente mobile sau fixe.
• aglomerant — Substanță, material sau liant care are proprietatea de a lega și de a uni particule, granule sau fragmente mărunte dintr-un material pulverulent, transformându-le într-un bloc compact, solid și coerent. În sens adjectival, descrie un element care provoacă, favorizează sau participă direct la un proces structural de aglomerare fizico-chimică.
• agregat — Ca substantiv, desemnează un ansamblu de elemente sau particule minerale unite prin cimentare ori o mașină complexă formată din mai multe utilaje cuplate ce funcționează simultan ca o singură unitate tehnică. Ca adjectiv sau participiu, califică mărimi, valori sau indicatori economici obținuți prin însumarea ori combinarea mai multor date individuale sau microeconomice într-o structură globală.
• agrement — Activitate, ansamblu de facilități sau mijloace destinate destinderii, recreerii și petrecerii plăcute a timpului liber în cursul unei călătorii sau într-o stațiune turistică. În dreptul administrativ și tehnic, termenul îmbracă un sens complet diferit, reprezentând un agrement tehnic, adică o evaluare și aprobare oficială a conformității unui material de construcție nou care nu este încă standardizat.
• agrementat — Care a fost făcut mai plăcut, mai atractiv sau înfrumusețat prin adăugarea unor elemente decorative ori accesorii distractive. În context juridic și administrativ, se referă la un produs, material de construcție sau procedeu tehnologic inovator care a obținut un agrement tehnic oficial, fiind certificat drept conform și sigur pentru utilizare în proiecte publice sau private.
• aliniament — Linie dreaptă marcată prin repere fixe care servește la orientarea, trasarea sau regularizarea unor elemente spațiale; direcție geometrică după care se aliniază clădirile pe o stradă, arborii într-o plantație sau trupele într-o formație. În sens urbanistic și juridic, reprezintă limita legală ce separă domeniul public de proprietățile private învecinate, determinând configurația stradală.
• alipi — A uni sau a se uni strâns prin intermediul unei substanțe adezive, prin presare, sudare ori prin coasere; a adăuga un element structural la un ansamblu deja existent pentru a forma un tot unitar. În sens figurat sau social, se referă la acțiunea unei persoane de a se alătura unui grup, de a adera intim la o cauză, la o idee sau de a dezvolta un atașament afectiv profund față de cineva.
• aluminat — Sare a acidului aluminic formată prin reacția aluminiului sau a oxidului său cu o bază puternică (de exemplu, aluminat de sodiu). Ca adjectiv sau participiu, descrie o substanță sau un material care a fost tratat ori combinat structural cu aluminiu (cum ar fi cimentul aluminat).
• amenajabil — Care poate fi amenajat; susceptibil de a fi organizat, structurat, sistematizat sau transformat într-un spațiu funcțional, estetic ori util economic. În urbanism și peisagistică, termenul descrie un teren, o clădire degradată sau o zonă naturală care prezintă caracteristici tehnice și topografice favorabile pentru implementarea unor proiecte de utilitate publică ori privată.
• amenajare — Acțiunea de a amenaja și rezultatul ei; ansamblu de lucrări și măsuri luate pentru a organiza, dota sau sistematiza un spațiu interior, un teren ori o zonă geografică, transformându-le într-un cadru funcțional, estetic și optimizat. În sens larg, termenul descrie procesul creativ sau tehnic prin care un mediu brut ori degradat este adaptat cerințelor de locuire, tranzit, producție sau relaxare.
• amenajat — Care a fost organizat, structurat, dotat sau sistematizat printr-o serie de lucrări specifice, devenind funcțional, util sau locuibil. Ca participiu trecut, marchează acțiunea încheiată de transformare a unui spațiu, iar ca adjectiv descrie un mediu care nu mai este în stare brută, ci a fost adaptat unui scop precis (precum un spațiu verde amenajat sau un birou amenajat).
• amestecătoare — Mașină, utilaj industrial sau dispozitiv mecanic de mari dimensiuni utilizat pentru realizarea operației de omogenizare, combinare ori malaxare a unor materiale solide, lichide sau vâscoase (cum ar fi cimentul, furajele sau aluaturile); ca adjectiv, reprezintă forma de feminin singular sau plural a termenului 'amestecător', descriind o componentă, o paletă sau o substanță care realizează ori facilitează combinarea structurală.
• amorsa — Produs lichid fluid, grund sau amestec chimic aplicat pe o suprafață suport absorbantă (perete, beton, lemn) înainte de vopsire, tencuire ori placare, cu scopul de a reduce porozitatea, de a fixa praful și de a asigura o aderență optimă a straturilor ulterioare. În biologie, termenul descrie o scurtă secvență de acizi nucleici (primer) necesară pentru inițierea replicării ADN, iar ca verb, înseamnă a iniția, a pregăti sau a pune în mișcare un mecanism.