#moar

• ablișoară — Termen tehnic arhaic sau regionalism utilizat în trecut în satele transilvănene pentru a denumi o componentă de mici dimensiuni dintr-un mecanism hidraulic tradițional (cum ar fi o roată de moară, o piuă de haine sau o vâltoare) ori o piesă dintr-un război de țesut manual. În analizele de arheologie industrială și istorie economică rurală, cuvântul documentează soluțiile inginerești empirice inventate de meșteșugari pentru eficientizarea transmiterii forței motrice sau a ghidajului textil.
• adenocancroid — Formațiune tumorală malignă rară, cu structură mixtă, caracterizată prin prezența simultană a elementelor de adenocarcinom (glandulare) și de carcinom epidermoid (scuamoase). Această formă neoplazică structurală prezintă o agresivitate biologică ridicată și o capacitate rapidă de metastazare, necesitând un protocol terapeutic complex bazat pe chirurgie, chimioterapie și radioterapie.
• adenocondrom — Formațiune tumorală benignă, cu structură histologică mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană a țesutului glandular epitelial și a țesutului cartilaginos. Acest neoplasm benign structural apare cel mai frecvent la nivelul glandelor salivare (în special în cadrul tumorii mixte pleomorfe) sau al glandei mamare, având o evoluție lentă și delimitare netă față de țesuturile învecinate.
• adenolipomatoză — Afecțiune caracterizată prin proliferarea benignă, simultană și excesivă a țesutului adipos în interiorul sau în jurul ganglionilor limfatici și ai structurilor glandulare, determinând o mărire difuză de volum a acestora. Acest fenomen structural histopatologic perturbă arhitectura normală a țesutului moale regional, generând formațiuni nodulare palpabile care sunt adesea asimptomatice, dar pot pune probleme de diagnostic diferențial cu lipoamele simple sau limfadenopatiile maligne.
• adenomiom — Formațiune tumorală benignă, cu structură mixtă, compusă din elemente glandulare epiteliale și țesut muscular neted. Acest neoplasm benign structural este întâlnit cel mai frecvent la nivelul uterului, fiind considerat o formă localizată de adenomioză, sau la nivelul tractului gastrointestinal, manifestându-se prin dureri pelvine, sângerări anormale sau simptome compresive.
• adipofibrom — Formațiune tumorală benignă, cu structură histologică mixtă, compusă dintr-un amestec de țesut adipos matur și țesut conjunctiv fibros proliferat. Acest neoplasm structural benign apare cel mai frecvent la nivelul țesutului celular subcutanat, al organelor interne sau al mediastinului, prezentând o consistență ferm-elastică și o delimitare netă față de structurile anatomice învecinate.
• adipom — Formațiune tumorală benignă, perfect delimitată și încapsulată, constituită din proliferarea localizată a celulelor adipoase mature; termen medical rarisim utilizat ca sinonim perfect pentru lipomul clasic. Acest neoplasm benign structural se dezvoltă în țesutul celular subcutanat sau în spațiile intermusculare, având o consistență moale, elastică și o evoluție lentă, fără tendințe de infiltrare sau malignizare.
• adormire — Acțiunea de a adormi și rezultatul ei; trecerea treptată din starea de veghe în cea de somn. În context teologic și ecleziastic, termenul reprezintă o metaforă solemnă pentru moartea fizică a unui credincios, privită nu ca un sfârșit definitiv, ci ca un repaus temporar al trupului în așteptarea învierii. În sens medical, poate descrie instalarea anesteziei sau starea de amorțeală a unui membru.
• agoană — Formă arhaică secundară pentru termenul 'agonie'; desemnează lupta supremă și dramatică a organismului cu moartea, marcată de tragerea sufletului și de o suferință fizică intensă înainte de deces. Termenul a fost utilizat istoric de cronicari (precum Dimitrie Cantemir în Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor) pentru a evoca simbolic starea de chin, declin adânc sau oglinda pieririi unei ființe ori a unui imperiu.
• agonal — Care aparține agoniei, privitor la perioada de tranziție finală și dramatică dintre viață și moarte clinică; descrie fenomenele respiratorii, cardiace sau neurologice (cum ar fi respirația agonală) caracterizate prin reflexe disperate, neregulate și ineficiente ale organismului aflat în pragul colapsului total.
• agonic — Care aparține agoniei, privitor la perioada de tranziție finală dintre viață și moartea clinică; sinonic cu agonal, termenul descrie stările, spasmele, reflexele respiratorii sau convulsiile de oxigenare ineficientă specifice unui organism aflat în colaps biologic terminal.
• agonie — Stare de tranziție finală între viață și moarte, caracterizată prin stingerea treptată și progresivă a funcțiilor vitale, slăbirea extremă a activității cardiace și respiratorii și pierderea conștinței. În sens larg sau figurat, termenul desemnează o suferință morală sau fizică intolerabilă, un zbucium sufletesc intens ori faza de declin profund și dureros a unei instituții, ideologii sau rânduieli sociale.
• agoniza — A se afla în agonie, a duce lupta supremă și terminală cu moartea, manifestând o stingere progresivă a funcțiilor vitale ale organismului. În sens figurat sau literar, verbul descrie acțiunea de a se prăbuși lent, a pieri, a se stinge sau a lâncezi într-o stare de declin profund, de neputință dureroasă ori de degradare inevitabilă (despre o instituție, o relație sau o epocă istorică).
• agonizare — Acțiunea de a agoniza și rezultatul ei; procesul fiziologic terminal de trecere lentă de la viață la moarte clinică, marcat de zbuciumul trupului și stingerea funcțiilor vegetative. În sens figurat, termenul descrie o descompunere treptată, un declin prelungit sau o degradare ireversibilă a unui sistem, a unei structuri politice ori a unui proiect lipsit de resurse.
• alău — Termen arhaic sau regional folosit în anumite comunități rurale izolate pentru a desemna un tip de vas din lemn ori o albie mică utilizată în gospodărie pentru spălarea unor alimente sau haine. În alte contexte dialectale transilvănene, cuvântul poate fi o variantă fonetică rară pentru hălău, desemnând un jgheab din lemn prin care curge apa la moară ori o baltă mică amenajată pentru adăparea animalelor.
• Aldington — Nume de familie de origine britanică, renumit în istoria literară universală datorită scriitorului și poetului englez Richard Aldington (1892–1962), figură centrală a mișcării imagiste și autor al faimosului roman de război 'Moartea unui erou'. De asemenea, termenul desemnează mai multe localități istorice și parohii rurale situate în sudul Angliei, în special în comitatele Kent și Worcestershire.
• alergătoare — 1. Femeie care practică alergarea ca disciplină sportivă sau ca exercițiu fizic; atletă de pistă sau de maraton. 2. Care aleargă, iute de picior, caracterizată prin deplasare rapidă. 3. Pasăre sau animal adaptat structural pentru locomoție rapidă terestră (ex. păsări alergătoare din ordinul Struthioniformes, cum este struțul). 4. În trecut, denumire populară dată unei ape curgătoare repezi sau pietrei superioare, mobile, de la moara de măcinat.
• amărunțitor — Aparat, dispozitiv mecanic, moară sau utilaj industrial robust utilizat pentru fragmentarea, sfărâmarea ori măcinarea grosieră a materialelor solide (sol, roci, furaje, deșeuri) în scopul reducerii dimensiunilor acestora. Ca adjectiv, descrie un sistem, un mecanism sau un element tehnic (cum ar fi un dinte sau un cuțit) care îndeplinește funcția de mărunțire mecanică într-un flux tehnologic.
• amoar — Variantă fonetică populară sau alterare arhaică a substantivului 'moar' (țesătură fină din mătase sau lână, presată în modele ondulate care reflectă lumina sub formă de ape). Termenul este întâlnit sporadic în inventarele vechi de mărfuri sau în textele de epocă, descriind materiale textile de lux folosite pentru confecționarea veșmintelor boierești.
• amoare — Formă arhaică sau variantă poetică derivată din limba latină (amor, -oris) care desemnează iubirea personificată, pasiunea amoroasă profundă sau o reprezentare figurativă a zeului Cupidon (Amoarul). Este utilizată în literatura timpurie și în traducerile din secolul al XIX-lea pentru a evoca stări afective intense sau motive clasice din poezia erotică.