#securitate

• antiterorism — Ansamblul de doctrine politice, strategii militare, legi naționale, măsuri informative și tratate internaționale luate de un stat sau de o coaliție cu scopul de a preveni, descuraja și contracara amenințările teroriste. Spre deosebire de intervenția militară directă (antitero), antiterorismul include strategii pe termen lung, precum tăierea surselor de finanțare ale grupărilor extremiste, colectarea de informații și combaterea radicalizării.
• antiterorist — Care aparține antiterorismului, privitor la combaterea terorismului sau care este destinat dezinfectării focarelor extremiste; militar, luptător sau agent operativ instruit special pentru executarea misiunilor de neutralizare a grupărilor teroriste. Termenul descrie atât profilul individual al unui combatant de elită, cât și caracterul defensiv ori ofensiv al unei operațiuni strategice desfășurate pentru protecția populației.
• antitrafic — Care combate, previne, interzice sau oprește rețelele ilegale de contrabandă ori circulația ilicită de mărfuri și persoane (cum ar fi traficul de ființe umane, de droguri sau de arme); într-un context urban secundar, se referă la măsuri sau dispozitive destinate fluidizării circulației rutiere și evitării congestionării. Termenul caracterizează în principal legile, structurile polițienești specializate și strategiile internaționale de securitate transfrontalieră.
• antivirus — Program software sau sistem informatic complex proiectat special pentru a detecta, bloca, carantina și elimina codurile dăunătoare, virușii cibernetici, troienii, spyware-ul ori alte forme de malware de pe calculatoare, servere și rețele digitale; într-un sens biologic secundar, este utilizat ca adjectiv rar pentru substanțe care acționează împotriva virusurilor.
• apăra — A lua măsuri active de protecție pentru a pune pe cineva sau ceva la adăpost de un pericol, de o agresiune, de un atac ori de o consecință negativă. În sens juridic și social, reprezintă acțiunea de a susține cauza unei persoane, de a-i pleda nevinovăția sau de a-i asigura drepturile fundamentale în fața unei instanțe ori a unei opinii publice adverse.
• apărare — Acțiunea de a proteja împotriva unui atac, a unei agresiuni sau a unui pericol și rezultatul acesteia; ansamblu de măsuri tactice, strategice ori structuri fortificate menite să respingă o ofensivă inamică. În domeniul juridic, reprezintă totalitatea argumentelor, probelor și activităților desfășurate de un avocat pentru a demonstra nevinovăția unui acuzat, iar în sport definește tactica sau compartimentul unei echipe responsabil de împiedicarea adversarului de a înscrie.
• Arnăutoiu — Nume de familie românesc, celebru în istoria contemporană datorită fraților Toma și Petre Arnăutoiu, liderii grupului de rezistență anticomunistă 'Haiducii Muscelului'. Aceștia au condus una dintre cele mai longevive și dârze mișcări de gherilă din munți împotriva regimului totalitar și a Securității, devenind simboluri ale demnității și luptei pentru libertate.
• ascunde — A pune un obiect, o persoană sau o entitate structurală într-un loc ferit, secret ori inaccesibil privirii pentru a nu fi găsit sau văzut; a tăinui, a masca sau a păstra secret un adevăr, un sentiment ori o intenție. Ca verb reflexiv, se referă la acțiunea unei persoane de a se plasa pe sine într-un adăpost sau refugiu ascuns pentru a scăpa de urmărire ori observație.
• ascundere — Acțiunea de a ascunde și rezultatul ei; procesul de plasare a unui obiect, a unei informații sau a unei persoane într-un regim de tăinuire, invizibilitate ori protecție structurală. În dreptul penal, se referă la fapta ilicită de tăinuire a bunurilor provenite din infracțiuni sau a infractorilor, în timp ce în programare reprezintă izolarea detaliilor de execuție ale codului (încapsulare).
• ascunzătoare — Loc special amenajat, adăpost secret, natural sau artificial, folosit de oameni ori de animale pentru a se ascunde, a se proteja de pericole sau a depozita obiecte departe de privirile altora. În sens larg, reprezintă orice spațiu structural configurat pentru a asigura disimularea, camuflarea sau protecția clandestină.
• atenta — A săvârși o acțiune ilegală, violentă sau distructivă îndreptată împotriva vieții unei persoane, a integrității unui stat, a ordinii publice, a unor drepturi fundamentale sau a unor valori sacre; a încerca să distrugi sau să aduci prejudicii grave unui bun juridic protejat. În sens larg, verbul descrie orice formă de intruziune abuzivă ori de încălcare flagrantă a libertății sau a liniștii cuiva.
• atentare — Acțiunea de a atenta și rezultatul ei; actul prin care se încearcă comiterea unei acțiuni violente, distructive ori ilegale împotriva unei persoane, a ordinii sociale, a unei instituții sau a ordinii constituționale. În terminologia juridică istorică, reprezintă fapta materială sau complotul menit să destabilizeze o structură de conducere ori să lezeze drepturi fundamentale.
• autenticare — Acțiunea de a autentica sau de a valida din punct de vedere juridic ori tehnic; procedură legală prin care un notar ori un funcționar public recunoaște oficial originalitatea unui act sau document. În informatică, reprezintă procesul de verificare a identității unui utilizator, a unui dispozitiv ori a unui sistem digital (prin parole, tokenuri sau date biometrice) pentru a-i acorda dreptul de acces la resurse protejate.
• autentifica — A demonstra, a certifica sau a recunoaște în mod oficial originalitatea, valabilitatea ori identitatea unui lucru, a unui document sau a unei persoane; a efectua operațiunile legale necesare în fața unui notar pentru a învesti un înscris cu autoritate publică. În informatică, reprezintă acțiunea unui sistem de a verifica acreditările unui utilizator (parolă, date biometrice) sau acțiunea utilizatorului de a se conecta într-un cont securizat.
• autentificare — Acțiunea de a autentifica sau de a se autentifica; proces formal, tehnic sau juridic prin care se verifică și se confirmă identitatea unui utilizator sau caracterul veritabil al unui înscris. În sistemele informatice, reprezintă primul nivel de securitate, urmat structural de autorizare, prin care se validează că o entitate digitală este într-adevăr cea care pretinde a fi.
• autoalarmă — Sistem electronic acustorizant sau optic instalat pe un autovehicul cu scopul de a preveni efracția, furtul sau pătrunderea neautorizată; dispozitiv de securitate auto care se declanșează automat prin intermediul unor senzori de mișcare, de șoc ori de proximitate.
• autoanulare — Acțiunea de a se autoanula sau rezultatul ei; proces prin care un act, un document, o comandă, un contract sau o sesiune digitală își pierde valabilitatea, forța juridică ori efectul de la sine sau în mod automat, ca urmare a împlinirii unui termen, a nerespectării unei condiții suspensive ori a activării unei clauze interne, fără a fi necesară o intervenție exterioară suplimentară. În sens filozofic ori psihologic, reprezintă negarea, sacrificarea ori suprimarea propriilor interese, valori sau a propriei personalități de către un individ.
• autoblocare — Acțiunea de a se bloca automat și rezultatul ei; proces tehnologic sau mecanic prin care un dispozitiv, un mecanism sau un sistem software își întrerupe ori își fixează funcționarea într-o poziție rigidă, fără intervenție umană exterioară, de regulă ca măsură de siguranță sau stabilitate. În sens extins, reprezintă cuplarea rigidă a unor piese mobile sub efectul forțelor interne de frecare sau activarea unui protocol digital de protecție în urma detectării unei anomalii.
• autodistrugător — Care posedă capacitatea, proprietatea sau funcția de a se distruge singur în mod automat; dispozitiv, sistem sau cod programat structural să își provoace propria anihilare structurală ori ștergere definitivă în anumite condiții specifice predefinite pentru a proteja date confidențiale ori a preveni accidente.
• automobil-capcană — Vehicul rutier (autoturism, camion sau utilitară) în interiorul căruia a fost disimulată o încărcătură considerabilă de substanțe explozive, proiectat pentru a fi detonat de la distanță, prin temporizator sau de către un atentator sinucigaș în scopul distrugerii unor obiective militare, infrastructuri critice ori pentru a provoca victime în rândul populației civile. În terminologia modernă de securitate, reprezintă o formă devastatoare de dispozitiv exploziv improvizat purtat de vehicul (VBIED).