#stomac

• Abt Frantz — Denumirea populară și farmaceutică tradițională (provenită din spațiul germanic ca „Abbe Franz”) pentru o tinctură sau un elixir gastric tonic, utilizat în trecut ca remediu stomahic pentru stimularea digestiei, combaterea flatulenței și calmarea spasmelor abdominale. Formula sa se baza pe extracte hidroalcoolice din plante amare și aromatice, fiind un preparat frecvent întâlnit în farmaciile din Transilvania și Europa Centrală până la jumătatea secolului XX.
• aerofagie — Tulburare funcțională digestivă caracterizată prin înghițirea involuntară și excesivă de aer în timpul alimentației, al vorbirii sau în perioade de anxietate ridicată, determinând acumularea de gaze în stomac, senzație de plenitudine, eructații frecvente, meteorism abdominal și disconfort gastric.
• aerogastrie — Tulburare digestivă ce constă în prezența sau acumularea excesivă de aer ori de gaze în interiorul cavității stomacului, provocând distensie gastrică, senzație de plenitudine abdominală, disconfort și eructații frecvente. Această condiție este de cele mai multe ori o consecință directă a aerofagiei sau a unor procese de fermentație chimică anormală.
• agast — Termen patologic rar sau arhaism medical care desemnează absența completă, congenitală ori chirurgicală, a stomacului (agastrie); prin extensie, stare funcțională sau structurală în care secreția gastrică și digestia la nivelul stomacului sunt complet sistate. Din punct de vedere clinic, termenul reflectă o anomalie anatomică severă ce necesită restructurări terapeutice și nutriționale majore ale tractului digestiv.
• agastrie — Malformație congenitală extrem de rară ce constă în absența totală, de la naștere, a stomacului; prin extensie, starea anatomică și clinică rezultată în urma unei gastrectomii totale (îndepărtarea chirurgicală completă a organului). Din punct de vedere structural, această condiție perturbă circuitul digestiv normal, impunând o restructurare chirurgicală a tractului prin conectarea directă a esofagului la jejun (anastomoză esofago-jejunală) și un regim nutrițional strict.
• ajunat — Care a ținut post (negru sau restrictiv) în ajunul unei sărbători; persoană care s-a abținut de la mâncare și băutură conform rânduielilor religioase. În sens larg și regional, termenul poate descrie și starea cuiva care nu a mâncat încă nimic de dimineață (pe nemâncate / pe stomacul gol), fiind pregătit pentru împărtășanie, analize medicale sau ritualuri tradiționale.
• anaciditate — Absența patologică sau totală a acidului clorhidric din secreția sucului gastric, instalată structural la nivelul mucoasei stomacului. Acest fenomen clinic, adesea corelat cu atrofia severă a glandelor gastrice sau cu anemia pernicioasă, perturbă grav procesul normal de digestie al proteinelor și favorizează dezvoltarea unor flore bacteriene anormale în tractul digestiv superior.
• anaclorhidrie — Absența patologică completă a acidului clorhidric liber din secreția sucului gastric, chiar și după stimularea maximală cu substanțe specifice; reprezintă o formă avansată de anaciditate structurală cauzată de distrugerea celulelor parietale din mucoasa stomacului. Această afecțiune clinică este strâns legată de gastrita atrofică cronică severă, anemia Biermer și poate crește riscul apariției neoplasmelor gastrice din cauza modificării drastice a pH-ului local.
• antiacid — Substanță chimică sau medicament cu proprietăți bazice ori alcaline, utilizat pentru a neutraliza aciditatea excesivă din sucul gastric și pentru a ameliora simptomele de arsură la stomac (pirozis) sau reflux gastroesofagian. În chimie și industrie, termenul descrie compușii capabili să contracareze efectele corozive ale acizilor prin reacții chimice de neutralizare, restabilind echilibrul pH-ului.
• antinoacid — Substanță chimică, preparat farmaceutic sau compus biologic capabil să reducă, să neutralizeze sau să inhibe secreția excesivă de acid clorhidric din sucul gastric; agent terapeutic utilizat pentru ameliorarea simptomelor de hiperaciditate, pirozis și disconfort esofagian asociate cu gastrita sau boala de reflux gastroesofagian.
• antipepsină — Anticorp, anticorp specific sau substanță biologică cu rol inhibitor care neutralizează activitatea enzimatică a pepsine de a digera proteinele. Acest factor structural protejează mucoasa gastrică de autodigestie și este utilizat în cercetarea clinică pentru a studia mecanismele homeostatice din interiorul stomacului.
• antiperistaltism — Fenomen fiziologic sau patologic constând în inversarea undelor de contracție musculară ale tubului digestiv, care se propagă în sens contrar celui normal, adică dinspre etajele inferioare către cele superioare. Acest mecanism structural poate apărea ca o reacție de apărare a organismului în cazul ingestiei de substanțe toxice, generând vărsături, sau ca simptom sever în cadrul unor obstrucții și ocluzii intestinale mecanice.
• antiulceros — Care previne, combate, ameliorează sau vindecă ulcerul gastric ori duodenal; medicament sau agent biochimic activ (cum ar fi inhibitorii de pompă de protoni sau antagoniștii receptorilor H2) administrat pentru a reduce hipersecreția de acid clorhidric din stomac, a proteja mucoasa digestivă și a favoriza cicatrizarea leziunilor ulcerative.
• antrectomie — Intervenție chirurgicală majoră ce constă în extirparea totală sau parțială a antrului gastric (porțiunea inferioară a stomacului). Această procedură medicală complexă este indicată în cazurile severe de ulcer peptic refractar la tratament, complicații hemoragice sau neoplasme localizate, fiind frecvent asociată cu o vagotomie pentru a reduce drastic secreția de acid clorhidric.
• antroduodenostomie — Intervenție chirurgicală majoră ce constă în crearea unei anastomoze (legături artificiale directe) între antrul gastric și duoden, realizată de obicei după o rezecție parțială a stomacului sau în caz de obstrucție pilorică benignă ori malignă. Această procedură reface continuitatea anatomică și funcțională a tubului digestiv superior, permițând trecerea chimului gastric în intestinul subțire.
• antropilorectomie — Intervenție chirurgicală majoră ce constă în extirparea parțială sau totală a regiunii inferioare a stomacului, incluzând atât antrul gastric, cât și pilorul (sfincterul muscular de trecere spre duoden). Această procedură chirurgicală de specialitate este aplicată de urgență în cazurile severe de neoplasm gastric infiltrativ, ulcere gastrice refractare complicate cu stenoze pilorice strânse ori perforații masive.
• antropilorită — O afecțiune inflamatorie acută sau cronică a mucoasei gastrice, localizată simultan la nivelul antrului gastric și al pilorului. Această formă specifică de gastrită distală este frecvent declanșată de infecția cronică cu bacteria Helicobacter pylori sau de refluxul biliar alcalin, determinând simptome precum dureri epigastrice postprandiale, greață, meteorism și perturbări ale evacuării gastrice normale.
• antru — Cavitate anatomică naturală, situată în interiorul unui os sau al unui organ cavitar; termen utilizat cel mai frecvent pentru a desemna porțiunea inferioară a stomacului (antrul piloric), sinusul maxilar (antrul Highmore) sau cavitatea din osul temporal (antrul mastoidian), având rol esențial în depozitare, secreție sau drenaj fluid.
• aparatul digestiv — Ansamblu complex de organe corelate structural și funcțional (cavitate bucală, faringe, ezofag, stomac, intestine, ficat și pancreas) care au rolul de a realiza ingestia, fragmentarea, digestia alimentelor, absorbția nutrienților esențiali și eliminarea reziduurilor neasimilabile. Acest sistem macroscopic garantează aprovizionarea energetică a întregului organism prin transformarea chimică și mecanică a substanțelor nutritive.
• apepsic — Care suferă de apepsie sau se referă la absența totală a secreției de pepsină și a digestiei gastrice corecte; caracterizat prin lipsa enzimelor proteolitice din sucul gastric. Acest termen descrie o stare disfuncțională severă a mucoasei stomacului, fiind strâns legat de gastritele atrofice profunde.