#neuropsihologie

• abalienare — Acțiunea de a abaliena și rezultatul ei; stare de alienare mintală, rătăcire a minții sau pierdere a facultăților psihice cognitive. În terminologia medicală latină și în primele manuale de neurologie, 'abalienatio mentis' desemna o prăbușire globală a funcțiilor intelectuale, utilizată ca predecesor conceptual pentru termenii moderni de demență, psihoză sau disociere psihică gravă.
• abecedar — Manual elementar conceput pentru învățarea scrisului și a cititului. În psiholingvistica clinică, neuropsihologie și logopedie, structura unui abecedar este utilizată ca instrument de evaluare standardizată pentru determinarea competențelor lingvistice de bază. Servește la identificarea semnelor timpurii de dislexie developmentală, agrafie sau alexie. De asemenea, este integrat în protocoalele de reeducare a limbajului pentru pacienții afazici care au suferit leziuni vasculare sau traumatice în ariile cerebrale corticale dedicate limbajului.
• abecedare — Forma de plural a substantivului neutru 'abecedar', desemnând mai multe manuale elementare sau seturi alfabetice de învățare. În clinicile de reabilitare a limbajului, logopedie pediatrică și neuropsihologie, utilizarea mai multor tipuri de abecedare (vizuale, tactile sau fonetice) permite adaptarea strategiei terapeutice la tipul specific de deficit cognitiv sau senzorial al pacientului.
• abhază — Limba vorbită de abhazi, făcând parte din familia limbilor caucaziene de nord-vest; ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a cuvântului 'abhaz'. În neuropsihologie și patologia limbajului (afaziologie), structura gramaticală extrem de complexă a limbii abhaze (caracterizată printr-un sistem uriaș de consoane și o structură verbală polisintetică) a servit drept model clinic pentru studierea modului în care creierul uman procesează sunetele dificile după traume cerebrale sau accidente vasculare.
• abia — Adverb cu sens restrictiv sau temporal, indicând o acțiune realizată cu mare efort, cu dificultate, într-un grad minim sau într-un moment imediat anterior. În evaluarea neuropsihologică și logopedică, termenul este utilizat clinic ca indicator calitativ în fișele de observație pentru a descrie limitările severe ale pacienților cu afazie, dispnee sau traume motorii (de exemplu, pacienți care abia pot pronunța cuvinte simple ori abia își pot menține echilibrul).
• acalculie — Deficit neurologic clinic sau neuropsihologic caracterizat prin pierderea dobândită a capacității de a efectua operații aritmetice simple sau de a înțelege conceptele matematice fundamentale, survenit în urma unei leziuni cerebrale organice (afectând de regulă lobul parietal stâng). Spre deosebire de discalculie, care este o tulburare de dezvoltare congenitală, acalculia reprezintă o perturbare cognitivă secundară unui traumatism, accident vascular cerebral sau proces neurodegenerativ.
• acatafazie — Tulburare severă a limbajului articulat, de natură neuropsihologică, caracterizată prin incapacitatea pacientului de a formula propoziții sau fraze corecte din punct de vedere sintactic și gramatical, deși abilitatea de a pronunța cuvinte izolate și înțelegerea sensului acestora rămân intacte. Acest simptom apare de regulă în urma unor leziuni cerebrale focale sau în cadrul unor afecțiuni neurodegenerative specifice, determinând o exprimare fragmentată, agramatică și incoerentă.
• acatagrafie — Afecțiune neuropsihologică caracterizată prin incapacitatea patologică a unui individ de a scrie propoziții sau texte corecte din punct de vedere sintactic, structural și gramatical, deși abilitatea de a copia texte, de a ortografia cuvinte izolate și funcția motorie a mâinii rămân neafectate. Reprezintă echivalentul grafic al acatafaziei, fiind determinată de disfuncții la nivelul zonelor corticale superioare responsabile de organizarea simbolică a limbajului scris.
• afazie — Tulburare severă a comunicării ce constă în pierderea totală sau parțială a facultății de a vorbi, de a scrie și de a înțelege limbajul articulat ori scris, survenită în absența oricăror modificări senzoriale sau a unui deficit al aparatului fonator. Această afecțiune este declanșată de leziuni organice dobândite la nivelul scoarței cerebrale (în special în ariile specializate Broca și Wernicke ale emisferei stângi), provocate de accidente vasculare cerebrale, traumatisme craniene, infecții sau procese neurodegenerative, lăsând însă intactă inteligența generală a individului.
• afaziolog — Medic specialist, clinician sau cercetător interdisciplinar care se ocupă cu afaziologia, având ca domeniu de activitate diagnosticarea, studiul teoretic, reabilitarea și tratamentul tulburărilor de limbaj și de comunicare (precum afazia sau disfazia) cauzate de leziuni organice ale creierului. Acesta colaborează strâns cu neurologi, neuropsihologi și logopezi pentru a concepe protocoale clinice personalizate destinate recuperării funcțiilor cognitive superioare ale pacienților.
• afaziologă — Forma feminină pentru termenul afaziolog; femeie medic, clinician sau cercetător specializată în afaziologie, a cărei activitate principală este diagnosticarea, evaluarea clinică, studierea și reabilitarea pacienților care suferă de pierderi totale sau parțiale ale funcțiilor limbajului din cauza unor leziuni cerebrale organice dobândite. Aceasta elaborează strategii terapeutice personalizate destinate recâștigării autonomiei de comunicare a bolnavilor.
• agnozie — Tulburare neuropsihologică severă caracterizată prin pierderea capacității de a recunoaște sau de a identifica obiecte, persoane, sunete, forme ori mirosuri cunoscute anterior, în absența unor deficiențe ale organelor de simț periferice sau ale funcțiilor intelectuale generale. Această condiție este cauzată, din punct de vedere structural, de leziuni localizate la nivelul cortexului cerebral asociativ sau al căilor de conexiune interemisferică.
• agrafie — Tulburare neuropsihologică severă caracterizată prin pierderea parțială sau totală a capacității de a exprima ideile prin scris, survenită în urma unei leziuni cerebrale dobândite la nivelul emisferei dominante, în absența unor paralizii motorii ale mâinii sau a unor deficiențe intelectuale globale. Această afecțiune alterează structural mecanismele corticale de codificare grafică a limbajului, putând să apară izolat sau asociată cu afazia ori alexia.
• agramatism — Tulburare neuropsihologică de limbaj, specifică anumitor tipuri de afazie (în special afazia Broca), caracterizată prin incapacitatea pacientului de a construi fraze corecte din punct de vedere sintactic și morfologic. Persoana afectată tinde să vorbească eliptic, eliminând cuvintele funcționale precum prepozițiile, conjuncțiile și articolele, utilizând verbele la infinitiv sau substantivele la cazurile de bază, generând un stil telegrafic de comunicare.
• alalic — Care aparține alaliei, care se referă la alalie sau care este afectat de această tulburare patologică a limbajului; caracterizat prin incapacitatea structurală sau funcțională de a vorbi și de a articula cuvintele, deși intelectul, funcția auditivă și organele periferice de fonație sunt complet intacte. În termeni clinici, descrie simptomatologia specifică unui pacient (de obicei copil) care nu își poate dezvolta vorbirea din cauza unor disfuncții de dezvoltare sau a unor leziuni la nivelul centrilor nervoși cerebrali superiori.
• alalică — Forma de gen feminin a adjectivului 'alalic'; descrie o manifestare, o afecțiune, o tulburare sau o persoană de sex feminin ce prezintă simptomele specifice alaliei, stadiu patologic marcat de absența vorbirii articulate în condițiile păstrării intacte a auzului și a inteligenței. Din punct de vedere clinic și terapeutic, termenul se aplică structural formelor de manifestare expresivă sau receptivă ale acestei disfuncții.
• alexic — Care se referă la alexie, care aparține alexiei sau care este afectat de această tulburare neurologică; persoană care a pierdut capacitatea de a citi și de a decodifica limbajul scris în urma unei leziuni cerebrale corticale. În semiologia medicală, termenul caracterizează comportamentul cognitiv sau deficitele specifice din cadrul unui sindrom afazic complex, unde recunoașterea semnelor grafice simbolice este complet compromisă.
• alexică — Forma de feminin pentru alexic, desemnând o pacientă sau o persoană de gen feminin afectată de alexie (pierderea capacității de a citi din cauza unei leziuni cerebrale); de asemenea, califică o manifestare, o tulburare sau o stare patologică ce prezintă caracteristicile alexiei, fiind marcată de imposibilitatea decodificării semnelor grafice scrise.
• alexie — Tulburare neurologică severă caracterizată prin pierderea totală sau parțială a capacității de a citi și de a înțelege limbajul scris, cauzată de o leziune dobândită la nivelul structurilor cerebrale implicate în procesarea vizual-lingvistică (în special în lobul parietal sau occipital stâng). Spre deosebire de analfabetism, afecțiunea survine la persoane care posedau anterior abilitatea de a citi, iar spre deosebire de dislexie, este o condiție dobândită, nu o tulburare de dezvoltare.
• alexiile — Forma articulată hotărât a pluralului substantivului alexie, desemnând în mod colectiv și specific toate tipurile, manifestările sau cazurile clinice identificate de pierdere a capacității de a citi și de a înțelege textul scris în urma unei leziuni cerebrale corticale. În literatura medicală, termenul individualizează formele de cecitate verbală studiate într-un grup de pacienți sau într-un cadru nosologic determinat.