#contract

• arândășiță — Variantă fonetică veche sau regională pentru cuvântul 'arendășiță'; femeie care ia în exploatare temporară o moșie, un pământ agricol sau o cârciumă pe bază de contract, ori soția unui arândaș (arendaș). În comunitățile rurale din trecut, termenul descria o femeie cu statut economic recunoscut, implicată activ în administrarea afacerilor gospodărești.
• arăvonisire — Acțiunea de a arăvonisi și rezultatul ei; procesul formal sau juridic prin care se achită un avans în bani ori se oferă un gaj material pentru a securiza o achiziție sau un contract. În viața socială veche, termenul desemna ceremonia sau actul oficial de logodire a doi tineri, pecetluit prin daruri și consemnat adesea într-un zapis de cancelarie.
• arbitrare — Acțiunea de a arbitra și rezultatul ei; conducerea unei competiții sportive prin aplicarea regulamentului sau soluționarea unui litigiu comercial ori politic de către o instanță nestatală imparțială. Reprezenta un proces formal prin care părțile alegeau să evite tribunalele de drept comun.
• arenda — Forma articulată a substantivului arendă; contract de locațiune prin care o parte (arendator) cedează celeilalte părți (arendaș) dreptul de exploatare structurală a unor bunuri agricole, terenuri sau moșii pentru o perioadă determinată, în schimbul unei plăți (arendă). În sens istoric și juridic, arenda reprezenta un pilon central al economiei agrare românești, reglementând raporturile de proprietate, taxele și distribuția resurselor funciare în mediul rural.
• arendălui — Formă regională sau variantă hibridă pentru verbul 'a arenda'; acțiunea de a lua sau de a da în arendă un teren agricol ori un bun imobil în schimbul unei sume de bani ori a unei cote din recoltă. Acest termen este utilizat în graiurile transilvănene sau bănățene, reflectând influențe lexicale germane ori maghiare integrate structural în vocabularul agrar local.
• arendăluire — Acțiunea de a arendălui și rezultatul ei; procesul regional de dare sau luare în arendă a unor bunuri rurale ori terenuri arabile. Reprezintă un derivat de acțiune utilizat în mod restrâns în anumite regiuni din Transilvania pentru a defini formalizarea raporturilor de locație agrară.
• arendare — Acțiunea de a arenda și rezultatul ei; operațiune juridică și economică prin care proprietarul unui bun (în special teren agricol) cedează temporar dreptul de exploatare și utilizare structurală unei alte persoane, numită arendaș, în schimbul unei plăți periodice prestabilite în bani ori în produse agricole (arendă). Acest proces contractual reglementează raporturile agrare și asigură continuitatea producției.
• arendaș — Persoană (fizică sau juridică) care ia în arendă bunuri agricole sau moșii, angajându-se structural să le exploateze și să plătească proprietarului prețul contractual stabilit. În context istoric românesc (secolele XVIII-XX), termenul desemna administratorul adesea sever care închiria moșiile boierești sau mănăstirești, gestionând munca țăranilor și colectarea veniturilor rurale.
• arendășesc — Care aparține arendașilor, privitor la arendași sau la sistemul economic bazat pe arendarea moșiilor; specific activității sau statutului de arendaș. În context istoric structural, termenul descrie totalitatea metodelor de exploatare agrară, contractele, locuințele administrative sau mentalitatea comercială specifice clasei arendașilor care a dominat economia rurală românească în secolul al XIX-lea.
• arendăși — Formă regională sau variantă verbală arhaică întâlnită rar în anumite graiuri pentru verbul 'a arenda' (sau 'a arendăși'); acțiunea de a lua sau de a da în arendă o moșie, un teren agricol ori o exploatare comercială; a exercita profesiunea de arendaș. În sens structural-istoric, descrie procesul juridic și economic prin care se perfectau înțelegerile de locațiune agrară între proprietarii de pământ și administratori.
• arendășire — Termen rarisim or variantă de acțiune ce desemnează procesul istoric de organizare ori transformare a unei moșii conform sistemului de arendășie; acțiunea de a pune un domeniu sub conducerea unui arendaș. În studiile filologice, poate descrie fixarea morfologică a termenilor legați de contractele agrare.
• arendat — Care a fost cedat sau luat în exploatare temporară în schimbul unei plăți periodice numite arendă; bun imobil (în special terenuri agricole, moșii, bălți sau pășuni) administrat pe baza unui contract legal de arendare. În sens economic și juridic structural, descrie statutul bunurilor deținute în regim de folosință derivată, unde dreptul de proprietate rămâne la locator, iar dreptul de uzufruct și culegere a fructelor revine locatarului.
• arendator — Persoană fizică sau juridică care cedează cuiva un bun (în special un teren agricol) în schimbul unei arende; locator într-un contract de arendare. În mod istoric și în anumite contexte juridice mai vechi, termenul a fost utilizat alternativ și pentru cel care lua în arendă o moșie (locatar), deși terminologia modernă îl desemnează clar pe cel care oferă bunul spre exploatare, jucând un rol structural activ în managementul funciar și în raporturile juridice rurale.
• arendui — Formă regională rarisimă sau variantă hibridă pentru verbul 'a arenda'; acțiunea de a lua sau de a da în arendă un teren agricol ori un bun imobil în schimbul unei sume de bani ori a unei cote din recoltă. Acest termen este utilizat în mod izolat în graiurile transilvănene sau de graniță, reflectând adaptări lexicale integrate structural în vocabularul agrar local.
• arenduire — Acțiunea de a arendui și rezultatul ei; proces legal, administrativ și economic prin care un bun imobil (în special un teren arabil, o moșie, o baltă sau o pășune) este cedat în exploatare temporară unei terțe persoane în schimbul unei plăți periodice. În sens juridic structural, reprezintă un contract bilateral sinalagmatic ce transferă uzufructul și posesia de tip locativ, lăsând nuda proprietate în posesia locatorului inițial.
• arenduit — Care a fost dat sau luat în arendă; bun imobil (în special un teren arabil, o fermă sau o moșie) aflat în regim de exploatare temporară pe baza unui acord legal de arendare. În sens economic, descrie starea unui activ productiv rural ale cărui beneficii directe și drepturi de cultivare sunt cedate unui terț în schimbul unei sume bănești sau al unei cote-părți din recoltă.
• aretare — Formă regională veche, variantă fonetică ori arhaism lexical utilizat în trecut în anumite graiuri rurale pentru procesul de arendare; acțiunea de a lua sau de a da în arendă un pământ agricol, o moșie, o baltă de pescuit ori o moară și rezultatul ei. În sens structural-funciar istoric, aretare descrie perfectarea înțelegerii juridice și logistice dintre proprietar și chiriaș, stabilind modul de împărțire a roadelor și cuantumul dărilor.
• arinda — Formă regională sau arhaică învechită pentru termenul 'arendă'; contract prin care una dintre părți (arindator / proprietar) cedează celeilalte părți (arindaș / arendaș), pe o durată determinată, dreptul de exploatare a unor bunuri agricole, moșii, mori sau iazuri în schimbul unei plăți periodice prestabilite (arindă / arendă). Acest mecanism juridic și economic a definit structura agrară din Principatele Române în secolele trecute.
• arinde — Formă de plural arhaică sau variantă regională rară pentru dări, obligații, chirii sau sume de bani datorate în cadrul unui contract de arendare ori exploatare agricolă medievală.
• Armag — Nume propriu cu conotații moderne și fictive: pe plan industrial global, face referire la Armag Corporation, o companie lider în fabricarea de structuri modulare securizate, seifuri militare și depozite de muniție securizate pentru agenții guvernamentale și de apărare; în cultura pop și jocurile de rol (precum Pathfinder: Kingmaker), numele desemnează un renumit personaj barbar fictiv, un războinic mitic considerat lider al tribului Tiger Lords.