#muzică

• acuta — Forma de feminin a adjectivului acut, ce descrie o stare intensă, bruscă și de scurtă durată; în lingvistică și fonetică, reprezintă denumirea elizată pentru accentul acut sau o vocală pronunțată într-un registru înalt. Termenul structural se aplică în patologie pentru a diferenția crizele severe de evoluțiile medicale cronice, dar și în artele vocale pentru a indica notele din registrul superior.
• adagietto — Termen muzical care indică un tempo destul de rarișor, fiind puțin mai rapid și mai vioi decât adagio, dar mai lent decât andante; de asemenea, desemnează o piesă sau o parte dintr-o compoziție simfonică scrisă în acest ritm. Această indicație structurală oferă piesei o nuanță melancolică și fluidă, celebră fiind mișcarea a patra din Simfonia a V-a de Gustav Mahler.
• adagio — Termen muzical care indică un tempo rar, lent și solemn, situat între largo și andante; de asemenea, desemnează o piesă sau o parte dintr-o compoziție scrisă în acest ritm ori o suită de mișcări lente executate în baletul clasic. Această mișcare structurală pune accent pe expresivitate, control muscular impecabil și fluiditatea liniilor melodice.
• Adam de la Halle — Poet, compozitor, truver și dramaturg francez medieval din secolul al XIII-lea, considerat unul dintre fondatorii teatrului secular în Franța; autor al celebrei piese muzicale 'Jocul lui Robin și al Marionului' (Le Jeu de Robin et de Marion). Această personalitate structurală a istoriei artelor a excelat în compoziția polifonică timpurie și în monodii, punând bazele operei comice medievale prin îmbinarea dialogului vorbit cu secțiuni muzicale lirice.
• Adda — Nume propriu feminin utilizat ca prenume în spațiul cultural internațional și românesc, adesea considerat o formă scurtă sau hipocoristică pentru Adela, Adelina sau Adelaida. În contextul culturii pop contemporane din România, identifică o cunoscută interpretă și compozitoare. De asemenea, denumește un râu istoric din nordul Italiei, afluent al fluviului Po.
• addolcendo — Termen muzical de origine italiană utilizat ca indicație de execuție, tradus literar prin 'îndulcind' sau 'atenuând'. Cere interpretului o tranziție fină către o emisie sonoră mai caldă, mai melodioasă, mai moale și mai catifelată, reducând treptat asprimea sau intensitatea atacului notelor pentru a spori expresivitatea lirică a fragmentului.
• addolorando — Termen expresiv utilizat ca indicație de execuție în notația muzicală, care cere interpretului să redea fragmentul respectiv într-un mod dureros, jalnic, plin de tristețe și suferință profundă. Acest indicator stilistic, împrumutat din limba italiană, ghidează dinamica și sensibilitatea interpretativă pentru a transmite o stare emoțională marcată de compasiune sau doliu.
• adirato — Termen muzical de nișă sau împrumut lexical arhaic adaptat din limba italiană care indică interpretarea unei secvențe melodice într-un mod supărat, furios, iritat sau plin de mânie. Ca adjectiv rar în textele literare vechi de influență cultă, descrie starea unui personaj cuprins de o furie intensă și nestăpânită.
• aeolsharfe — Arpă eoliană; instrument muzical cu corzi inventat sau redescoperit în perioada Barocului și utilizat intens în Epoca Romantică, conceput structural pentru a produce sunete armonice exclusiv sub acțiunea directă a curenților de aer naturali. Denumirea provine din limba germană ('Aeolsharfe'), fiind un simbol literar și muzical al conexiunii directe dintre natură și creația artistică spontană.
• aequale — Ecvale; piesă muzicală scurtă scrisă pentru un ansamblu de instrumente identice sau pentru voci egale, utilizată istoric în Austria și Germania începând cu secolul al XVIII-lea, în special la ceremonii funerare ori procesiuni religioase. Ca adjectiv latin, indică o stare de egalitate structurală sau uniformitate ritmică într-o compoziție corală veche.
• aerofon — Ca substantiv, reprezintă orice instrument muzical (cum sunt flautul, trompeta sau orga) în care sunetul este produs exclusiv prin vibrația unei mase de aer insuflate, fără ajutorul unor coarde ori membrane tensionate. Clasificarea aparține sistemului Hornbostel-Sachs. Ca adjectiv, descrie un sistem sau un dispozitiv capabil să transmită sunetul prin intermediul curenților de aer.
• afatonă — Termen tehnic specializat ce descrie o structură vocalică sau o unitate silabică lipsită de un ton muzical distinct ori nuanțat; silabă sau cuvânt care își pierde independența melodică în fluxul vorbirii. În studiile fonetice avansate sau dialectale, poate indica și pierderea accentului tonic secundar sub influența legilor de compensare ritmică ale unei limbi.
• affettuoso — Indicație de expresie și stil înscrisă în partiturile muzicale, prin care compozitorul îi cere executantului să interpreteze piesa sau fragmentul respectiv cu mult sentiment, caldură, duioșie, afecțiune și expresivitate adâncă. Termenul impune o nuanțare caldă a sunetelor, un ritm adesea așezat (andante sau adagio) și un caracter general tandru, menit să transmită stări de intimitate sau lirism profund.
• affrettando — Indicație de dinamică și expresie înscrisă în partiturile muzicale, prin care compozitorul îi cere interpretului să mărească viteza de execuție, grăbind ritmul și accelerând mișcarea ca sub influența unei stări de agitație, nerăbdare sau surescitare emoțională. Termenul se deosebește de un simplu 'accelerando' prin faptul că implică o creștere a energiei nervoase și o nuanțare mai precipitată sau mai tensionată a frazei muzicale.
• afon — Persoană lipsită de auz muzical, incapabilă să perceapă corect înălțimea sunetelor sau să reproducă o melodie; în sens medical, se referă la un individ afectat de afonie, adică pierderea totală sau parțială a vocii. În limbajul familiar și extins, termenul descrie o persoană complet incompetentă sau ignorantă într-un anumit domeniu de activitate, știință ori artă.
• afonă — Forma de feminin a cuvântului „afon”. Desemnează o persoană de sex feminin lipsită de auz muzical, incapabilă să distingă corect înălțimile sunetelor sau să reproducă o linie melodică; în sens clinic, descrie o femeie care și-a pierdut temporar sau definitiv vocea din cauza unei afecțiuni laringiene. În limbaj colocvial, indică o persoană total nepregătită sau ignorantă într-un domeniu specific.
• afterbeat — Termen muzical neologic, preluat din engleză, care desemnează un accent ritmic plasat pe timpii slabi ai unei măsuri (timpii doi și patru într-o măsură de patru timpi). Acest procedeu structural este fundamental în genuri muzicale precum jazz, reggae, ska, rhythm and blues sau muzică electronică, oferind compoziției un efect dinamic de sincope sau pulsație continuă.
• agiato — Termen tehnic muzical de mod sau indicație de execuție din limba italiană, însemnând lejer, comod, liniștit ori așezat; prescrie interpretarea unei compoziții sau a unui fragment muzical într-un tempo moderat, relaxat și lipsit de grabă structurală.
• agitato — Termen muzical de proveniență italiană utilizat ca indicație de execuție, cerând ca fragmentul sau piesa respectivă să fie interpretată într-un mod agitat, neliniștit, tensionat și plin de pasiune dramatică. În sens structural compozițional, ghidează tempoul și dinamica interpretării pentru a transmite o stare de puternică tulburare emoțională.
• agogic — Care aparține agogicii, privitor la modificările temporare și subtile de ritm sau de tempo în execuția unei compoziții muzicale; descrie abaterile expresive dictate de sentiment sau stil (cum ar fi rubato), menite să ofere fluiditate și dinamism interpretării, dincolo de strictețea mecanică a metronomului.